''Spaghetificarea'' unei stele de către o gaură neagră, urmărită în timp real
Pentru prima dată în istorie, astronomii au putut să vizioneze cu lux de detalii şi de la o apropiere până acum neegalată "spaghetificarea" unei stele, care a fost parţial devorată de o gaură neagră, potrivit unui studiu publicat luni, informează AFP.
Astrul în cauză, ce avea o masă echivalentă cu cea a Soarelui, s-a aventurat prea aproape de o gaură neagră super-masivă, a cărei masă era de 1 milion de ori mai mare decât a lui.
Cele mai multe corpuri cereşti sunt literalmente înghiţite de forţa de atracţie fenomenală a găurilor negre, din care nici măcar lumina nu reuşeşte să scape.
Însă unele dintre ele suportă o dislocare progresivă, graţie unui fenomen denumit de astronomi "efect de tăiţei" sau "spaghetificare". În cazul observat, steaua a pierdut aproximativ jumătate din masa ei într-un interval de şase luni.
"Este exact ceea ce se întâmplă într-un eveniment de ruptură prin efect de maree (Tidal Disruption Event - TDE)", a explicat astronomul britanic Matt Nicholl, profesor la Universitatea Birmingham şi principalul autor al studiului.
Pe măsură ce se apropia tot mai mult, steaua a început să se aplatizeze şi apoi să se întindă sub efectul forţei de maree generate de gaura neagră, luând forma unui trabuc, a explicat Stephane Basa, director de cercetare în cadrul Laboratorului de Astrofizică din Marsilia. "Atunci când aceste forţe depăşesc forţa de coeziune a stelei, ea pierde fragmente din structura sa, absorbite de gaura neagră", a adăugat el.
Una dintre principalele contribuţii aduse de acest studiu, publicat în Monthly Notices, revista lunară editată de Royal Astronomy Society, constă în faptul că îi ajută pe cercetători să înţeleagă mai bine felul în care materia este absorbită, în cazul de faţă sub forma unor filamente fine.
"Lacomul spaţiului"
Ingerarea acelor "tăiţei" cosmici este însoţită de o puternică radiaţie electromagnetică, un semnal luminos care semnalează existenţa acestui "lacom al spaţiului".
Semnalele în cauză au permis detectarea automatizată a găurii negre în septembrie 2019 de o pleiadă de instrumente care indicau schimbări bruşte de luminozitate ale obiectelor celeste, la o distanţă de aproximativ 215 milioane de ani-lumină, în galaxia Eridan.
"Am îndreptat imediat o serie de telescoape terestre şi spaţiale în acea direcţie pentru a analiza sursa de lumină", a declarat Thomas Wever, coautor al studiului, într-un comunicat publicat de administratorii Observatorului European Austral (ESO).
Acea strălucire este de obicei obturată de o perdea de materie, care face dificilă observarea fenomenului, potrivit oamenilor de ştiinţă.
De această dată, rapiditatea reacţiei şi proximitatea relativă a evenimentului au permis cercetătorilor să descifreze o parte din acest mister. "Am putut să observăm o perdea de praf şi deşeuri ridicându-se atunci când gaura neagră a proiectat un jet puternic de materie cu viteze care au ajuns până la 10.000 de kilometri pe secundă", a explicat Kate Alexander, astronom la Universitatea Northwestern, citată în comunicatul publicat de ESO.
O altă observaţie inedită, potrivit profesorului Basa: fragmente din materia stelei au fost ejectate pe cealaltă parte a găurii negre.
Astronomul francez a validat astfel analogia cu "Piatra Rosetta", ce a permis decriptarea hieroglifelor egiptene, folosită de echipa coordonată de profesorul Nicholl, pentru a cataloga noua descoperire: "Este un caz de şcoală pentru observaţiile viitoare".
Cu atât mai mult cu cât TED nu reprezintă un fenomen frecvent întâlnit. Se estimează că fenomenele TED se produc doar o dată la 10.000 de ani în interiorul aceleiaşi galaxii. AGERPRES
