TIMP LIBER: Staţiunea Voineasa
Voineasa este o staţiune climaterică şi de odihnă, de interes general, cu funcţionare permanentă, potrivit "Enciclopediei Geografice a României" (autor Dan Ghinea, Ed. Enciclopedică, 1998). Este cunoscută datorită peisajelor pitoreşti şi climatului de depresiune intramontană.
Aerul curat, lipsit de praf şi alergeni, precum şi ionizarea accentuată a atmosferei recomandă staţiunea Voineasa atât pentru relaxare, cât şi pentru tratarea asteniilor nervoase, a stărilor de surmenaj, astmului bronşic şi bronşitelor asmatiforme. Verile sunt răcoroase, temperatura medie a lunii iulie situându-se în jurul valorii de 14 grade Celsius. Temperatura medie a lunii ianuarie este de -7 grade Celsius. Deşi friguroase, iernile sunt lipsite de curenţi şi vânturi puternice.
Staţiunea Voineasa se află în partea de nord a judeţului Vâlcea, la 60 km de municipiul Râmnicu Vâlcea. Situată pe valea râului Lotru, la capătul sudic al Munţilor Lotru din Carpaţii Meridionali, are o altitudine de 600-700 de metri.
Voineasa este satul-reşedinţă a comunei omonime, din componenţa căreia mai fac parte satele Valea Măceşului şi Voineşiţa.
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1520. De altfel, Voineasa aparţine primului judeţ atestat documentar din România, în anul 1392, în actul emis de Mircea cel Bătrân (1386-1418). Voineasa a fost declarată comună în anul 1908.
Potrivit legendei, pe meleagurile Văii Lotrului au trăit cete de lotrii care s-au hotărât să renunţe la fărădelegi şi să se aşeze la casele lor. Dacă Ciungu s-a stabilit la Ciunget, Mălai la Mălaia, iar Breazu la Brezoi, Voinea a ales pământurile actualei aşezări, căreia i-a dat numele.
