Pe data de 23 septembrie 2022, o fată de 12 ani pe nume Esmeralda a ieșit din baia fetelor de la o școală gimnazială din Tapachula, Mexic. Apoi, a leșinat. Prietena ei, Diala, a ieșit după ea și, la rândul ei, a leșinat. În următoarele două luni, episoade similare au fost raportate la cel puțin șase școli gimnaziale din patru state mexicane aflate la sute de kilometri depărtare unele de celelalte. În total, 227 de copii, majoritatea fete, au leșinat și nimeni nu știe cu siguranță de ce.

Mama Esmeraldei, Gladys, a primit un SMS de la nepoata ei, verișoara Esmeraldei, care îi spunea să vină imediat la școală. Ea a găsit-o pe Esmeralda întinsă pe trotuar în curtea școlii, incapabilă să vorbească sau să stea în picioare. Diala era prăbușită lângă ea. Un grup de alți copii bolnavi zăceau pe spate, relatează Insider.

„Esmeralda a leșinat și a început să aibă convulsii”, a spus Diala mai târziu. „Nu mă așteptam să leșin și eu, dar apoi m-am trezit pe jos. Nu puteam să respir bine, a fost foarte repede, iar ochii mei erau roșii”.

Mai mulți dintre elevii afectați au declarat că au simțit un miros de fum - Esmeralda a spus că i-a amintit de mirosul frunzelor care ard în munți - ceea ce a dus la suspiciunea că ar fi fost vorba de marijuana. Dar testele de droguri au ieșit ulterior negative. De asemenea, mai mulți elevi și-au amintit că au văzut în baie un praf care avea o nuanță distinctă, asemănătoare muștarului. Administratorii școlii au descoperit mai târziu o pungă de sandviș cu bază de supă de pui, iar raportul toxicologic a ieșit curat pentru droguri.

La spital, medicii au concluzionat că Esmeralda și ceilalți suferiseră un atac de panică. Până în dimineața următoare, toți copiii păreau să-și fi revenit complet. Cursurile au fost reluate săptămâna următoare.

Două săptămâni mai târziu, la 7 octombrie, la o școală gimnazială din Bochil, la marginea nordică a statului mexican Chiapas, cel puțin 68 de copii au leșinat, au vomitat sau au fost dezorientați. Zeci au fost spitalizați. O fetiță afectată i-a spus unui reporter de la revista Gatopardo că își simțea gura ca și cum ar fi fost „plină de furnici”. De data aceasta, testele au găsit urme de cocaină la patru dintre elevii afectați.

La patru zile după aceea, la 11 octombrie, a avut loc un al doilea incident la Federal 1 din Tapachula; de data aceasta, 18 copii - din nou, majoritatea fete - au leșinat.

Atunci, Gladys a primit un mesaj alarmant și s-a grăbit să ajungă la școală. Și-a găsit fiica mergând și vorbind normal. Dar când Esmerelda s-a întors înăuntru pentru a folosi toaleta fetelor, a simțit din nou mirosul ciudat de arsură și a crezut că vede sânge. Printr-un nor de amețeală, a reușit să se întoarcă afară. „Mami, nu mă simt bine”, i-a spus ea lui Gladys și a leșinat.

Totuși, din nou, în douăsprezece ore, Esmeralda a revenit la normal.

Dar de data aceasta, școala s-a închis în timp, iar administratorii se întrebau ce să facă în continuare. O echipă de câini a cercetat holurile, căutând droguri. Nu a fost găsit nimic.

În următoarele două luni, au fost raportate episoade de leșinuri în masă în cel puțin șase școli gimnaziale din patru state mexicane, la sute de kilometri distanță, afectând 227 de copii, majoritatea fete. Mai mulți elevi au fost bolnavi zile sau săptămâni întregi.

Președintele mexican Andrés Manuel Lopez Obrador a început să includă în conferințele sale de presă actualizări periodice cu privire la ancheta guvernamentală privind episoadele de leșin.

Dar Gladys și ceilalți părinți au simțit că nu se apropiau de un răspuns.

Teoriile vehiculate

Gladys nu a crezut verdictul medicilor că Esmerelda suferise un atac de panică.

La fel ca alți părinți, ea se temea că fiica ei fusese drogată. În timpul primei vizite la spital, familia plătise suplimentar pentru analize de sânge pentru marijuana, cocaină, opioide, metamfetamină și alte amfetamine.

Toate testele au ieșit negative, dar Gladys a rămas sceptică. „Este posibil să se întâmple ceva la școală și nu se vrea ca noi să aflăm”, a spus ea.

Ulterior, ea a comandat un al doilea test, de la un laborator mai bine dotat și mai scump din Mexico City. Lunile au trecut și rezultatele nu au ajuns niciodată.

Pe rețelele de socializare și în presa mexicană a fost lansat un set divers de teorii: otrăvire cu îngrășăminte, o boală bacteriană rară, „o probabilă inhalare de fum”. Un articol din El Pais, un ziar spaniol, a presupus că o „substanță necunoscută” s-ar fi putut ascunde în sursele de apă. Alte site-uri de știri au menționat o posibilă scurgere de gaz.

În timp, consensul s-a stabilit mai ales în jurul drogurilor. Episoadele erau dovada unei creșteri a consumului de droguri în rândul adolescenților sau, și mai înspăimântător, a unui joc întortocheat al cartelurilor de droguri.

Teoria cartelului a fost alimentată și mai mult la mijlocul lunii octombrie, când anchetatorii din Bochil au anunțat că sunt în căutarea unui bărbat cu un tatuaj mare care a fost văzut în jurul școlii în ziua episoadelor de leșin.

Luis Villagrán, un avocat proeminent al migranților din Tapachula, care se întâmplă să aibă nepoate înscrise la Federal 1, a declarat că episoadele ar putea face parte dintr-un ritual de inițiere al cartelului, în care recruții adolescenți ar fi fost însărcinați cu drogarea colegilor lor pentru a-și dovedi loialitatea.

În timp ce majoritatea părinților au evitat presa, Gladys a fost de acord cu mai multe interviuri.

Ea era revoltată de faptul că Esmeralda și ceilalți erau defăimați și că anchetatorii amânau ancheta și mizau pe faptul că publicul pur și simplu trecea mai departe. „Trebuie să facă ceva, pentru că ce se întâmplă dacă moare un copil?”

Ascunderea adevărului

Într-adevăr, Tapachula era inundată de zvonuri.

Gladys s-a alăturat zecilor de părinți la o conferință de presă în fața Federal 1, unde au cerut mai multă transparență din partea școlii și a procurorului local. A fost afișat un banner pe care scria „Cerem un răspuns imediat!” cu litere mari, roșii.

La 18 octombrie, Esmeralda și alți șase elevi din episodul inițial au fost chemați la biroul procurorului districtual din Chiapas pentru a fi interogați de un psiholog.

„Aceste declarații ne vor o pistă pentru a continuai nvestigația”, a declarat anchetatorul principal, José Eduardo Morales Montes. Specialist în cazuri care implică copii, biroul său investiga episoadele din Tapachula și Bochil.

„Dacă un copil spune că a dat bomboane altcuiva, vom urmări acest fir până când vom ști ce rol au jucat aceste alimente”.

Dar nu părea să iasă mare lucru din acele interviuri. Pe măsură ce diversele investigații ajungeau la final, localnicii rămâneau cu rezumate confuze și fundături, mai degrabă decât cu răspunsuri.

Mai târziu, un raport intern al biroului procurorului din Chiapas va enumera provizoriu cauza celui de-al doilea episod ca fiind o „intoxicație probabilă prin mâncare”. Dar, chiar pe pagina următoare, raportul a enumerat „probabila transmitere prin aer” ca fiind vinovată.

Într-un alt raport, episodul Bochil a fost pus pe seama unei „intoxicații probabile cu stimulente”. Teoria în acest caz era că apa din școală fusese îmbibată cu cocaină, ceea ce explica de ce patru dintre elevi fuseseră testați pozitiv pentru acest drog, dar nu părea să explice faptul că alți 64 de elevi, care fuseseră testați negativ pentru acest drog, au leșinat și ei.

Familiile din Tapachula, Bochil și din celelalte orașe afectate mai la nord de Ciudad de Mexico - Tlaxcala și Hidalgo - și-au exprimat frustrarea că copiii lor ar putea fi în continuare în pericol. Dar nu pot face mare lucru.

Analiza teoriilor

Dr. Carlos Alberto Pantoja Meléndez, unul dintre puținii epidemiologi de teren din Mexic, se interesase de episoadele de leșin. El a adunat ceea ce fusese colectat de către investigatorii din statele afectate și își făcuse propria analiză.

Una câte una, el a exclus aproape toate teoriile posibile.

Drogurile - încă varianta favorită - puteau fi excluse, a spus Pantoja Meléndez, deoarece aproape toți studenții afectați au fost testați negativ pentru cele mai comune droguri recreaționale. „Dacă ar fi fost vorba de droguri, am fi știut deja”, a spus el. (În ceea ce privește cei patru copii din Bochil și un elev din Hidalgo care au fost testați pozitiv la cocaină, Pantoja Meléndez a precizat că aceștia ar fi putut consuma drogul cu săptămâni sau luni înainte de incident, întrucât testele pentru cocaină sunt extrem de sensibile).

Bacteriile streptococice din alimente contaminate, otrăvirea cu insecticide legate de fermele din apropiere sau insolația erau explicații plauzibile, dar ar fi fost nevoie de o multitudine de coincidențe care să se producă simultan.

Deoarece apariția simptomelor a fost imediată - mulți dintre studenți, inclusiv Esmeralda, nu s-au simțit rău înainte de a leșina - Pantoja Meléndez spune că epidemia nu ar fi putut fi cauzată de ceva ingerat pe cale orală, deoarece organele interne nu ar fi avut timp să proceseze toxina.

Nici modelul de răspândire prin școli nu se potrivea cu o toxină inhalată. Epidemia a lăsat o semnătură împrăștiată, în loc să elimine săli de clasă întregi, așa cum se obișnuiește în cazurile de contaminare aeriană. În plus, multe dintre școli nu sunt suficient de aproape de ferme și fabrici pentru a fi afectate de pesticide, îngrășăminte sau alte substanțe chimice industriale.

În opinia sa, rămăsese o singură posibilitate - deși una puțin probabilă: isteria în masă, cunoscută și sub numele de boală psihogenică în masă.

Isteria în masă

Isteria în masă este un fenomen psihologic rar în care o persoană dezvoltă un comportament neașteptat - leșină, urlă sau zvâcnește - iar alte persoane aflate în apropierea sa îi imită comportamentul în mod involuntar.

Epidemiile de isterie în masă pot dura câteva ore sau luni de zile și au de obicei loc în medii cu o ierarhie strictă unde oamenii petrec mult timp împreună, precum la locul de muncă, în centre religioase sau la școală. Cu toate că cel mai des ea se răspândește printre persoane care sunt apropiate, uneori se poate manifesta și printre oameni care împart același spațiu, dar care nu se cunosc.

În Evul Mediu, isteria în masă era cunoscută sub numele de „mania dansului”, în care cei afectați simțeau nevoia incontrolabilă de a dansa. În timpul Renașterii și în era puritană, isteria în masă a fost asociată cu religia, iar persoanele afectate erau etichetați drept vrăjitoare sau oameni posedați de demoni.

În vremurile moderne, cazurile de isterie în masă au fost declanșate în special de un miros ciudat, precum mirosul de ars din Tapachula. Mirosul este perceput ca o amenințare, ceea ce declanșează instictul de „luptă sau fugă” a omului. Adolescenții, în special fetele, sunt mai vulnerabili la psihoza în masă, dar nu se știe sigur de ce.