Cum nu mai sunt în stare să-ți vândă un minut de publicitate calculat corect sau să îți gândească o campanie coerentă de imagine (pe bani!) fără să te doară capul și organele interne pe tine ca subiect. Ajungem la studiouri și la poartă mă întâlnesc cu Cristi Minculescu, care e pus pe glume ca de obicei.

Mă ia la mișto cum că ce caut eu acolo că lăutarii cântă mai spre dimineață. Eu îi zic ceva despre rock-ul românesc și alte drăgălășenii simpatice absolut naturale și savuroase. După care ne despărțim îmbrățișându-ne, în ciuda reglementărilor în vigoare, el având și ficatul ăla sensibil, și plecăm fiecare la cabina lui. Pentru că fiecare aveam câte o cabină. Ca la Hollywood.

„- Și tu cine ești, ca să scriu aici”

În momentul imediat-următor apare o domniță de PR-Publicitate-Marketing cu un clipboard în mână pe stilul ”bossy” și mă întreabă repezit ca să-mi dau seama eu că ea e în criză de timp: ”- Tu cânți cu Cristi?”.

Mi-am dat seama imediat că se referă la Cristi Minculescu (că sunt băiat deștept). Am zis umil: “- Nu!”. ”Dar cu cine cânți ?” mă întreabă ea, din nou! Tot umil: ”Cu mine”. Ea, vizibil enervată de lipsa mea de coerență: ”- Și tu cine ești, ca să scriu aici” zise ea uitându-se spre mine și clipboard. Cum să se întâmple asta exact la un minut după ce încheiasem discuția cu Ionescu despre profesionalism în televiziuni? Am crezut că nu e chiar adevărat, dar le-am văzut fețele zâmbitoare ale colegilor proteviști care așteptau să vadă ce se întâmplă între mine și don’șoara afectată.

Mi-am tras tonul, mecla și atitudinea de tată: ”- Tu lucrezi în televiziunea asta?”. ”- Da, bineînțeles că lucrez în televiziunea asta.” ”-Și te ai uitat vreodată la Las Fierbinți?”. ”- Da, normal! Las Fierbinți este job-ul meu și mă ocup de comunicare” zise ea și mai afectată. ”- Păi și nu ți se pare ciudat să nu știi mai nimic despre job-ul tău?”.

”- Eu nici nu mă uit la televizor”

Nu mă deranjează că nu-mi cunoști mecla, că sunt bătrân și urât, dar s-ar putea să avem noi o problemă cu tine la comunicare dacă tu nu îi recunoști pe ăia 13 oameni care apar pe generic. Colegii de pe margine cred că nu prea o au la suflet pe domnișoară bossy pentru că își râdeau pe sub bărbie și își aruncau priviri complice unii altora.

După pauza penibilă pe care a creat-o ultima întrebare am continuat bombardamentul: ”- Sunt unul dintre personajele din Las Fierbinți și am fost chemat de producătorii acestui show să cânt. Practic, în calitate de cântăreț. Mă numesc Mihai și sunt cel care face coloana muzicală din produsul jobului tău. Îmi pare rău că nu știi asta!”.

Replică domnișoarei m-a lăsat pe mine fără replică. ”- Eu nici nu mă uit la televizor” a zis ea nervoasă, întorcându-se pe călcâie și plecând în treaba ei (de care nu știe nici dr*cu și nici Dumnezeu care ar putea fi!). Nici n-am apucat să-i zic ”felicitări că nu te uiți la televizor. Sper că citești în schimb”, pentru că a dispărut cu tot cu figurile de Buftea din căpuțul ei plin de cuvinte și expresii inutile, lăsându-mă mască și pe mine și pe colegii zâmbitori. Nu știu cine este domnișoara, dar sunt sigur că face parte din categoria aia care zice: ”România, țară de căc*t!” a povestit Mihai Mărgineanu, pe Facebook.

El este cunoscut și ca Ardiles de fanii ”Las Fierbinți”.