Situaţia balanţei comerciale a bunurilor agroalimentare reflectă, în primul rând, factori structurali (opinie)
Situaţia balanţei comerciale a bunurilor agroalimentare reflectă, în primul rând, factori structurali, legaţi atât de productivitatea agriculturii, cât şi de capacitatea redusă a industriei agroalimentare de a asigura oferta necesară de astfel de bunuri, potrivit unui articol postat pe blogul Opinii BNR.
"Începând cu anul 2015, soldul contului curent al României s-a deteriorat gradual de la valori aproape nule în 2014 (deficit de 0,2 miliarde de euro) la un deficit de circa 11 miliarde de euro la finele anului 2020. Anul 2020, aflat sub spectrul evoluţiilor adverse asociate crizei pandemice, nu a făcut excepţie, aducând o nouă contribuţie la adâncirea dezechilibrului extern. Cauzele amplificării acestuia de-a lungul anilor sunt multiple şi, de multe ori, interconectate, însă vulnerabilităţile induse de comerţul cu produse agroalimentare nu trebuie ignorate, acestea căpătând proporţii şi având chiar un posibil caracter sistemic. În actuala conjunctură, pandemia COVID-19 a readus în prim plan comerţul internaţional cu produse agroalimentare, pe fondul creşterii cererii populaţiei pentru bunurile de bază. Contribuţia de faţă reflectă unele concluzii (actualizate) ale analizei Grupului de lucru CNSM privind diminuarea vulnerabilităţilor provenind din creşterea deficitului balanţei comerciale cu produse agroalimentare", se spune în articolul semnat de Cristina Anghelescu şi David Ortan.
Conform articolului, în perioada 2010-2012, atât deficitul contului curent, cât şi cel al balanţei comerciale s-au menţinut relativ stabile în contextul consolidării fiscale, susţinută de programe de asistenţă financiară convenite cu instituţiile internaţionale (UE, FMI şi Banca Mondială).
O ajustare pronunţată a acestora s-a produs în 2013, urmând ca în 2014 deficitul de cont curent să se plaseze la valori apropiate de cele nule. Începând cu anul 2015 însă, tendinţa de închidere a deficitului de cont curent s-a inversat, inclusiv ca urmare a accentuării deficitului bugetar. În 2020, deficitul de cont curent şi-a continuat ascensiunea. Sub incidenţa unui cumul de factori precum limitarea activităţii economice, restricţii de mobilitate ce au condus inclusiv la dificultăţi în ciclul de aprovizionare, contracţia exporturilor a fost de mai mare amploare decât cea din cazul importurilor.
Autorii menţionează că evoluţia soldului contului curent în general şi a balanţei comerciale în particular a fost imprimată de un cumul de factori, de la capacitatea internă redusă de a produce bunuri în România, la creşterea robustă a cererii interne pe fondul unui ciclu economic favorabil. La toate acestea se adaugă efectele unor politici fiscale şi de venituri stimulative, marcate de numeroşi stimuli fiscali şi salariali care au condus la o augmentare a venitului disponibil al gospodăriilor populaţiei. În acelaşi timp, creşterile succesive ale salariului minim sunt evaluate a fi avut un impact advers asupra exporturilor de bunuri de valoare adăugată scăzută pe fondul conturării unor pierderi de competitivitate prin preţ. Pe acest fond, creşterea aportului bunurilor de consum la deteriorarea deficitului de cont curent, cu precădere începând din 2017, a fost asociată atât deficienţelor structurale, cronicizate de-a lungul timpului, cât şi acomodării într-o măsură sporită a excesului de cerere agregată din economie pe seama importurilor.
"Deşi, în mod incontestabil, bunurile de consum au contribuit la deteriorarea balanţei bunurilor totale, este de remarcat şi plasarea deficitului bunurilor intermediare la valori ridicate. Şi în cazul acestora se constată o deteriorare a soldului, de mai mică amploare însă comparativ cu cea înregistrată la nivelul celor de consum. Aceste evoluţii sunt parţial contrabalansate de surplusul asociat sectorului auto-moto şi al altor bunuri. În cadrul bunurilor de consum, o sursă importantă a deficitului comercial a reprezentat-o comerţul cu produse agroalimentare", se spune în articol.
Prin urmare, situaţia dinamicii balanţelor comerciale în cazul bunurilor agroalimentare se aliniază celei generale a contului curent şi a balanţei bunurilor. Astfel, balanţa bunurilor agroalimentare a fost în zona de deficit pe tot intervalul analizat, manifestându-se deteriorări importante şi continue începând cu anul 2015, an în care cota TVA la alimente a fost redusă de la 24% la 9%, ulterior fiind implementate şi alte măsuri fiscale şi de venituri stimulative.
Deficitul pe această categorie de bunuri a înregistrat valoarea de 0,13 miliarde de euro în 2013, deschizându-se apoi până la 1,8 miliarde de euro în 2019. Această evoluţie este atribuită inclusiv dificultăţilor de ordin structural cu care se confruntă agricultura şi industria alimentară locală în acoperirea cererii în creştere pentru astfel de produse.Recent, criza pandemică, prin reorientarea consumului spre bunuri de bază, şi anul agricol slab pentru cultura de cereale, au accentuat dezechilibrul balanţei bunurilor agroalimentare, acesta atingând un deficit de 2,7 miliarde de euro (noiembrie 2020, valoare cumulată pe 12 luni).
Potrivit analizei, deficitul balanţei bunurilor agroalimentare este grevat mai ales de vulnerabilităţile în ceea ce priveşte bunurile alimentare cu un grad de prelucrare mai înalt, vizibile inclusiv pe fondul crizei pandemice, în timp ce influenţa pozitivă a surplusului pe cereale este condiţionată de variaţiile meteorologice anuale
"În structura balanţei bunurilor agroalimentare, se observă surplusuri persistente în special în ceea ce priveşte comerţul internaţional cu cereale, unde s-a înregistrat o îmbunătăţire a balanţei de la aproximativ 1,6 miliarde de euro în 2013 la 2,2 miliarde de euro în 2019, seria prezentând variaţii anuale semnificative. Condiţiile meteorologice nefavorabile ale anului 2020 au redus surplusul cerealelor (conform datelor cumulate pe 12 luni, noiembrie 2020) cu peste 30%, cantităţile recoltate înregistrând variaţii şi mai pronunţate, pe fondul deficienţelor existente în ceea ce priveşte infrastructura de irigaţii, care accentuează transmisia variaţiilor condiţiilor meteorologice anuale asupra producţiei agricole. În cazul comerţului cu animale vii, s-au înregistrat surplusuri mai reduse, cu valori fluctuante, de la 150 milioane de euro în 2013 la 231 milioane de euro în noiembrie 2020 (date cumulate pe 12 luni)", susţin autorii.
În ceea ce priveşte produsele industriei agroalimentare, cu un grad de prelucrare mai înalt, autorii menţionează că se înregistrează deficite pronunţate. În cazul cărnii şi legumelor deficitele au crescut de mai mult de trei ori în intervalul 2013-2019, în timp ce în cazul lactatelor, fructelor şi băuturilor au crescut de peste două ori. Aceste tendinţe au fost accentuate inclusiv în contextul crizei pandemice, care, pe de o parte a îngreunat schimburile comerciale, iar pe de altă parte a determinat modificări tranzitorii semnificative în ceea ce priveşte structura consumului populaţiei, manifestată în special printr-o creştere a ponderii bunurilor de strictă necesitate, inclusiv produse alimentare, în cheltuielile de consum totale ale gospodăriilor.
"Şi în plan regional, economia românească se remarcă prin accentuarea semnificativă a soldului negativ al balanţei bunurilor agroalimentare.Astfel, Ungaria şi Polonia au înregistrat în perioada analizată surplusuri semnificative pentru bunurile agroalimentare (chiar pe un trend ascendent în cazul Poloniei), atât în privinţa bunurilor cu valoare adăugată redusă, cât şi a celor care necesită un nivel de prelucrare sporit. Cehia, asemenea României, are o balanţă a bunurilor agroalimentare cu un deficit în deteriorare până în 2019. Cu toate acestea, spre deosebire de România, aceasta înregistrează un surplus atât în ceea ce priveşte cerealele, cât şi în materie de preparate pe bază de cereale (produse cu un grad de prelucrare mai înalt). Atât România, cât şi Cehia prezintă surplusuri pe balanţa comerţului cu animale vii, dar deficite pe cea a cărnii. Celelalte grupe subsumate bunurilor alimentare prezintă, similar României, deficite comerciale", se arată în articol.
Autorii menţionează că analiza balanţei bunurilor agroalimentare în funcţie de partenerii comerciali arată faptul că primele cinci ţări faţă de care s-au înregistrat cele mai mari deficite au rămas, în mare parte, aceleaşi, între 2013 şi 2020, anume: Germania, Ungaria, Polonia, Olanda şi Bulgaria (Cehia luând locul acesteia din urmă în 2017).
De asemenea, trei din cele cinci sunt parteneri regionali, ceea ce subliniază şi importanţa integrării în lanţurile internaţionale de producţie şi distribuţie, condiţionate mai mult de proximitatea geografică în cazul produselor agroalimentare decât în cel al altor produse.
Mai mult, faţă de partenerii din afara UE, balanţa produselor agroalimentare a prezentat surplusuri în toţi anii analizaţi, Arabia Saudită, Iordania şi Egipt clasându-se în fiecare an între primii cinci parteneri comerciali după mărimea surplusului în cazul produselor agroalimentare. Cu toate acestea, balanţa pozitivă înregistrată în raport cu aceste state se explică prin preponderenţa produselor cu un grad de prelucrare primar/foarte redus: cereale şi animale vii. În plus, în cazul unor ţări precum Egipt sau Libia (care se află între primele cinci ţări după mărimea surplusului produselor agroalimentare în fiecare an al analizei, cu excepţia lui 2020), s-au înregistrat variaţii importante ale balanţei inclusiv pe fondul instabilităţii geopolitice.
De subliniat din perspectivă regională ar fi şi evoluţiile aferente anului 2020, marcat profund de criza pandemică. În timp ce în România balanţa bunurilor agroalimentare s-a înrăutăţit semnificativ în acest interval, în mare parte ca urmare a recoltei slabe de cereale, balanţele celorlalte grupe de produse agroalimentare fiind mai puţin afectate, partenerii regionali şi-au îmbunătăţit soldul produselor agroalimentare, mai ales pe seama grupei cerealelor, dar şi a altor componente (în special în cazul Cehiei au fost notabile îmbunătăţirile balanţei aferente cărnii şi băuturilor).
"În concluzie, situaţia balanţei comerciale a bunurilor agroalimentare reflectă, în primul rând, factori structurali, legaţi atât de productivitatea agriculturii, cât şi de capacitatea redusă a industriei agroalimentare de a asigura oferta necesară de astfel de bunuri. Aceşti factori acţionează latent depăşind orizontul pe termen mediu-scurt al unui ciclu economic. În al doilea rând, în intervalul 2013-2019, nu mai puţin importantă a fost existenţa unui ciclu economic favorabil (atât la nivel intern, cât şi global), care s-a reflectat prin creşterea cererii agregate, aceasta din urmă fiind stimulată suplimentar de politicile fiscale şi de venituri ale guvernului. Comparaţiile cu ţările din regiune nu fac decât să sublinieze importanţa celor două seturi de factori, inclusiv în contextul pandemiei Covid-19, care a reorientat cererea de consum a gospodăriilor spre bunuri de bază, fenomen corelat cu un an agricol slab, rezultând o accentuare a dezechilibrului comercial pe latura bunurilor agroalimentare", se spune în articolul citat. AGERPRES
