Anual, peste 200.000 de români părăsesc țara ca emigranți. Mulți dintre cei întorși după câțiva ani susțin că, în ciuda unui nivel de trai mai ridicat, nu au reușit să se adapteze societăților occidentale, mai ales în comunități în care numărul românilor este redus.

Emigrarea este o decizie dificilă pentru mulți români. Foto Freepik.com

Aproximativ patru milioane de români trăiesc în afara țării, în state din Europa, iar numărul celor care migrează anual continuă să depășească 200.000 de persoane, arată rapoartele Institutului Național de Statistică.

În ultimii trei ani, numărul celor care s-au mutat din România a fost mai mic cu câteva zeci de mii decât cel al imigranților. În 2024, potrivit INS, aproximativ 230.000 de persoane au emigrat din România, în timp ce 288.000 de persoane au imigrat.

„Migrația internațională netă în anul 2024 a fost pozitivă. Numărul imigranților a depășit numărul emigranților cu 58,800 de persoane, România fiind, și în 2024, o țară de imigrație. Totuși, soldul migrației internaționale, care a scăzut față de anii anteriori, nu a fost suficient pentru a compensa sporul natural negativ (-102.000 de persoane). În consecință, la 1 ianuarie 2025, populația rezidentă a României (19.036.031 persoane) era mai mică decât la aceeași dată a anului precedent”, informau reprezentanții INS.

Italia, Spania, Germania, Franța și Anglia găzduiesc cele mai mari comunități de români din Europa, fiecare cu sute de mii de rezidenți români. În general, cei care trăiesc în aceste comunități întâmpină mai puține probleme de adaptare.

După mai mulți ani petrecuți în Occident, mulți români reîntorși în locurile natale povestesc însă că, deși apreciază nivelul de trai și veniturile din țările care „i-au adoptat” temporar, le-a fost dificil să se adapteze acelor societăți.

România nu le oferă nici ea tot ce și-au dorit, iar planurile de viitor îi pun adesea în dificultate. Totuși, față de anii de comunism în care numeroși români își riscau viața fugind din țară și de elanul cu care românii au părăsit țara în anii '90 și 2000, Occidentul a devenit mai accesibil, iar dorința de pleca (din nou) din România este mai estompată pentru mulți români. Nu doar veniturile căutate, dar și barierele culturale întâmpinate în experiențele anterioare îi determină pe unii dintre aceștia să se gândească mai mult înainte de a lua decizia emigrării.

În general, printre țările care ridică cele mai multe dificultăți pentru români se numără statele scandinave, Elveția și Țările de Jos, unde comunitățile românești numără doar câteva zeci de mii de persoane.

Singurătatea și dorul de casă îi ține pe români aproape

Unii români întorși după mai mulți ani din țările cu comunități mici de români au povestit de ce le-ar fi dificil să o ia de la început în astfel de țări.

Un programator român care locuise trei ani în Țările de Jos susține că a preferat să se întoarcă în România, pentru că plătea 1.500 de euro lunar pe chirie și utilități, în timp ce acasă avea propria locuință și își cumpărase o mașină. La aproape trei ani de la revenirea în țară, planul de a pleca din nou din în Occident i-a revenit în minte, dar perspectiva singurătății îl oprește să mai facă acest pas.

„O duceam bine în Țările de Jos: aveam stabilitate, nu te puteau da afară de azi pe mâine, iar oamenii erau mai civilizați. Dar singurătatea și faptul că absolut totul e un lux în Țările de Jos m-au împins să mai bag o fisă pe România. Ultimul an m-a scârbit profund: de la alegeri, la industrie, la tot contextul general.În 3 ani mi-au scăzut veniturile enorm. Abia acum respir cât de cât ușurat. Aș vinde tot și n-aș mai privi înapoi, dar singurătatea e urâtă rău”, afirmă acesta.

Altcineva caută să explice de ce, spre deosebire de alte popoare, mulți români care pleacă în afara țării tind totdeauna să se întoarcă acasă, chiar și din țări în care au venituri mai mari.

„Plecarea e grea. Nu știu de ce nu spune nimeni asta clar. Cei mai mulți dintre cei care au emigrat sunt nostalgici; vorbesc aproape exclusiv despre „pământul matern”. E suferință. E greu. Tindem să ne întoarcem, doar că, de multe ori, încă nu e bine. Știu oameni care s-au întors din Elveția. Câștigau sume colosale, raportate la veniturile reale din România. Și totuși, s-au întors. Chemarea pământului, la propriu. De ce vesticii nu experimentează asta? Pentru că ei nu pleacă”, crede acesta.

Un alt român ajuns în Olanda povestește, pe Reddit, că fiind în Amsterdam, a fost abordat de un tânăr doar pentru a conversa cu el în românește.

„Ne-a întrebat dacă poate să stea cu noi 5–10 minute, doar ca să vorbească românește, pentru că îi era dor de România și nu mai vorbise de ceva timp în limba maternă. Am aflat că lucra în IT și era în Olanda de vreo 5 ani. Nu avea prieteni olandezi, ne-a spus că olandezii nu îi includ pe străini în cercurile lor, dar nici prieteni români, pentru că nu găsise mulți români acolo. Avea prieteni din alte nații, dar toți imigranți. Îi era dor de casă și se gândea să se întoarcă. Ni s-a părut foarte ciudat și trist în același timp”, afirmă acesta.

Un alt român, stabilit în Olanda, susține că olandezii își fac prieteni din grădiniță și cam cu aceia rămân. Iar din comoditate nu prea fac mulți pași pentru a construi o prietenie nouă.

Între dorul de România și dorința de a pleca

O româncă a povestit că a locuit timp de opt ani în Danemarca și a lucrat la compania Oracle, câștigând bine. După ce s-a întors în România, în 2022, veniturile i-au scăzut, dar și dorința de a pleca din nou în Occident.

„Am cumpărat un apartament și m-am stabilit în România. De ce? Partenerul meu. Îl iubesc și el nu s-ar muta în altă țară. Am încercat să-l conving, n-a mers. Reintegrarea n-a fost ușoară și sunt zile în care ajung cu nervii la pământ. Dar, încet-încet, devine din ce în ce mai suportabil”, spune tânăra.

În Elveția, una dintre cele mai bogate țări din Europa, apreciată pentru nivelul ridicat de trai, trăiesc între 20.000 și 30.000 de români, însă unii dintre ei recunosc că le este dificil să își facă prieteni printre localnici.

„Dacă vrei să fii prieten cu un elvețian, trebuie să-i moară unicul prieten înainte”, glumește un român. În schimb, adaugă altcineva, expații sunt mai dornici să lege relații de prietenie.

Socializarea lipsește aproape complet, afirmă un alt român, întors din Elveția. Un bărbat povestește că s-a întors din Norvegia din dorul de cei dragi și pentru că i se părea că România merge într-o direcție mai bună. Acum, adaugă el, a revenit la gândul de a le da o nouă șansă străinătății.

„Emigrarea seamănă cu o relație: există o perioadă de «infatuare», apoi începi să vezi și părțile mai puțin plăcute. Unii «divorțează» și se întorc. Alții rămân. Niciuna nu e o alegere universal corectă. Pentru că, indiferent câți ani locuiești într-o altă țară, rămâi «românul». Nu pare mult spus așa, dar când ești pus constant în aceeași oală cu toate frustrările și ura asociată, devine o povară. Fie te resemnezi, fie te întorci și descoperi că prietenii și familia au îmbătrânit fără tine, nu mai săraci, doar mai fericiți. Cel puțin așa a fost experiența mea după 10 ani”, concluzionează acesta.

Un alt român spune că s-a întors dintr-o țară nordică în România doar pentru faptul că nu a reușit să își facă prieteni acolo, în timp ce în România acest lucru poate fi rezolvat printr-o simplă ieșire în oraș.