Supraviețuitor la 2 ani în Transnistria: destinul profesorului Israel Tanner

Drama familiei Tanner a început în toamna anului 1941, odată cu valul masiv de deportări ce a vizat întreaga populație evreiască din sudul Bucovinei. Părinții săi, Gusta și Marcus, locuiau modest, cu chirie, la periferia orașului Câmpulung Moldovenesc. Tânărul lăcătuș mecanic lucra la căile ferate și spera la un viitor liniștit, în timp ce soția lui economisea fiecare ban pentru a-și împlini visul de a deveni croitoreasă. Peste noapte, existența lor a fost frântă.

Ordinele de evacuare au căzut brusc peste comunitățile evreiești din Vatra Dornei, Suceava, Gura Humorului, Rădăuți și Câmpulung. Oamenii au fost mânați spre gări și înghesuiți în garnituri de marfă fără destinație cunoscută. Deși colegii feroviari ai lui Marcus s-au arătat neputincioși și descumpăniți în fața deciziei autorităților, trenurile au pornit spre est, trecând Nistrul.

Familia a fost repartizată la Șargorod, unde a fost nevoită să supraviețuiască în condiții extrem de dure timp de aproape patru ani. Calificarea de meseriaș a tatălui i-a atras imediat trimiterea la muncă forțată, într-o unitate industrială aflată la circa 40 de kilometri depărtare, transformată în fabrică de armament.

Acolo lucrau deopotrivă evrei și localnici până în ziua în care uzina a căzut pradă unui bombardament masiv. Grav rănit în explozie, Marcus Tanner a fost evacuat spre spitale din România — mai întâi la București, apoi la Buzău. Familia din Transnistria nu a primit nicio veste despre soarta lui decât mult timp după ce acesta încetase din viață, lăsându-și fiul doar cu o fotografie drept amintire.

Trei diagnostice fatale și o vindecare inexplicabilă

Rămasă singură cu un copil mic, Gusta Tanner s-a adăpostit într-o locuință închiriată de la localnici ucraineni, trudind cu ziua pentru câțiva cartofi ca să nu moară de inaniție. Zona găzduia și un lagăr unde fuseseră surghiuniți opozanți politici acuzați de simpatii comuniste, aduși alături de familii nevinovate; fără hrană, mulți se îmbolnăveau grav consumând mazăre furajeră.

Însă cea mai mare amenințare a reprezentat-o izbucnirea epidemiilor. În plină penurie, micul Israel a contractat concomitent trei afecțiuni adesea letale: tifos exantematic, febră tifoidă și scarlatină. Un medic originar tot din Câmpulung a venit să-l consulte, dar a ridicat neputincios din umeri în fața mamei, arătându-i că nu deține niciun medicament. La scurt timp, doctorul a pierit răpus de tifos, însă copilul a rezistat în mod miraculos.

Întoarcerea desculț și căutarea unui mormânt pierdut

Eliberarea a survenit în vara anului 1944, odată cu apropierea datei de 23 august. Drumul spre casă a însemnat un marș chinuitor pe jos, fără încălțări, parcurs alături de mama sa. Gusta a refuzat să se mai întoarcă la Câmpulung, unde proprietarul locuinței refuzase să-i restituie mașina de cusut achiziționată cu greu înainte de război. Cei doi s-au stabilit definitiv la Rădăuți, alături de bunicii materni.

Ani mai târziu, Israel și mama sa au pornit pe urmele tatălui dispărut. Informațiile culese de la Centrala Evreilor și arhivele militare au indicat că Spitalul Militar se retrăsese în timpul conflictului la Buzău, iar trupul lui Marcus fusese aruncat într-o groapă comună a cimitirului local, întrucât nimeni nu venise să-l revendice. Împreună cu o mătușă, familia a ridicat ulterior un monument comemorativ în acel cimitir, fără a ști cu exactitate locul de veci.

De la lagăr la catedra de limbi germanice

Deși copilăria i-a fost umbrită de traume, Israel Tanner s-a dedicat învățăturii. A absolvit cursurile secției de Limbi Germanice din cadrul Facultății de Filologie-Istorie-Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A predat ulterior istorie și limba română la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, mutându-se din 1972 la București, unde a fost cadru didactic la Liceul Economic și de Drept Administrativ până la pensionarea sa în 2000.

Alegerea de a studia limba germană a venit firesc dintr-un fundal istoric și cultural complex, dar și dintr-o nevoie intelectuală profundă de a descifra rădăcinile răului:

Cea mai serioasă istorie a fost a Germaniei. Ca viitor germanist trebuia să cunoaștem și să înțelegem toate nuanțele ideologice și cum s-a putut ajunge la nazism. Nu sunt germanofil, sunt însă foarte doritor să aflu de ce a fost posibil așa ceva. Ca să vă lămuresc, să începem cu începutul: la bază eu sunt din Austro-Ungaria. Bucovina de Nord a fost sub dominație habsburgică pe vremea mamei mele. Limba mea maternă este germana, pentru că era limba în care mama a învățat la școală. Noi eram educați în acest spirit, indiferent dacă erai român sau neamț sau polonez sau austriac. De la bunici am învățat idiș, așa vorbeam cu ei. La școală am învățat în limba română, așa că mă străduiesc să vorbesc foarte corect limba română.
— Israel Tanner

Întrebat cum explică alunecarea unei națiuni de înaltă cultură către genocid, fostul profesor mărturisește că nu a găsit niciodată un răspuns exhaustiv:

Nemții, din ce mi-am dat eu seama, sunt oameni care cred multe și nu verifică. Cum se poate ca o țară cu filosofi celebri, o țară care i-a produs pe Goethe, Schiller, dintr-odată s-au înrolat toți și au devenit peste noapte naziști? Care e explicația? Totul derivă din nemulțumire. Nemții au fost nemulțumiți după Primul Război Mondial, și pentru a pregăti Al Doilea Război Mondial altă treabă n-au avut decât să încerce antisemitismul care oricum era prezent. Evreii au trăit în landuri încă din secolul al XV-lea și au împrumutat evreii de la nemți și nemții de la evrei. Treaba e că austriecii nu sunt nici ei mai puțin antisemiți. Antisemitismul nu a început cu nemții și nu va dispărea. A început probabil din clipa când evreii au devenit adepții unui singur Dumnezeu. E vorba de Abraham, dar nu este acum momentul să intrăm în religie, însă el a fost primul care a susținut monoteismul. Toate celelalte religii, vorbim de cele mari, creștinism și islam, nu au acceptat. Și grecii aveau o groază de zei și romanii la fel. Antisemitismul are de fiecare dată o altă argumentare.
— Israel Tanner

Sprijin pentru mii de dosare de despăgubire

După ieșirea la pensie, Israel Tanner a devenit reprezentant teritorial al organizației internaționale „Claims Conference” și președinte al Asociației Supraviețuitorilor Holocaustului. În această calitate, a întocmit dosarele a sute de supraviețuitori ai lagărelor și deportărilor, solicitând probe solide — cum ar fi actele de trecere a frontierei prin vama Siret — pentru a le obține compensațiile bănești plătite de statul german, echivalente astăzi cu aproximativ 200 de euro lunar.

Deși a refuzat ferm să mai viziteze vreodată Transnistria chiar și cu ocazia deplasărilor comemorative organizate pentru cinstirea memoriei fostului primar al Cernăuțiului, Traian Popovici, bătrânul dascăl nu a nutrit ură. A ales să rămână în România, trecând prin anii comunismului fără a se ralia valului ideologic extremist și păstrând neștirbită amintirea celor care nu s-au mai întors.

Explorează subiectele:

Holocaust Israel Tanner Transnistria

Distribuie Distribuie Comentarii