Uite ce-au discutat jurnaliștii de INVESTIGAȚIE ai României la o întâlnire
Scandalul Ghiță, legăturile dintre politicieni/diverși interpuși și SRI în scopuri aflate în afara legii, activitatea comisiei de control a SRI din Parlament și modul în care se verifică activitatea serviciilor, firme controlate sau care lucrează pentru SRI și care este gradul de infiltrare a SRI în presă și în politică, toate acestea au fost temele dezbaterii de luni, 13 februarie, de la libraria Humanitas Cișmigiu, povestește Daniel Befu pe Români Curată.
Dezbatere centrată pe activitatea SRI a fost organizată de Clubul de presă Frontline Bucharest, filiala locală a Frontline Club London, organizație care promovează jurnalismul independent, de investigație și din zonele de conflict și ofera un spatiu de dezbatere pentru temele pe care aceste tipuri de jurnalism le abordează. Vorbitori au fost Paul Radu, director executiv al Organized Crime and Corruption Reporting Project și Rise Project, Liviu Mihaiu, jurnalist, Ovidiu Vanghele, coordonator la Centrul de Investigații Media și jurnalist la Factual () și subsemnatul, ca reprezentant din partea României Curate. Dezbaterea a fost moderată de Andrei Luca Popescu, jurnalist Gândul.
În cadrul dialogului s-au pus pe masă de către jurnaliștii care au scris despre activitatea și conexiunile lui Sebastian Ghiță, o serie de elemente care să permită o mai bună înțelegere a profilului ”fugarului” care a reușit să dea jos un adjunct al celui mai mare serviciu secret al României.
Paul Radu de la OCCRP și Rise Project, care împreună cu echipa lui a scanat istoria lui Sebastian Ghiță până la rădăcini, a explicat într-o scurtă intervenție via Skype, că Ghiță nu trebuie privit doar ca un player local, ci că acesta are și o anvergură internațională, pe de o parte prin afacerile pe care le-a dezvoltat regional, cu filiale în mai multe state. Paul Radu a explicat că personaje din categoria tipologică Sebastian Ghiță sunt indivizi sofisticați, inteligenți și umblați prin lume, care folosesc instrumente complexe pentru a-și îndeplini scopurile, unele dintre acestea fiind ascunderea activității în spatele unor societăți offshore. De asemenea, Paul Radu a subliniat că sportul, în speță baschetul, i-a deschis lui Sebastian Ghiță porți de interacțiune cu ”lumea baschetului” din Balcani, care în anumite țări s-a dovedit a fi conectată la rețele de crimă organizată. În acest context s-a lansat și ipoteza că una din posibilele piste de ieșire a lui Sebastian Ghiță din țară e posibil să fi fost granița cu Serbia, țară cu care Ghiță a avut legături și care e o poartă de intrare în complicata lume a Balcanilor. În cadrul dialogului despre apariția fotografiilor compromițătoare cu Florian Coldea și Ghiță, s-a subliniat și că uneori oameni care se folosesc de sistem (în cazul de față SRI) ca să urce în in ierarhiile economico-politico-sociale, ajung la un moment dat să devină mai puternici decât sistemul, încălecându-l. În acest context s-a făcut referire la fotografiile și înregistrările audio în care Ghiță a fost surprins în anturajul celor mai puternici oameni din România ultimilor ani: Elena Udrea, Victor Ponta și, se pare că și Traian Băsescu, din moment ce Ghiță recent a scos din ”sertarul cu amintiri” o înregistrare din biroul lui Traian Băsescu, de când acesta era Președintele României. În contextul în care pe vremea când era șeful statului, majoritatea oamenilor de la vârful politicii nu știau nici măcar numărul de telefon mobil al lui Traian Băsescu, se naște întrebarea cum a intrat Ghiță în posesia unei înregistrări din biroul prezidențial, fără ca prin asta să-l mânieze pe fostul președinte.
România Curată a prezentat în cadrul dialogului și dovezi despre faptul că Sebastian Ghiță nu a fost doar ”coleg de vacanțe” cu ex-adjunctul SRI Florian Coldea, ci firmele fondate de el s-au asociat și cu o firmă din sfera de control a altui director adjunct al SRI, generalul Dumitru Zamfir. De asemenea s-a amintit și de un alt material publicat de România Curată, în care se face trimitere la episodul ”Guccifer”, un incident informatic în urma căruia mailul privat al directorului SRI de la acel moment, George Maior, a fost spart. Ulterior s-a făcut public un email primit încă din 2010 de șeful SRI de la un expat român din Bruxelles, în care avertiza că Sebastian Ghiță pusese bazele unui sistem de atribuire a contractelor pe bază de șpagă.
Liviu Mihaiu a vorbit despre experiența la care a fost martor, a ruperii Realitățiii TV în două, în clipa în care Sebastian Ghiță, după conflictul cu SOV, a rupt o jumătate din redacție și a fondat România TV. Liviu Mihaiu a vorbit și despre profilul lui Sebastian Ghiță și de finanțarea activității televiziunii România TV de către Dorin Cocoș, conform spuselor Elenei Udrea.
Ovidiu Vanghele a analizat impactul asupra societății avut de softurile implementate în instituțiile statului de firmele fondate de Sebastian Ghiță. Jurnalistul a explicat cum ne lovim în viața de zi cu zi de consecințele unei munci prost făcute, dar plătită din banii contribuabililor cu sume enorme, Vanghele exemplificând cazul softului pentru situații de urgență ”112”, sau a banalului card de sănătate, care mănâncă zilele medicilor, dar și pacienților, prin desele defecțiuni și modul greoi de operare.
Jurnaliștii prezenți la dezbatere au ridicat și problema legitimă a gradului de încredere pe care populația și autoritățile ar trebui să-l investească în produsele IT livrate de firmele controversatului afacerist Sebastian Ghiță și al riscului ca aceste softuri să permită colectarea de date cu caracter personal, sau prin intermediul unei ”backdoor” să monitorizeze cifre sensibile, în contextul în care au furnizat inclusive softuri utilizate în alegeri.
Un alt subiect de dialog a fost încrederea pe care ne-o putem pune în modul în care operează SRI, în contextul în care, de pildă în 2015, etapa I de implementare a Sistemului Informatic Integrat, celebrul SII, a fost atribuită grupului MIRA Telecom, care nu doar că are legături cu oameni din serviciile secrete actuale, ci și cu oameni din fostele structuri ale securității statului, care au desfășurat operațiuni de ascultare în cadrul anchetelor de poliție politică.
S-a dezbătut și tema sensibilă a ”sistemului” care nu poate fi controlat. Dincolo de definirea conceptului în sine, s-au prezentat exemple concrete despre cum în momente cheie pentru buna funcționare a statului, serviciile de informații nu au performat, pentru a stopa consecințele negative ulterioare. Un exemplu a fost cel al ministrului Justiției care și-a atribuit autoratul OUG 13, scoțând 600.000 de oameni în stradă, inclusiv pe sine însuși, bine camuflat, probabil ca să nu fie recunoscut. România Curată a ridicat problema semnării decretului de numire în funcție a lui Florin Iordache de către președintele Klaus Iohannis, în contextul în care cu trei ani mai devreme același Florin Iordache a jucat rol de băiat de casă pe holurile Parlamentului pentru un personaj penal, care vroia să-și plaseze o lege vicleană pe agenda executivului, lege prin care vroia să preia controlul unui buget anual de 60 de milioane de euro al unei instituții de stat, precum și asupra unei enorme baze de documente oficiale. Deși Iordache nu a fost condamnat în acel dosar, cel pentru care făcea serviciile respective de ”plasare” a respectivei legi, a fost condamnat. România Curată a demonstrate că SRI deținea dovezi că Florin Iordache jucase în 2013 rolul de trepăduș al acelui penal cu conexiuni la vârf ( ). În această situație, în cadrul dezbaterii s-a lansat întrebarea de ce șeful statului nu a fost anunțat de ”ocupația” de ”plasator al unei legi murdare” în 2013, sau dacă a fost anunțat de ce a acceptat numirea lui Iordache? Consecința a fost că în 2017, Iordache, pus de PSD-ALDE-UDMR ministru al Justiției, ”a plasat ca aparținându-i”, celebra OUG 13. Mulți l-au acuzat că ar a fi un ”bulă”, alții că de fapt a fost o ”păpușă” folosită de fațadă ca să plaseze OUG-ul scris de alții. Dat fiind precedentul lui Iordache din 2013, întrebarea autorului de facto al OUG 13 e una legitimă, la fel cum e legitimă scăparea ”sistemului”, care a permis ca un astfel de personaj să ajungă să conducă Justiția din România.
Au fost abordate și cazurile asocierii lui Viorel Soare, unul din ofițerii SRI din anturajul intim și de maximă încredre ai generalului Dumitru Zamfir în afaceri cu Codruț Sereș, implicat în privatizările strategice și pagube imense aduse economiei naționale ( ), precum și cu Rareș Criste, epigonul băieților deștepți din energie, care a încercat să cumpere membrii directoratului Hidroelectrica SA, pentru a i se permite încheierea unui contract de furnizare de energie ieftină, defavorabil statului. Sistem de securitate națională care n-a fost în stare (sau n-a vrut) să oprească în Guvernul Năstase și în Guvernul Boc semnarea contractelor cu băieții deștepți din domeniul energiei și nici să oprească devalizarea ANRP prin activitățile infracționale din cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Fie decidenții politici la cel mai înalt nivel în stat (premier și președinte) au închis ochii la semnalele serviciilor, fie serviciile n-au transmis decidenților politici un mesaj despre periculozitatea activității infracționale și impactul pentru economie al acesteia.
