Un atac îndrăzneț al dronelor navale rusești în Delta Dunării și o incursiune ulterioară pe scară largă a dronelor în spațiul aerian polonez au provocat valuri de șoc în NATO și UE, dezvăluind un nivel nou și alarmant de sofisticare a capacităților de război a lui Putin.

Acestea nu sunt incidente izolate, ci o serie calculată de escaladări care, potrivit experților occidentali, reprezintă un „test deliberat al solidarității alianței NATO” și un mesaj strategic care ar putea remodela războiul naval și amenința infrastructura critică din întreaga Europă

Atacul cu drone navale rusești asupra Dunării, așa cum a fost detaliat de un grup de experți la evenimentul Fundației Saratoga de miercuri, reprezintă o escaladare semnificativă, scrie publicația Kyiv Post.

Atac, atent planificat

Glen Howard, președintele fundației, a descris atacul asupra navei de informații ucrainene Simferopol, la sfârșitul lui august, la doar 200 de metri de granița cu România, ca fiind „atent planificat”.

George Scutaru, fost consilier pentru securitate națională al președintelui României, a remarcat că operațiunea a fost „filmată și difuzată public de Rusia pentru a-și demonstra noile capacități”, o schimbare semnificativă față de tacticile anterioare. Acest lucru evidențiază capacitatea crescândă a Moscovei de a opera drone navale în căi navigabile interioare complexe, ocolind barierele naturale și frontierele maritime.

Dr. Steven Wills, expert naval la Centrul pentru Strategie Maritimă, descrie aceste evenimente ca fiind „un semnal de alarmă pentru NATO”, care expune vulnerabilitățile posturii defensive a alianței, în special în zonele care nu sunt acoperite de articolul 5.

Svyrydenko a declarat că ajutorul este dovada că Europa „consolidează în mod hotărât apărarea și reziliența Ucrainei împotriva atacurilor masive cu rachete și a încercărilor de destabilizare”.

Dunărea nu este doar o arteră vitală pentru exporturile de cereale ale Ucrainei, ci și un coridor economic cheie pentru România, care se preconizează că va deveni cel mai mare producător de gaze naturale din UE în 2027.

Disponibilitatea Rusiei de a utiliza aceste drone într-o zonă atât de sensibilă ridică îngrijorări că ar putea folosi tactici similare pentru operațiuni sub fals pavilion, vizând potențial activele NATO și dând vina pe Ucraina.

Potrivit lui Scutaru, există o similitudine între unele drone ucrainene și cele rusești, care ar putea fi utilizate pentru a facilita o astfel de operațiune.

După cum a remarcat Howard, cu USV-urile rusești „care circulă pe Dunăre, aruncând în aer diverse obiecte, acest lucru va crea cu siguranță unele probleme de securitate națională pentru Statele Unite și Marea Neagră”.

O nouă frontieră în războiul naval

Amiralul Ihor Kabanenko (în retragere), fost ministru adjunct al Apărării din Ucraina, a subliniat că, deși Ucraina a fost pionieră în utilizarea dronelor navale, Rusia nu a stat degeaba.

Moscova a dezvoltat în mod activ propriul program de drone navale, dovadă fiind exercițiile navale „July Storm” din Marea Baltică, unde au fost utilizate cu succes noi drone de atac.

Amenințarea nu se limitează la Marea Neagră; amiralul Kabanenko avertizează că, dacă va fi realizat pe deplin, potențialul acestora ar putea oferi Moscovei un avantaj asimetric în teatre maritime limitate, cum ar fi Marea Baltică.

Interesul Kremlinului pentru aceste sisteme este un semn clar al intenției sale de a intensifica războiul pe mare și de a-și proiecta puterea în căile navigabile strategice cheie.

Potrivit publicației citate, atacul de la Simferopol a fost o lecție dură pentru Marina ucraineană. Căpitanul Andrii Ryzhenko (în rezervă) din Marina ucraineană remarcă trei eșecuri majore: lipsa sincronizării între diferite agenții de apărare, controlul inadecvat al intrării în Dunăre și lipsa instruirii anti-sabotaj pentru echipaj. Drona a fost observată o perioadă înainte de a accelera în mod neașteptat și de a lovi nava.

Analiza lui Ryzhenko subliniază un aspect crucial: orice navă cu o lungime de peste 50 de metri este acum o țintă vulnerabilă în Marea Neagră.

El pledează pentru o strategie de „flotă de țânțari”, subliniind necesitatea unor nave mici și agile, care pot depăși în manevrabilitate și viteză dronele rusești. Rusia, între timp, folosește acum propriile bărci mici și drone FPV pentru a vâna dronele maritime ucrainene.

Pentru Marina SUA, aceste evenimente evidențiază amenințarea crescândă a sistemelor fără pilot în războiul hibrid. Potrivit dr. Wills, Marina americană a urmărit acest conflict și învață lecții valoroase pentru viitorul războiului naval. Pregătirea și instruirea echipajelor pentru a răspunde la aceste amenințări sunt de o importanță vitală, reflectând lecțiile învățate din amenințarea minelor din Golful Persic de acum câteva decenii.

Lecțiile învățate din ceea ce unii numesc „2B” (Marea Neagră și Marea Baltică) sunt cruciale pentru pregătirea pentru conflictele viitoare, deoarece necesitatea unor sisteme avansate de conștientizare a domeniului maritim și a tehnologiilor de combatere a dronelor este mai importantă ca niciodată

„Strategia salamului” a lui Putin și răspunsul NATO

Incursiunea dronelor în spațiul aerian polonez , care a dus la închiderea temporară a principalelor aeroporturi, a fost o mișcare și mai îndrăzneață. Aaron Korewa, directorul biroului din Varșovia al Atlantic Council, a remarcat că obiectivul Rusiei este de a transmite un semnal politic clar că sprijinirea Ucrainei implică un risc.

Acesta este un exemplu clasic de „tactică salam”, o strategie care constă în utilizarea unei serii de acțiuni mici, incrementale, pentru a obține un rezultat mai mare, mai provocator, fără a declanșa un răspuns major.

Oksana Nechyporenko, cercetătoare senior non-rezidentă la Centrul Eurasia al Atlantic Council, afirmă că ucrainenii au înțeles de mult această strategie, având experiență directă în acest sens. Ei consideră atacurile asupra Poloniei ca fiind „următorul test pentru a vedea cum va reacționa Europa”.

Polonia a răspuns invocând articolul 4 al NATO, care semnalează că integritatea sa teritorială este amenințată în mod direct. Deși nu este vorba de articolul 5, clauza de apărare reciprocă, acest lucru a dus la consultări rare.

Torrey Taussig, director al Inițiativei de Securitate Transatlantică a Consiliului Atlantic, observă că, din punct de vedere militar, NATO a folosit o forță multinațională, incluzând avioane F-35 poloneze și olandeze și un sistem german de apărare aeriană Patriot. Este pentru prima dată când NATO a angajat direct obiective rusești în spațiul aerian aliat.

Daniel Fried, fost ambasador al SUA în Polonia, susține că Rusia încearcă să extindă o „zonă gri” de insecuritate cât mai spre vest posibil. El subliniază că Occidentul trebuie să riposteze cu mai mult decât simple cuvinte, apelând la o abordare de tipul „pace prin forță”.

Ian Brzezinski, fost secretar adjunct al apărării al SUA, califică incursiunea drept un baraj intenționat menit să provoace voința democrațiilor occidentale. El pledează pentru o reacție puternică, pe două fronturi: impunerea de sancțiuni severe pentru a „lovitura” economia rusă și consolidarea prezenței militare în statele din prima linie.

Incursiunile cu drone subliniază, de asemenea, necesitatea ca SUA și aliații săi să ia măsuri concrete pentru a crește presiunea economică asupra Rusiei.

Daniel Tannebaum, cercetător senior non-rezident la Atlantic Council, sugerează că, deși tarifele ar putea fi o sursă de profit, o măsură mai eficientă ar fi aplicarea de sancțiuni secundare, care ar forța Beijingul și New Delhi să aleagă între relațiile economice cu Rusia și piețele mai profitabile ale SUA și Europei.

Atacul a servit ca un memento al transformării militare istorice și rapide a Poloniei. Piotr Arak, profesor asistent la Universitatea din Varșovia, subliniază că Polonia intenționează să aloce un procent uimitor de 4,8% din PIB-ul său pentru apărare în 2025 – cea mai mare cifră din NATO.