Negocierile dintre Trump și Putin cu privire la războiul din Ucraina s-au purtat deja, iar summitul din Alaska va fi doar un moment de imagine al acestui proces, spune analistul de politică externă Ștefan Popescu. El crede că Ucraina nu va accepta negocierea și războiul va continua.

Cu câteva zile înainte de summitul dintre Trump și Putin, planificat în 15 august în Alaska, vicepreședintele SUA, JD Vance readuce atât în atenția liderilor europeni , dar și a Ucrainei, un mesaj pe care noua administrație de la Casa Albă îl repetă de luni de zile. Într-un interviu pentru Fox News, el a afirmat că „am terminat cu finanțarea afacerilor militare din Ucraina. Vrem să ajungem la o soluționare pașnică a acestei chestiuni”.

El a răspuns și liderilor europeni, supărați că nu au fost invitați la masa negocierilor: „Problema (războiul din Ucraina) este a voastră, problema este în curtea voastră, trebuie să vă implicați și să vă asumați un rol mai important în această chestiune și, dacă vă pasă atât de mult de acest conflict, ar trebui să fiți dispuși să jucați un rol mai direct și mai substanțial în finanțarea acestui război”.

La rândul lui, Trump a susținut, zilele trecute, că Rusia și Ucraina sunt aproape de un armistițiu care ar putea pune capăt conflictului de trei ani și jumătate, însă a dat de înțeles că acesta ar presupune cedarea de teritoriu de către Ucraina.

La începutul acestei săptămâni, Kremlinul a propus un acord de încetare a focului în schimbul controlului asupra estului Ucrainei, unde încă se duc lupte și care este cea mai fierbinte zonă a frontului.

Propunerea a dus la reacții vehemente din partea liderilor europeni, care au declarat că vor sprijini efortul lui Trump pe plan diplomatic și prin mijloace economice și militare, dar că o soluționare a conflictului „trebuie să protejeze interesele vitale de securitate ale Ucrainei și Europei”.

Surse europene citate de WSJ au precizat că Uniunea Europeană urmărește stabilirea unei poziții comune cu Ucraina, subliniind că orice eventuală negociere de pace cu Rusia trebuie să includă participarea UE și să respecte suveranitatea Kievului. În același timp, mai multe capitale europene și-au exprimat îngrijorarea că discuțiile dintre Trump și Putin ar putea conduce la un acord impus Ucrainei, fără o consultare prealabilă.

Contraoferta europeană, elaborată în coordonare cu Ucraina, stipulează că orice discuție privind statutul teritoriilor ocupate trebuie să fie precedată de o încetare completă a focului. De asemenea, orice eventual schimb de teritorii ar trebui să se bazeze pe reciprocitate – dacă Ucraina se retrage dintr-o regiune, Rusia ar trebui să facă același lucru în altă zonă.

Documentul include și o clauză referitoare la garanțiile de securitate pentru Ucraina, precum și la posibilitatea aderării la NATO.

Ștefan Popescu: „Există și un interes de a pune presiune pe Ucraina”

„Adevărul” a discutat posibilele scenarii ale negocierilor și semnificația ultimelor declarații cu analistul de politică externă Ștefan Popescu.

Adevărul: Statele Unite nu vor mai finanța direct războiul din Ucraina, a declarat duminică vicepreședintele JD Vance într-un interviu acordat Fox News. Cum interpretăm această declarația înainte de summitul planificat în 15 august în Alaska între Donald Trump și Vladimir Putin?

Ștefan Popescu: Începutul dezangajării Statelor Unitele Americii de războiul din Ucraina. Acesta este sensul deciziei de a nu mai livra direct echipamente Ucrainei, ci de a le livra indirect prin intermediul europenilor, europeni care, între altele, achită factura pentru aceste echipamente militare.

Este, dacă vreți, dacă nu o dezangajare, o tranziție în care se produce dezangajarea Statelor Unite ale Americii de dosarul ucrainean. Un dosar pe care președintele Donald Trump, în foarte multe rânduri, nu a ezitat să-l numească un dosar moștenit de la vechea administrație democrată, Biden, și, bineînțeles, având ca fundal interesul pentru spațiul indo-pacific și mult mai puțin pentru flancul de est al NATO și relațiile cu Rusia. Rusia nu este un competitor care poate pune în pericol poziția dominantă a Statelor Unite ale Americii în sistemul internațional, spre deosebire de China.

E cumva și un mesaj pentru președintele Zelenski?

Declarația vicepreședintelui J.D. Vance confirmă de fapt o decizie care deja a fost luată. Acest mecanism a fost deja decis. Nu acesta este scopul principal. Dar, fără îndoială, există și în subsidiar, un interes de a pune presiune pe Ucraina pentru a se înscrie în procesul de negociere convenit de Statele Unite ale Americii cu Federația Rusă. Interesul administrației americane este ca Ucraina să accepte, nu să respingă o eventuală înțelegere la care ajung cele două părți.

În interviu Vance face referire și la statele europene, transmițând „mingea este în terenul vostru”...

Declarațiile vicepreședintelui american nu exprimă noutăți. Statele Unite ale Americii au enunțat în nenumărate rânduri de la instalarea noii administrații, dorința ca europenii să preia nu numai securitatea și apărarea continentului, dar să preia întâietatea în ceea ce privește conflictul din Ucraina.

„Riscul este ca SUA să se dezangajeze cu totul din războiul din Ucraina”

Și tocmai pentru că nu este un mesaj nou, vreau să vă întreb până acum, cum vi se pare că s-au achitat europenii de această responsabilitate?

În primul rând, statele europene au susținut atât în limitele posibilităților lor Ucraina, pentru că Europa are o problemă cu capacitățile industriale pentru producerea echipamentelor și munițiilor, cu stocurile de echipamente și muniții. Statele europene nu pot substitui ajutorul american, este și motivul pentru care au reușit să obțină, și acest lucru a fost un mare succes, intrarea în această logică comercială, Statele Unite ale Americii să continue să livreze echipamente pe care să le plătească europenii. Deci, livrările americane sunt esențiale, industria americană este esențială pentru acest conflict și, desigur, statele europene au reușit sa-i sprijine eficient pe ucraineni pentru a rezista presiunilor venite de la Washington în momentul negocierilor de la Riad. Atunci ucrainenii au respins cererile Federației Ruse, și acest lucru a fost posibil numai deoarece Coaliția de voință i-a sprijinit pe ucraineni.

Rămâne de văzut în ce măsură vor reuși pe mai departe, pentru că în cazul în care Statele Unite ale Americii nu vor reuși să ajungă la o înțelegere sau vor ajunge la o înțelegere cu Moscova, care va fi respinsă de partea ucraineană, atunci cred că riscul este ca SUA să se dezangajeze cu totul din războiul din Ucraina, ceea ce înseamnă continuarea războiului cu un deznodământ pe care nu-l putem ști.

Și care poate fi și un scenariu pesimist, în sensul în care dispozitivul ucrainean să înceapă să cedeze, în condițiile în care media de vârstă din armata ucraineană e undeva la 46-48 de ani. Sunt 100.000 de femei mobilizate în armata ucraineană. Președintele Zelenski a declarat că dorește să accepte, la cerere, voluntari care vor să meargă pe front și care au împlinit 60 de ani și mai bine. Deci în aceste condiții situația poate ajunge într-un punct critic.

„Procesul de negociere dintre Statele Unite și Federația Rusă, cred că este ultimul tren pentru Ucraina”

Cum se va ajunge la un rezultat în condițiile în care Ucraina pare să nu fie de acord, în niciun caz, cu cedări teritoriale?

În România, noi ne legăm de principii. „Nu e bine să cedeze”, spunem. „E vina rușilor”. De acord, toate lucrurile astea le știm. Problema care se pune în momentul în care vrei să ajungi la un rezultat este „care e alternativa?”. Războiul fără limite, de acord, dar cu ce resurse. Are Ucraina resursele umane să ducă mai departe lupta pentru a recupera teritoriile ocupate? Au capacitate aliații Ucrainei, țările donatoare să o susțină? De aici se pune problema.

Este foarte ușor, poate, din partea mea, care sunt un analist și stau la birou acum și vă răspund, nu am pe nimeni pe front, nu sunt pe front să spun acest lucru și nu e vorba de țara mea. Dar... înțeleg gravitatea situației. Care este alternativa reală? Alternativa dacă ne luăm după principii, pentru că așa se pune problema în România, este să nu se cedeze. De acord, dar cum va putea Ucraina în mod realist să-și recupereze teritoriile?

Ucraina nu este Afganistan să ducă război pe 20 de ani. Ne gândim la consecințele pentru societatea ucraineană dacă războiul se extinde încă câțiva ani? Cum va arăta demografia Ucrainei? Ce viitor va mai avea Ucraina? Ce capacitate de reconstrucție are în condițiile în care populația Ucrainei acum, pe teritoriul controlat de Kiev, e undeva la 28-29 de milioane de locuitori. Sunt niște întrebări pe care noi trebuie să le punem realist.

Procesul de negociere dintre Statele Unite și Federația Rusă, cred că este ultimul tren pentru Ucraina pentru că Statele Unite sunt singurele care au capacitate să obțină niște concesii de la ruși. Singurele.

Trump are la dispoziție sancțiunile, are de asemenea la dispozitie activele rusești înghețate. Deci are niște cărți în mână.

Și în acest context, cum analizăm acea declarație comună a liderilor Marii Britaniei, Franței, Italiei, Germanei, Polonezii și Finlandei?

În primul rând, dacă îmi dați voie să vă spun că această declarație, eu mă uit mai întâi la cine o semnează și mă uit că pe flancul de est sunt invitate două țări, Finlanda și Polonia. Prin urmare, cred că reflectă o anumită viziune, abordare, dacă vreți, a flancului estic, care înseamnă prioritate pentru zona baltică, adică zona de confort și nu în Marea Neagră. România lipsește, deși este vorba de un conflict care are loc în Marea Neagră. Iar lucrul ăsta trebuie să ne dea de gândit. Eu cel puțin, ăsta e primul lucru la care m-am uitat.

Summit-ului din Alaska nu a apărut spontan

Summitul a apărut spontan în urma sancțiunilor aplicate de Trump?

Pocesul de negociere dintre Washington și Moscova a continuat la umbra unei retorici pe care pe mulți i-a făcut să tresară și să spună „Donald Trump și-a schimbat opinia față de Rusia, o să o sancționeze, o să revină la vechea politică a lui Biden.”

Pregătirea summit-ului din Alaska nu este un lucru spontan. Dacă cineva crede că este spontan, trăiește pe altă lume. A fost pregătit din timp. Întâlnirea va fi un moment de imagine al procesului de negociere. Procesul de negociere nu se va purta în Alaska. Nu cred așa ceva. Și mă uit la câteva lucruri. Mă uit la faptul că domnul Steve Witkoff a devenit un fel de navetist pe ruta Washington-Moscova. Se duce ca acasă la Moscova. Avem știri că înainte să se ducă la Kremlin a mâncat nu știu ce friptură tipic rusească de vită sau ceva de genul acesta. Acum o săptămână, la NASA a venit în vizită șefului Agenției Spațiale Ruse, Dimitri Bakanov și a vorbit despre proiectele spațiale comune SUA-Rusia, atât proiectele vechi, cât și unele proiecte noi.

Deci e o cooperare destul de amplă. Faptul că partea americană a comunicat amplu despre această vizită arată că există un interes de a decupla SUA de dosarul ucrainean și asta după mine este un mare risc pentru procesul de negociere. Interesul nostru, al europenilor, al românilor, este ca Statele Unite să nu se decupleze și să obțină un rezultat. Sunt singurii care pot obține un rezultat, pentru că sunt singurii care pot angaja un raport de forță cu Federația Rusă, pentru că pacea, cel puțin istoria ne-a arătat tot timpul asta, este rezultatul unui raport de forță. Și atunci, singurii care care pot să se angajeze într-un raport de forță cu rușii sunt americani, pentru că europenii sunt prea mulți, vorbesc pe prea multe voci. Coaliția de voință, dacă mă uit la formatele europene, nu este niciodată formată din 27 de state.

Mai este și problema cât poate Ucraina să reziste, având în vedere problemele ei de resurse umane.

În acest context în care spuneați că e pregătit summit-ul de ceva vreme, credeți că sunt și elemente care ne permit să ne dăm seama ce va fi pus pe masă?

Da, câteva sunt în mod limpede precizate: ocuparea integrală a Donbasului de către Federația Rusă și ocuparea a încă 6.000 de km2 din Donetsk și Lugansk.

Și Crimeaa?

Crimeea nu se discută, Crimeea nu face obiectul negocierii, niciodată n-a intrat la „meniu”. Sigur că este foarte dificil pentru ucraineni. Să încercăm să separăm retorica de realitate. Este clar că retorica lui Zelenski este o retorica unui om care este șeful statului ucrainean. El nu poate spune „accept”, pur și simplu. Și nu mă gândesc că se referă la ceea ce spun mulți -că încearcă să se salveze electoral. Nu cred. Cred că este vorba despre poziția în fața istoriei, pentru posteritate, nu poți accepta un rapt. Punct. Nu poți accepta un rapt!

Europenii, bineînțeles, au dat semnalul tot unei declarații de principii, dar acea declarație de principii pe care au dat-o acum, semnată de țările de care am discutat, rămâne la nivelul gesticii, dacă vreți. E o gestică, dacă nu e dublată de livrări de echipamente, livrări de muniții, adică trebuie să separăm aceste lucruri: ce este în spațiu public și ce este realitate.

De fiecare dată când Trump scria pe rețeaua socială, „Vladimir, mă dezamăgești”, în presa de la noi se titra despre „schimbarea de atitudine americană”. Dacă noi vrem ceva, nu înseamnă că are legătură și cu realitatea.

„90% cred că războiul va continua”

Și atunci președintele Zelenski este pus în fața unei alegeri dificile...

Extrem de grea alegere. Eu sunt pesimist cu privire la capacitatea părților de a ajunge la o înțelegere, și mă refer și la părțile care participă efectiv, rușii și americanii, dar și la cele luate în considerare, pentru că e clar că americanii discută și cu ucrainenii și cu europenii. Sunt pesimist: 90% cred că războiul va continua și „oferta” americană va fi respinsă de partea ucraineană și cred că acest lucru va avea drept consecință continuarea războiului.

Și îmi este teamă că dispozitivul ucrainean nu va putea rezista la infinit pentru că suntem într-un război de uzură și în acest război de uzură contează numerele.

O să-mi spuneți despre tarifele din India, dar mai sunt 21 de zile până intră în vigoare tarifele și se pot schimba multe lucruri.

Deversarea produselor petroliere cu origine din Federația Rusă este, de fapt, o înțelegere tacită între Statele Unite și OPEC+, adică țările OPEC plus Rusia, ca să se mențină prețul produselor petroliere la cote rezonabile. Acesta este un mare obiectiv pentru Statele Unite ale Americii - menținerea unor prețuri scăzute la energie. Lucrurile sunt foarte complicate. Îmi doresc din tot sufletul să se ajungă la un acord, deoarece cred că numai asta poate salva Ucraina. Dacă s-ar reuși să nu existe limitări în privința forțelor militare ucrainene, cred că ar fi un mare succes.

Garanțiile înseamnă numai Ucraina după mine. Nu vor fi acceptate trupe acolo. Principala garanție și cea mai sigură este ca Ucraina să aibă o armată serioasă, credibilă, robustă.

Războiul continuă, SUA va renunța la implicare

Și dacă luăm scenariul cel mai probabil despre care spuneați și dumneavoastră, că va continua războiul, la ce ne putem aștepta?

La o dezangajare a Statelor Unite ale Americii, adică nu se vor mai implica în niciun proces de negociere. Exact cum s-a întâmplat și pe alte dosare în timpul primei președinții Trump, în care au spus, „am încercat, nu s-a putut”, vezi cazul Coreei de Nord, în momentul în care au intrat în detalii și au fost foarte complexe și complicate, plus că mai există un interes al administrației Trump și mai ales al lui, politic și istoric, dacă vreți, el nu dorește ca ultimul său mandat, cel cu care își propune să marcheze posteritatea, să fie sub semnul războiului din Ucraina. Deja au trecut șase luni. Trump vrea să-și ocupe cu altceva mandatul, adică politica de reindustrializare a Statelor Unite ale Americii prin introducerea acestor tarife, obținerea de investiții în economia americană. Sunt alte chestiuni. Orientul Mijlociu, bineînțeles, pentru că oricât ar diferi viziunea americană de viziune a lui Netanyahu, totuși e vorba de o relație intimă acolo dintre Israel și Statele Unite ale Americii.

Un eșec al negocierilor îi va permite lui Trump să scape cumva cu demnitatea nepătată, având în vedere ultimatumul dat lui Putin?

În momentul în care am văzut că ultimatumul a fost scurtat a fost un indiciu că de fapt acest ultimatum este la capitolul retorică. Nu-l scurtezi dacă vrei să-l aplici. Îl lași să fie lung, înseamnă că pregătești ceva, că se lucrează la un mecanism de încetarea focului, adică sunt lucruri. Dacă îl scurtezi înseamnă că nu vrei să te ții de el. Și am văzut lucrul acesta.

Dacă impunea sancțiuni la adresa Federației Ruse, acestea trebuie votate de Senatul Statelor Unite care nu lucrează acum, deci trebuia să așteptăm luna septembrie pentru a fi efective.

Care este concluzia dvs. cu privire la negocieri?

Cred că trebuie sa ne gândim care e alternativa. Dacă americanii se retrag, îi pot europenii sprijini eficient? Îi pot sprijini să câștige războiul? Acestea sunt niște întrebări pe care noi trebuie să le punem într-un mod realist. Ce se poate întâmpla fără Statele Unite ale Americii, în condițiile în care țările europene tot timpul au obiective diferite și au o incapacitate industrială de a susține un asemenea conflict. Avem în plus, și problemele de resurse umane ale Ucrainei și distrugerile care cresc de la o zi la alta.