Pe cât de multă veselie au adus pe marele eran, pe atât de trist și-au încheiat cariera cei doi comedianți. În plus, moartea lui Bran, l-a afectat profund pe Stan.

Stan Laurel și Oliver Hardy, doi comici geniali ai Epocii de Aur a comediei FOTO Profimedia

Laurel și Hardy – Stan și Bran , cum sunt cunoscuți pentru generații întregi din România – au fost doi dintre cei mai mari comedianți ai Epocii de Aur Hollowoodului . Filmele lor stârnesc și azi hohote de râs, iar succesul lor s-a datorat și prieteniei care i-a legat în spatele camerelor de filmat.

Au devenit o echipă în 1927, când au apărut în scurtmetrajul mut „Putting Pants on Philip“. Au fost un cuplu pe marele ecran mai mult de 20 de ani și au jucat împreună în 23 de filme, 32 de filme mute, 40 de scurtmetraje şi alte producţii reprezentative pentru Golden Age-ul comediei, impunându-se ca un duo genial al comediei. Însă lucrurile avea să se schimbe în timpul celui de-al doilea Război Mondial și mai ales după, iar gloria lor a apus.

Ultimul lor film, din 1950, a fost prost primit și s-a spus despre această producție că a fost un final îngrozitor al unei cariere strălucite. Filmul, o coproducție italo-franceză, a fost lansat sub mai multe nume: „Atoll K“, „Robinson Crusoeland“ (în Marea Britanie) și „Utopia“ (în SUA).

După ce au jucat în unele dintre cele mai bune comedii în anii 1930, Stan Laurel și Oliver Hardy s-au trezit la mila studiourilor în anii 1940, în timpul războiului. Apoi, după încheierea conflictului mondial, cariera lor a „deraiat“.

Ultimul film cu Stan și Bran

Laurel și Hardy au fost abordați de o echipă formată cineaști italieni, francezi și britanici și au primit o propunere pe care nu a putut s-o refuze. Urmau să facă un film în 12 săptămâni, să câștige bani și să aibă același control creativ pe care îl aveau în perioada lor de glorie.

Numai că lucrurile nu au stat deloc așa. Regizorul era francez, scenariștii erau austrieci, francezi și italieni și și-au dat seama că toată lumea vorbește o altă limbă. Când cei coi comici au ajuns pe platourile de filmare, nici măcar nu exista un scenariu. Filmările s-au întins pe 9 luni, iar Stan a fost foarte bolnav în această perioadă și a slăbit 10 kilograme. În plus, după lansare, filmul a fost „demolat“ de critici.

„Din păcate, această aventură nu adaugă nimic la faima lor“, „Prezența lui Stan și a lui Bran nu este suficientă pentru a scoate filmul din mediocritatea sa“ spuneau cronicile vremii.

Peste șapte ani, în 1957 Olliver Hardy înceta din viață, la 65 de ani. În 1954, el a suferit un infarct ușor și a decis să-și schimbe stilul de viață. A slăbit peste 68 de kilograme în câteva luni, ceea ce i-a schimbat complet aspectul fizic. În unele dintre scrisorile scrise de Laurel, acesta preciza că prietenul său ar fi avut cancer în stadiu terminal și s-a speculat că acesta a fost motivul pierderii rapide în greutate. Hardy a suferit un accident vascular cerebral major pe 14 septembrie 1956, care l-a lăsat la pat, incapabil să vorbească timp de câteva luni. A mai suferit încă două AVC-uri la începutul lunii august 1957, a intrat în comă și a murit pe 7 august 1957, la vârsta de 65 de ani.

Laurel a fost devastat de moartea lui Hardy și nu și-a revenit niciodată pe deplin. De altfel, el nici nu a putut participa la înmormântarea prietenului său, pentru că era prea bolnav ca să se ridice din pat. Vestea că Hardy era pe moarte îl îmbolnăvise, a declarat soția lui Laurel.

A refuzat să mai apară pe scenă sau să joace într-un alt film, declinând orice ofertă care i s-a făcut. A murit pe 23 februarie 1965, la vârsta de 74 de ani, la patru zile după ce a suferit un atac de cord.

La slujba de înmormântare, Buster Keaton a spus: „Nu Chaplin a fost cel mai amuzant. Nu eu nu am fost cel mai amuzant. Acest om a fost cel mai amuzant“.

Imaginea 1/10: Stan si Bran Foto profimedia 0702771910 jpg