Traian Băsescu și crima imperfectă

Verdictul de colaborator al fostei securitati primit de Traian Basescu de la Curtea de Apel Bucuresti nu cred ca a surprins cu adevarat pe multa lume, mai ales pe cei care au prins vremurile de dinainte de 1989, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com.

Era greu de crezut ca petrolierul cel mai important al flotei lui Ceausescu ar fi putut fi dat pe mana unui comandat pe care securitatea sa nu-l considere sigur si care sa nu fie debrifat in detaliu la fiecare revenire din cursa. Vorbim, repet, de un domeniu si o nava strategice.

Ceea ce suprinde, cred, este ca Traian Basescu nu s-a limitat la aceasta interactiune, probabil inevitabila profesional, si a fost un turnator de duzina, care isi vindea prietenii pentru mici avantaje personale. Specia cea mai odioasa de turnatori.

Dar toate fiind sa cum le stim si vedem, ma intreb si intreb, daca le-am fi stiut asa cum sunt, ce am fi votat in 2004? Pe Adrian Nastase? Dar in 2009? Pe Mircea Geoana?

Alegerile de atunci au fost sintetizate de celebra intrebare cu care Traian Basescu a punctat decisiv in dezbaterea finala cu Adrian Nastase: "Mai, Adriane, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi fosti comunisti?". A fost pe undeva si o forma de recunoastere implicita din partea lui Traian Basescu a compromisurilor pe care le-a facut.

Traian Basescu a fost, sunt convinsa, solutia acelui moment istoric al Romaniei. Si in buna masura a facut ceea ce trebuia pentru Romania. A intrat cu buldozerul peste un sistem securisto-mafiot. Ca nu a reusit sa cladeasca in loc unul mai bun, ca s-a naruit in propria micime morala pana la urma, este o alta poveste, care izvorareste din limitele care l-au facut sa-si toarne prietenii la Securitate.

Dar el a reprezentat, ca ne place sau nu, acel comandant care a intors portavionul de la Est spre Vest. O schimbare de curs istorica, evidenta daca vom compara Romania 2004 cu Romania 2014. Nu cred ca ea ar fi fost facuta daca Adrian Nastase ar fi castigat in 2014 sau ca nu ar fi fost intoarsa dupa 2009, daca papusarii lui Mircea Geoana se asezau la butoane.

Este tragic si pe undeva ironic ca un fost turnator a fost liderul acestor schimbari istorice, ca a fost in primul mandat si prima parte din al doilea cel mai bun presedinte pe care l-a avut Romania. Dar era probabil si inevitabil, la cat de incalcita a fost desprinderea noastra de comunism.

Traian Basescu este trecut. Dar viitorul?

Cred ca e momentul sa ne intrebam care este momentul actual al Romaniei si care este solutia pentru acel moment. Nici in 2004, nici in 2009, nici in 2014 si nici acum nu exista un candidat perfect. Exista si acum, ca si atunci, un moment istoric si un raspuns politic pe care acesta trebuie sa-l primeasca prin alegerea noastra.

In cei cinci ani scursi de la plecarea lui Traian Basescu, Romania a progresat sau dimpotriva a involuat? Este momentul unei rupturi totale, dupa 30 de ani, sau inca nu s-a copt desprinderea? Numai daca vom intelege momentul si exigenta lui vom putea lua decizia corecta.

Si mai exista o morala a povestii lui Traian Basescu: nu exista crima perfecta. Traian Basescu era probabil sigur ca urmele colaborarii sale cu securitatea au fost sterse. Cele ale colaborarii profesionale. Dar undeva, cineva a uitat sau a pastrat o dovada, un detaliu din alte dosare care l-a lovit atunci cand nu credea ca mai e posibil. Trecutul se razbuna intotdeauna.

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 Cum se stă. Ultimele cifre și calcule din taberele principalelelor partide

2 Se întoarce foaia? Gunoiul care l-a înregistrat pe Nicușor Dan, chemat de procurori cu înregistrările difuzate…

3 Sindile, audiat la DNA! În vârstă de 42 de ani, șeful jandarmilor la represiunea din 10 august s-a pensionat p…

4 CTP / Nu votez cu madam Cârnat

5 Pronosticul și dezvăluirile de culise ale fugarului Rizea despre alegerile din București