Spuse care dau fiori...

Statele Unite au început să sprijine oficial proiectul Moscovei de reconfigurare a securității europene, în timp ce liderii de pe continent reacționează ezitant și riscă să cedeze inițiativa Kremlinului. Avertismentul vine din partea cercetătorului britanic Keir Giles, care susține în noua sa carte că administrația lui Donald Trump nu doar că împlinește obiectivele strategice ale lui Vladimir Putin, dar reproduce în interiorul Americii mecanismele autoritarismului și corupției de tip rusesc.

Dezvăluirile au fost făcute de Keir Giles, expert al think tank-ului britanic Chatham House, cu prilejul lansării la Helsinki a volumului său intitulat „America capturată de Kremlin”, relatează publicația finlandeză Yle . Fost om de afaceri, jurnalist BBC și consultant fiscal în Rusia anilor 1990, Giles studiază politica Moscovei de la începutul anilor 2000 și trage acum un semnal de alarmă privind poziția dominantă pe care Kremlinul a reușit să o obțină asupra conducerii de la Washington.

Negocierile de la Abu Dhabi și pasivitatea liderilor europeni

Potrivit analistului britanic, semnalul cel mai îngrijorător a venit săptămâna trecută, la masa discuțiilor de la Abu Dhabi dintre reprezentanții Statelor Unite, Ucrainei și Rusiei. Deși Moscova încearcă de două decenii să submineze acordurile existente pentru a obține o nouă arhitectură de securitate europeană în avantajul său, noutatea absolută este că acest proiect beneficiază acum de susținerea delegației americane.

În contextul în care obiectivul istoric al Kremlinului rămâne blocarea extinderii NATO spre est, informațiile apărute în presă arată că Rusia a mers la Abu Dhabi până într-acolo încât a cerut retragerea Finlandei din Alianța Nord-Atlantică. Sprijinul Washingtonului nu face decât să încurajeze pretențiile extreme ale Moscovei, avertizează Giles.

„Dacă negociatorii europeni încep să discute cu Rusia restructurarea securității europene – adică o nouă arhitectură de securitate europeană – aceasta este deja o victorie pentru Moscova”, a punctat cercetătorul, explicând că o astfel de abordare ar valida ambițiile de mari puteri ale celor două capitale: „Statele Unite îi vor considera pe ruși superiori europenilor, exact genul de aranjament pe care și-l doresc țările care suferă de iluziile marilor puteri. Lumea ar fi împărțită între ei”.

Problema majoră, în viziunea lui Giles, este că Europa s-a dovedit „prea leneșă” pentru a se implica serios în tratativele privind Ucraina, iar liderii europeni au preferat să îl lingușească pe Donald Trump, intrând apoi în panică pentru a drege un proces diplomatic scăpat de sub control. Faptul că nu toți liderii de pe continent resping categoric ideile care ar remodela securitatea europeană în favoarea Kremlinului permite Moscovei să dicteze agenda.

„Asta oferă Rusiei oportunitatea de a determina direcția discuției, ceea ce, la rândul său, reprezintă un pas către un viitor care ar fi foarte neplăcut nu numai pentru Finlanda, ci și pentru alte țări europene”, a subliniat expertul.

Giles critică și modul în care Europa a ales să fie reprezentată la negocieri printr-o echipă formată din delegați ai Germaniei, Franței, Marii Britanii, Italiei, Poloniei și ai instituțiilor europene, un format pe care îl consideră mult prea discret. În opinia sa, rolul ar fi trebuit să îi revină, conform fișei postului, Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Kaja Kallas, chiar dacă aceasta ar reprezenta în principal Uniunea Europeană, fără Marea Britanie. Ezitările europenilor, care s-ar fi temut că Kallas nu va gestiona adecvat relația cu Moscova, au servit din nou intereselor Kremlinului.

„Rusia definește din nou termenii discuției și exclude un partener de negociere cu care s-ar simți inconfortabil, pentru că acea persoană ar promova în mod eficient interesele Europei”, a argumentat cercetătorul.

Nici așa-numita coaliție a voinței formată din 20 de state și condusă de Germania, Franța și Marea Britanie — pregătită în principal să monitorizeze un eventual armistițiu și să mențină pacea — nu este privită ca o soluție reală de către Giles. „O alianță a celor dispuși este un lucru bun. O alianță a celor capabili ar fi mai bună”, a punctat acesta.

Pentru a demonstra un interes autentic față de securitatea continentului, Europa ar trebui să livreze Kievului armament decisiv, precum rachetele germane Taurus cu rază lungă de acțiune, și să își extindă scutul de apărare aeriană asupra vestului Ucrainei. „Scopul ar trebui să fie protejarea spațiului aerian de amenințările rusești înainte ca acestea să treacă granița, nu după”, a explicat Giles, adăugând că „nu este vorba doar de a sta la aceeași masă, ci și de a demonstra un interes real pentru asigurarea viitorului țărilor europene, începând cu Ucraina”.

„Kremlinul ia, iar Casa Albă rânjește cu dispreț”

În cartea sa, Keir Giles detaliază modul în care Donald Trump dă curs dorințelor vechi ale Moscovei, exercitând presiuni asupra Ucrainei pentru a accepta capitularea. Liderul de la Casa Albă ar fi fost convins de Rusia că victoria militară a acesteia este inevitabilă și că războiul trebuie încheiat cât mai repede în termenii dictați de Vladimir Putin.

Departe de a fi o înțelegere între parteneri egali, dinamica dintre cei doi lideri este rezumată tranșant de autor: „Kremlinul ia, iar Casa Albă rânjește cu dispreț”. Între timp, tratativele de pace sunt lăsate pe mâna unor amatori — ginerele președintelui american, Jared Kushner, și partenerul său de golf, magnatul imobiliar Steve Witkoff.

Chiar dacă Trump și oamenii săi nu ar acționa în mod deliberat ca agenți ai Moscovei, obiectivele lor converg, susține Giles, ambii urmărind slăbirea instituțiilor americane care au opus rezistență influenței și operațiunilor de informații rusești. Mai mult, admirația președintelui american față de Putin se apropie de venerație, iar conducerea de la Washington pare să ascundă fapte compromițătoare.

„O demonstrație incontestabilă în acest sens este efortul aproape omniprezent și hotărât al administrației sale de a distorsiona și ascunde informațiile colectate de comunitatea de informații americană cu privire la relațiile președintelui cu Rusia”, afirmă cercetătorul britanic.

Semnele autoritarismului: atacuri ilegale și agenți mascați

Analiza din „America capturată de Kremlin” trece dincolo de politica externă, inventariind metodele prin care administrația Trump ar transforma societatea americană după chipul și asemănarea Rusiei. Un exemplu grav îl constituie uciderile arbitrare organizate, o practică asociată până acum statelor autoritare, dar adoptată de armata SUA începând din toamna anului 2025. Sub pretextul combaterii traficului de droguri, forțele americane au lansat atacuri asupra unor ambarcațiuni din Marea Caraibilor și estul Oceanului Pacific, provocând moartea ilegală a peste 180 de persoane până în mai 2026.

Pe plan intern, Serviciul de Imigrare și Control Vamal (ICE) a primit atribuții aproape discreționare, agenții săi putând pătrunde în locuințele cetățenilor fără mandat judecătoresc. Comportamentul uneori brutal al acestora este dublat de o schimbare de imagine semnificativă: personalul ICE a început să poarte măști inspirate de uniformele forțelor de ordine rusești.

„Războiul împotriva adevărului și a faptelor, paramilitarii mascați care fac ravagii fără teama de pedeapsă, intimidarea țărilor vecine, concentrarea puterii în mâinile unei mici clici care își urmărește propriile interese și acțiunile administrației de a crește profiturile unei elite de afaceri restrânse sunt ca o imagine în oglindă a Rusiei lui Vladimir Putin timp de 25 de ani” — Keir Giles

Miliarde de dolari, cadouri ostentative și o Constituție neputincioasă

Corupția instituționalizată reprezintă un alt punct de convergență cu modelul de la Kremlin, susține Giles. Donald Trump ar fi obținut din poziția de președinte câștiguri financiare fără precedent în istoria americană, estimate la miliarde de dolari, în timp ce înalții funcționari își folosesc funcțiile pentru a acumula avere și influență. Accesul la liderul de la Casa Albă se cumpără prin donații, iar companii americane și guverne străine ar fi pus la cale scheme secrete cu criptomonede pentru a direcționa bani către președinte și familia acestuia.

Influențarea deciziilor politice prin daruri extravagante a devenit o practică deschisă, ilustrată de autor printr-un episod legat de Elveția. În momentul în care Washingtonul se pregătea să impună mărfurilor elvețiene un tarif vamal de 39%, ministrul elvețian al Economiei și un grup de oameni de afaceri i-au promis lui Trump investiții de miliarde de dolari, oferindu-i totodată un ceas Rolex și un lingou de aur de un kilogram. Rezultatul a fost reducerea tarifului de import de la 39% la 15%.

În paralel, statul de drept a fost erodat prin epurarea agențiilor guvernamentale și prin ultimatumuri adresate judecătorilor critici. Faptul că sistemul american nu a reușit să blocheze aceste derapaje ține, în opinia lui Giles, de limitele unui text fundamental gândit pentru lideri de bună-credință.

„Redactorii constituției nu au prevăzut o situație în care liderul ar încerca să conducă țara în stil rusesc, folosind administrația țării pentru a extorca și a maximiza câștigul personal. Legislatorii considerau de la sine înțeles că un președinte va fi onest, va avea grijă de cetățeni și va respecta spiritul Constituției. Dacă se constata că un președinte nu poate îndeplini aceste cerințe, demisiona, așa cum făcuse Richard Nixon” — Keir Giles

În timp ce procedurile judiciare lente întârzie orice reacție împotriva președintelui, administrația pur și simplu ignoră hotărârile instanțelor. Concluzia cercetătorului britanic privind riscurile acestei situații rămâne una sumbră: „Folosirea celor mai puternice forțe armate și arsenal nuclear din lume este determinată de un om căruia multe familii nu i-ar da nici măcar cheile de la mașină”.

Explorează subiectele:

Donald TrumpRusiasecuritate europeană


Citește și:

populare
astăzi

1 Așa o fi? / Picanterii de la Antena 3, dezvăluite de un fost jurnalist

2 „Du-te, femeie, acasă!” / Antena 3, amendată din nou de CNA pentru aberațiile lui Gâdea

3 O tranzacție care dă de gândit, și cu iz de Rusia, într-o zonă cu potențial militar

4 Ce avem noi aici?

5 Tăcere după trilaterala Trump-Putin-Xi: ce prevede documentul publicat de China