Într-un lac sărat pârjolit și nisipos, la marginea deșertului Gobi, abia dacă trece o lună fără să se construiască o clădire nouă și să se toarne mai mult asfalt. Este o perioadă aglomerată pentru a fi la Lop Nur, baza de testare ultrasecretă a Chinei, potrivit The Times .

Atât observatorii civili, cât și cei militari ai imaginilor din satelit ale instalației au fost însă surprinși de ceea ce au văzut acolo în august și septembrie. Într-o zi a fiecărei luni, un avion stealth stătea în soarele după-amiezii, așteptând un zbor la baza cunoscută sub numele de Zona 51 a Chinei, o bază aleasă special pentru distanța sa față de privirile curioșilor, în cel mai îndepărtat colț al izolatului Xinjiang.

Avionul J-36 cu aripi delta, fără coadă și proiectat stealth, și J-XDS (cunoscut și sub numele de J-50), cu o formă similară, dar puțin mai mic, sunt aeronave tactice de a șasea generație din China, încă neoperaționale, dar pregătindu-se să concureze cu cele mai bune dintre cele mai avansate avioane de vânătoare din America.

Dacă avioanele care zboară de la bază sunt în competiție directă și posibilă confruntare cu cele mai bune avioane ale Pentagonului, Lop Nur are multe asemănări cu Zona 51, construită pe fundul unui lac sterp din deșertul Nevada.

Aproape de locul unde China a efectuat teste nucleare, Lop Nur are ceea ce se crede a fi cea mai lungă pistă din lume, de peste cinci kilometri.

Administrată de Forțele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare (PLAAF), este considerată a fi locul unde China poate lansa echivalentul zborurilor de testare „negre” (clasificate) ale forțelor aeriene americane, adesea folosind cele mai avansate aeronave.

Avionul spion U-2 al CIA și primul avion de vânătoare stealth al Forțelor Aeriene ale SUA, F-117 Nighthawk cu aripi de liliac, au fost testate în Zona 51, de exemplu.

În Nevada, anunțurile din apropierea perimetrului Zonei 51 avertizează că este o bază restricționată și că paznicii sunt autorizați să folosească „forță letală” împotriva intrușilor.

Lop Nur merge mai departe, avertizând că oricine încearcă să fure secrete „va fi ucis”. La fel ca în Zona 51, este interzis să survolezi Lop Nur. Dar ambele baze pot fi fotografiate de sateliți.

De ce ar avea armata chineză cele mai recente avioane pe pistă, unde pot fi văzute clar? În timpul Războiului Rece din Uniunea Sovietică, de exemplu, orice aeronavă top secretă era băgată rapid în adăposturi atunci când următorul satelit american urma să treacă pe deasupra. Astăzi există mai mulți ochi pe orbită joasă, inclusiv mulți sateliți americani și comerciali.

„Faptul că aceste aeronave sunt lăsate la vedere înseamnă că chinezilor nu le pasă să fie observate de sateliții care trec prin zonă. Este o modalitate de a-și etala abilitățile, chiar dacă baza Lop Nur ar putea fi descrisă ca o Zonă 51”, a declarat Douglas Barrie, specialist în domeniul aerospațial la Institutul Internațional pentru Studii Strategice.

J-36 și J-XDS fac parte din ceea ce Pentagonul consideră a fi ambiția Chinei de a contesta puterea aeriană americană în Indo-Pacific. Serviciile secrete americane consideră că J-36 a fost conceput pentru a coordona aeronavele fără pilot (drone) însoțitoare într-un atac în roi, similar ca concept cu programul „Loyal Wingman” al Pentagonului, în care drone operate de inteligență artificială ar zbura alături de avioanele de vânătoare stealth americane F-35.

Lop Nur este doar una dintre numeroasele baze izolate unde Forțele Aeriene Populare din China (PLAF) dezvoltă și testează o flotă de nouă generație de avioane de luptă, bombardiere și drone de atac.

Parada militară din Piața Tiananmen din Beijing din septembrie a inclus un avion de luptă stealth fără pilot, cea mai mare dronă expusă, deși ar fi putut fi o machetă, mai degrabă decât o aeronavă complet formată. În timp ce cele mai avansate drone din China aflate în curs de dezvoltare sunt testate la alte baze, inclusiv la Malan, în regiunea Xinjiang, și la un punct de testare la mare altitudine de la Ngari, în Tibet, se pare că testele de zbor cheie ale J-36 și J-XDS au loc la Lop Nur.

„Dar există o mulțime de alte lucruri despre care știm că sunt dezvoltate, dar nu au fost niciodată văzute, cum ar fi un bombardier stealth subsonic, cu vizibilitate redusă. Acesta este ascuns”, a adăugat Barrie.

În anii 1980, PLAAF era „un muzeu al forțelor aeriene”, plin de avioane sovietice vechi, a spus el. „Așa că au parcurs mult teren de atunci și acum au avioane militare care sunt în mare parte comparabile cu cele ale SUA, dar singurul lucru pe care nu îl au este experiența de luptă. Ultimul război pe care l-au purtat a fost în anii 1970, în Vietnam.”

China nu a ajuns încă complet din urmă, însă, în special în ceea ce privește transportoarele. Forțele Aeriene Populare din China (PLAAF) dezvoltă modelul J-35 pentru flota sa de portavioane în plină expansiune. Vineri, Beijingul a anunțat intrarea în serviciu a celui de-al treilea portavion al său, Fujian, în urma unei ceremonii la care a participat președintele Xi Jinping.

„China are în prezent un avion foarte vechi pentru portavioanele sale, J-15, ceea ce este îngrozitor. Este cel mai greu și cel mai mic raport tracțiune-greutate al avionului de portavion din lume”, a declarat Eric Heginbotham, specialist în probleme de securitate asiatică la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT). „SUA au avionul stealth F-35C pe portavioane, așa că suntem cu mult înaintea Chinei”, a spus el.

„Însă ceea ce este îngrijorător este dezvoltarea de către China a dronelor ISR (informații, supraveghere și recunoaștere) care pot fi folosite pentru a localiza portavioanele americane și alte nave de război și pentru a trimite înapoi coordonatele stocului lor imens de rachete balistice antinavă”, a adăugat Heginbotham.

„Ar acționa ca ochi și urechi pentru lansările de rachete. Știm că chinezii le dezvoltă la scară largă. SUA sunt înaintea chinezilor în ceea ce privește dronele ISR, dar acestea sunt foarte scumpe. Drona cu rază lungă de acțiune Global Hawk, care tocmai a fost scoasă din uz, a costat în jur de 120 de milioane de dolari exemplarul, iar noul vehicul fără pilot RQ-180 ISR, care este încă în curs de dezvoltare, va costa și mai mult.”

Distribuie Distribuie Comentarii