Apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea ca o nouă metodă „mai umană" de execuţie, în ultimele decenii ale secolului XX a pierdut teren în faţa avansului ştiinţei şi a dezbaterilor asupra drepturilor omului.

Istoria scaunului electric începe în penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, când o nouă dezbatere apare în societatea americană. Spânzurătoarea, metoda folosită până în acel moment, începuse să fie considerată prea crudă deoarece în multe cazuri, din cauza unor călăi neexperimentaţi, acuzaţii mureau lent şi în chinuri. Astfel, în 1887, în statul american New York, ia naştere un comitet însărcinat cu găsirea unei metode noi, mai umane, de execuţie. Ideea folosirii electricităţii apăruse deja după ce în 1881 un doctor dentist, pe nume Albert Southwick, fusese martorul morţii unui om care se electrocutase din greşeală. Uimit de rapiditatea şi aparenta lipsă de dureri a acestei morţi, doctorul a descris scena unui prieten, sentaorul McMillan, care a vorbit cu guvernatorul statului despre ideea înlocuirii spânzurătoarei cu tehnologia modernă a electricităţii.

Deşi inventarea scaunului electric este atribuită adeseori lui Thomas A. Edison, în spatele acestei invenţii stau de fapt doi angajaţi al acestuia. Primul scaun a fost produs de doi ingineri, Harold P. Brown şi Arthur Kennely. Pentru a arăta letalitatea noii invenţii, aceştia au organizat demonstraţii publice în cursul cărora au ucis mai multe animale, câini şi pisici, prin atragerea lor pe o placă de metal conectată la un generator de 1.000 de volţi. Cuvântul „electrocutare” a apărut la aceste demonstraţii pentru a desemna execuţiile electrice, fără a desemna – ca în zilele noastre – şi morţile accidentale survenite în urma contactului cu periculosul curent electric.

Comitetul din New York a adoptat scaunul electric în 1889, iar anul următor William Kemmler a devenit prima persoană executată pe scaunul electric. Fiind prima execuţie, lucrurile nu au decurs atât de repede precum se aştepta toată lumea. Kemmler a rămas inconştient după prima trecere de curent prin corpul său, dar nu a murit. După ce generatorul a fost lăsat câteva minute să se reîncarce, acuzatul a fost electrocutat cu o putere de 2.000 de volţi, ceea ce a dus la spargerea vaselor de sânge de sub piele, iar corpul său a luat foc. Întreaga execuţie a durat opt minute, şi toţi martorii au rămas şocaţi de brutalitatea noii metode. Cu toate acestea, scaunul electric nu a fost discreditat. Metoda a fost adoptată oficial în Ohio (1897), Massachusetts (1900), New Jersey (1906) şi Virginia (1908), devenind în scurtă vreme cea mai folosită metodă legală de execuţie din Statele Unite. Marea majoritate a statelor care au adoptat scaunul electric se află la est de râul Mississippi, în vestul Americii fiind mai populară camera de gazare.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii