Rapsodul Grigore Leşe, 69 de ani, a susținut, sâmbătă, la emisiunea „Insider politic”, de la Prima TV, că melodia „Aşa-i românul” provine, de fapt, din folclorul maghiar. Acesta a mai spus că interpreții români o cântă pentru că nu au știință, pentru că sunt oportuniști, ceea ce a aprins spiritele în rândul comunității de muzică populară. „Dacă o melodie sare la cvintă, e folclor maghiar”, argumenta Leșe în emisiunea citată.

Libertatea a discutat subiectul cu un specialist: Florin Iordan, etnomuzicolog. Chiar dacă nu a cercetat direct cântecul la care se referă Leșe, Iordan spune că într-adevăr argumentul muzical al acestuia este unul „de bun-simț și este posibil să fie așa. Nu ar fi primul caz când astfel de lucruri se întâmplă și nu este anormal”.

Indicii că un cântec a fost importat

Iordan a explicat pentru Libertatea că este dificil să faci o atestare sigură a originii unei piese populare, dar există unele indicii de care poți ține cont, precum saltul la cvintă de care vorbea Leșe sau adăugarea unor „la, la, la” pe finalul strofelor.

„Strofele românești au, de regulă, opt silabe. Dar există și alte variante, de pildă, 13 silabe. Când un român preia acel cântec, pune 8 silabe așa cum este el obișnuit din orice cântec pe care îl face, și pune un la, la, la, ca să iasă până la 13. Acesta poate fi un alt indiciu despre o astfel de călătorie a unei melodii dintr-o parte într-alta”.

Pe de altă parte, cercetătorii au mai arătat că unele piese populare au rădăcini culte, sunt cântece care vin „dintr-un strat urban și la sat, sau trec din alte genuri în folclor”. Marșul lui Iancu folosește, de altfel, o arie de muzică clasică, din „Tancred” de Rossini.

„Al cui e acest cântec?”

Specialistul dă un exemplu amuzant, cel care stă la baza documentarului muzical din 2003: „ Al cui e acest cântec?” . Filmul e o călătorie în căutarea adevărului legat de o melodie despre care toți din Balcani pretind că e a lor.

Cineasta, din Bulgaria, era la cină în Istanbul cu prieteni din mai multe state balcanice: Grecia, Macedonia, Turcia, Serbia. Atunci s-a auzit cântecul, pe care fiecare a început să-l cânte în limba lui. Regizoarea îl știa ca fiind bulgar, dar fiecare dintre cei aflați la masă pretindea că e al țării și culturii sale.

De-aici, Adela Peeva a mers pe fir și a încercat să afle cum a circulat această piesă: „Pe unde mergea, toți erau deciși: e a noastră. Le spunea croaților: o cântă și sârbii. Nu se poate, e a noastră. Dacă-i prindem, îi tăiem, ne-au furat melodia. Melodia este și la noi – cel puțin o secțiune a ei, în Spitalul Amorului, la Anton Pann, cu textul De-ai ști, suflețelul meu. Este un caz celebru de piesă care a putut să traverseze mai multe culturi”, spune Iordan.

Varianta maghiară la „Doamne, ocrotește-i pe români”

Cercetătorul spune că există și o variantă maghiară pentru „Doamne, ocrotește-i pe români”, pe care o puteți asculta mai jos, dar nu poate afirma în ce direcție a avut loc împrumutul. „Astfel de fenomene apar. Nu toată muzica e așa, dar se întâmplă acest lucru”, explică Iordan.

YOUTUBE, DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI

„Chiftilereasa”, piesă de muzică veche românească, pe care Iordan o cântă cu formația Trei Parale, a ajuns în România via Istanbul, dar are variante și din limba greacă și în idiș. „Un alt caz de piesă urbană de strat ceva mai recent care a circulat în diferite spații”, spune etnomuzicologul.

Varianta în limba greacă: https://www.youtube.com/watch?v=o9f5bX1kf-g

Varianta în limba idiș: Yoshke fort avek

YOUTUBE-uri

Exemplele anecdotice nu se opresc aici. „De curând, o bătrână mi-a cântat de la ea din Zalău tot felul de cântece de origine orășenească, un soi de romanțe. Tot ascultându-le, mi s-au părut puțin dubioase. Și o întreb: dar melodiile astea se cântau cumva și în limba maghiară? Da, da, mi-a confirmat imediat. Eu le-am mirosit ca fiind niște romanțe maghiare de restaurant și la ea au ajuns în limba română”, mai povestește Iordan.

În aceste condiții, de ce a creat totuși o controversă așa mare afirmația lui Leșe? „A fost o mare revoltă, pentru că era un cântec patriotic, cu românii care se bat cu pumnul în piept, și pe urmă te trezești că melodia e luată tocmai de la dușmanul tău nr. 1 (glumește)”.