Suspendarea Maiei Sandu, un eșec garantat în slujba intereselor Moscovei
Republica Moldova se confruntă cu o nouă tentativă de destabilizare politică Foto: arhivă
Parlamentul de la Chișinău a înregistrat o moțiune prin care opoziția solicită suspendarea din funcție a șefei statului, Maia Sandu. Documentul conține 46 de semnături din partea a cinci grupări politice: Partidul Comuniștilor, Partidul Socialiștilor, blocul Alternativa, Partidul Nostru și reprezentanții formațiunii Democrația Acasă. Liderii acestei coaliții o acuză pe președintă de violarea legii supreme, uzurparea atribuțiilor democratice și ingerințe nepermise în activitatea puterii judecătorești, a Guvernului și a Legislativului.
Totuși, calculele parlamentare fac demersul complet nerealist din punct de vedere procedural. Legea fundamentală a Republicii Moldova impune o majoritate calificată de două treimi — respectiv 68 de voturi din totalul celor 101 mandate — pentru a aproba o suspendare și a convoca ulterior un referendum de demitere în interval de o lună. În condițiile în care partidul aflat la guvernare, care o susține pe Maia Sandu, deține 55 de mandate, opoziția se află mult sub pragul necesar.
Analistul de politică externă Cătălin Buciumeanu consideră că demersul reprezintă exclusiv o acțiune propagandistică sincronizată cu obiectivele geopolitice ale Kremlinului.
„Motivele sunt, firește, închipuite. Cei 46 de deputați care au semnat moțiunea pentru suspendare pun în operă, practic, o întreagă operațiune de manipulare. Cumva, aceasta are legătură cu ofensiva Federației Ruse pe tot flancul de est. Pentru ca suspendarea să treacă, ar fi nevoie de 68 de voturi din 101. Partidul doamnei Maia Sandu are 55 de mandate, așa că mă îndoiesc că vor avea șanse să o suspende. În schimb, cele cinci formațiuni din opoziție – comuniștii, socialiștii, blocul Alternativa, partidul nostru și cei ai Democrației Acasă – vizează încălcarea separării puterilor, ingerințe în activitatea Guvernului și Parlamentului, a Justiției și Procuraturii. Toate acestea sunt motive de fațadă.” — Cătălin Buciumeanu
„Bineînțeles, rolul opoziției este să aibă o poziție constructivă, în beneficiul cetățenilor moldoveni. Doar că acum pretinsele acuzații de abuz privind drepturile omului și retragerea cetățeniei unor persoane trebuie analizate: să ne uităm la cine sunt acele persoane. Și să vedem în ce fel, spre exemplu, economia Republicii Moldova a intrat într-o zonă de degradare după ce a primit suficiente fonduri de preaderare de la Uniunea Europeană. Adică, dacă ne uităm la substanța acestor alegații, întregul rechizitoriu făcut de opoziție este ridicol.” — Cătălin Buciumeanu
Speculațiile privind unirea și rețeta dezbinării
Printre temele exploatate intens de partidele proruse se numără afirmațiile Maiei Sandu legate de o eventuală unire cu România. În ciuda răstălmăcirilor promovate la Chișinău, poziția oficială a președinției a subliniat că parcursul european și aderarea la UE reprezintă unicul proiect concret și realist pentru perioada imediat următoare, fără a exista vreun mecanism sau plan iminent pentru unirea cu statul vecin.
Buciumeanu remarcă o asemănare strategică directă între ceea ce se întâmplă la Chișinău și evenimentele de la București, unde AUR a încercat să forțeze revocarea primarului general Nicușor Dan sau a deturnat revendicările legitime ale protestatarilor. În ambele capitale, tehnica urmărește decredibilizarea reprezentanților aleși și slăbirea coeziunii sociale.
„Important este ca societatea să nu fie unită în jurul unui lider, să nu creadă în acel lider, iar încrederea societății în propria conducere să fie destructurată. Acestea fac parte din manualul de manipulare al Federației Ruse, oriunde în Occident”, subliniază analistul.
Opoziția nu are o alternativă viabilă
Dincolo de agitația parlamentară, forțele anti-Sandu nu dispun de o figură capabilă să coaguleze sprijinul popular. Cele mai recente măsurători sociologice efectuate de IMAS pe parcursul verii ilustrează o opoziție fragmentată: fostul președinte socialist Igor Dodon abia atinge 13,9%, urmat de Vasile Costiuc cu 9,9%, în vreme ce aproximativ un sfert dintre cetățeni nu știu pe cine să indice sau refuză să aleagă o alternativă.
Riscurile directe pentru securitatea României
Deși șansele practice sunt minime, materializarea unui astfel de scenariu ar avea consecințe dezastruoase pentru întreaga regiune. România ar fi pusă în situația de a se învecina cu un al doilea areal profund impredictibil, într-un moment în care granița cu Ucraina este deja direct afectată de conflictul armat.
Dacă funcția supremă ar fi declarată vacantă, succesiunea constituțională prevede preluarea conducerii interimare de către președintele Parlamentului, Igor Grosu, sau, în absența acestuia, de către premierul Vasile Tofan. Totuși, destabilizarea puterii de la Chișinău ar compromite grav integrarea europeană a statului vecin și interesele strategice ale României la frontiera estică a Uniunii.
Administrația Prezidențială din Republica Moldova a amintit că procedurile parlamentare sunt prevăzute de Constituție, însă Maia Sandu a catalogat întreaga inițiativă drept o mostră de ipocrizie dictată din exterior, menită să servească planurilor Moscovei.
Explorează subiectele:
