„Este un pericol real că oamenii obosesc din punct de vedere psihologic”, spune deputata Lesia Vasilenko din partidul de opoziţie Holos, notând că acoperirea mediatică occidentală a războiului a avut o scădere marcată în ultimele două luni, ducând la „un risc ridicat ca sprijinul din partea Vestului” să continue să se diminueze proporţional.
Pe măsură ce războiul s-a prelungit, intrând în a patra lună de război şi nedând semne că s-ar putea termina curând, a dependenţa Ucrainei de armele occidentale s-a amplificat. În acelaşi timp, economia sa îşi epuizează resursele iar vistieria statului a ajuns la fund.
Între timp Rusia e pe punctul de a prelua oraşul Severodoneţk asupra căruia a tăbărât cu toate forţele pe fondul eşecurilor contraofensivei ucrainene de a opri atacurile.
În ultimele zile, odată ce anxietatea a sporit la Kiev, oficialii ucraineni au admis că pierd şi 150 de soldaţi pe zi. Nevoia de arme occidentale s-a acutizat, fiind în prezent prioritatea principală a cererii ucrainene care şi-a epuizat muniţiile de fabricaţie occidentală.
Dar, dincolo de frustrarea exprimată public a Kievului în privinţa ritmului în care sunt livrate armele occidentale promise, şi comandanţii ucraineni au propriile nemulţumiri lor de incapacitatea de a accelera ritmul operaţiunilor. Iar asta contrar presiunilor disperate ale guvernului pentru ca sprijinul internaţional să fie livrat rapid.
Doi comandanţi ucrainenei au dezvăluit pentru Observer, sub rezerva anonimatului, că armata nu s-a detaşat de birocraţia post-sovietică şi că aprovizionări esenţiale precum mijloace de comunicaţii criptate sunt insuficiente. Alte obstacole sunt şi absenţa unei legături cu Occidentul la nivel de unitate de luptă sau puncte de contact pentru ajutor cu instruirea în privinţa armelor. Totodată, militarii au nevoie de acces la informaţii cu privire la ce echipamente sunt disponibile, şi de ajutor logistic pentru transferul de muniţie la centrele de aprovizionare din sud-estul Poloniei.
„Ar fi fost mai bine să fi fost ameninţat Kievul”, şi-a arătat frustrarea unul dintre ei, argumentând că efortul de război şi-a pierdut din avânt după eşecul clar al asaltului rusesc asupra capitalei, în aprilie.
Săptămâna trecută, ruşii au efectuat primul atac cu rachete după mai bine de o lună ţintind curtea unei gări dintr-un cartier îndepărtat de la periferia Kievului. Locuitorii din capitală unde sirenele se activează periodic nu mai au acelaşi sentiment acut al pericolului sau spun că şi dacă ar lovi o rachetă nu au ce face.
Totuşi, apar raporturi tot mai îngrijorătoare despre situaţia din teritoriile ocupate din sud, unde ruşii au început să emită paşapoarte ruseşti şi chiar să facă planuri pentru referendumuri de alipire la Rusia. Dar sunt relatări şi despre locuitori ţinuţi captivi şi torturaţi, precum în Hersonul ocupat la începutul războiului.
Tamila Taşeva, reprezentanta presedintelui Ucrainei pentru Crimeea ocupată, care monitorizează situaţia din teritoriile ocupate, estimează că de la începutul războiului au existat 600 de cazuri de captivitate şi tortură în provincia Herson şi „probabil unul sau două milioane de oameni au fost deportaţi” din Ucraina în Rusia de către invadatori.
„A fost inevitabil ca procesul Johnny Depp/Amber Heard să obţină mai multe vizualizări şi aprecieri decât războiul. Oamenii devin epuizaţi şi sătui, dar nouă nu ne-ar putea păsa mai puţin. Nici nu trebuie să vorbeşti despre noi. Doar dă-ne armele”, a spus pentru Observer consilierul în probleme militare Oleksii Arestovici.
Daptul că premierul britanic Boris Johnson a supravieţuit votului de neîncredere de luni a fost o mare uşurare pentru Kiev: o veste „grozavă”, a reacţionat preşedintele Volodimir Zelenski.
„Lucrul de care ucrainenii se temeau cel mai mult era posibilitatea ca votul de cenzură pentru Boris Johnson să ducă la o schimbare a guvernului”, a explicat Vasilenko, care are un rol informal de legătură cu politicienii britanici. „Orice schimbare de guvern înseamnă timp pentru remaniere şi atenţie deturnată de la Ucraina”, a adăugat deputatul, care urmează să călătorească în Marea Britanie săptămâna viitoare.
În acest moment, în aşteptarea armelor occidentale promise, tactica ucrainenilor este să lupte din greu pentru a încetini armata rusă, chiar cu pierderi mari de vieţi omeneşti.
Cele mari frustrări ale Ucrainei sunt în special în privinţa lentorii cu care sunt livrate armele de către Germania dar şi a atitudinii Franţei ce pare mai preocupată să interacţioneze cu Vladimir Putin.
La şase săptămâni după ce Bundestag a votat cu o majoritate covârşitoare trimiterea de arme grele, Ucraina nu a primit încă nimic. Obuzierele sunt aşteptate la sfârşitul acestei luni şi artileria mobilă Ghepard abia în iulie.
Anxietatea creşte la Kiev pe fondul temerilor că aprovizionarea lentă împiedică Ucraina să câştige. „Dacă am fi avut toate armele despre care vorbeau germanii, i-am fi dat afară pe ruşi, Herson ar fi fost eliberat”, a spus Arestovici criticând guvernul lui Olaf Scholz ca fiind „o ruşine” din pricina unor presupuse tentative ale acestuia de a se angaja într-o echilibristică menită să nu-i rănească excesiv pe ruşi.
Alţi oficiali sunt însă îngrijoraţi de speranţe potenţial excesive cu privire la ce diferenţe ar face artileria cu rază mai lungă de acţiune pe câmpul de luptă, argumentând că probabil ajutorul occidental va trebui să fie unul substanţial de acum înainte.
Din punctul de vedere al lui Vasilenko Rusia ar putea fi capabilă să „epuizeze atenţia internaţională faţă de Ucraina” dacă războiul de uzură se prelungeşte indefinit, astfel încât „să forţeze lumea către un tip de acord de pace” echivalând cu o împărţire şi mai mare a ţării.
