În primele ore ale dimineții de miercuri, o forță comună de avioane F-16 poloneze și F-35 olandeze a făcut un fel de istorie sumbră. Trăgând asupra unui roi de drone rusești care se apropia, operațiunea lor de apărare a marcat prima dată când forțele NATO au înfruntat direct resurse militare rusești nu doar de la începutul războiului din Ucraina - ci și de la apogeul Războiului Rece. În mod amenințător, a fost, de asemenea, prima dată când forțele poloneze s-au mobilizat pentru a-și apăra propriile granițe de o amenințare externă de la cel de-Al Doilea Război Mondial, scrie jurnalistul Michal Kranz în UnHerd .

Un conflict din umbră în detrimentul Ucrainei

O repetare a situației din 1939, de data aceasta între NATO și Rusia, este departe de a fi iminentă. Însă câmpul de luptă pentru conflictul lor din umbră nedeclarat s-a mutat acum dramatic spre vest, către estul Poloniei și statele baltice - foarte probabil în detrimentul Ucrainei.

În timp ce Ucraina rămâne capul de pod avansat al NATO împotriva expansionismului rusesc, flancul estic al alianței este acum linia frontului său, și nu doar la figurat: incursiunea lui Putin a fost în mod clar un test al capacității alianței de a răspunde la o încălcare a frontierelor sale și un efort de a determina pragul superior al toleranței sale pentru astfel de acțiuni.

Acum că NATO a organizat consultări în temeiul Articolului IV și a declarat că incidentul nu îndeplinește definiția formală a unui „atac armat” în temeiul Articolului V, Moscova a stabilit un nou set de contururi clare pentru ceea ce poate face nepedepsită.

Aceasta, la rândul său, pregătește scena pentru o nouă fază a războiului din umbră NATO-Rusia, una în care confruntările aeriene intermitente dintre Occident și Moscova nu sunt doar posibile, ci ar putea deveni norma.

În timp ce liderii occidentali s-au grăbit să promită sprijin suplimentar pentru Ucraina în urma valului de drone al lui Putin, statele NATO din prima linie se vor retrage și își vor proteja propriile teritorii, așa cum au făcut-o timp de aproape un an.

„Suntem absolut nepregătiți pentru acest conflict. Armata noastră contemporană nu este pregătită pentru războiul care are loc activ dincolo de granița noastră de est, un război în care chiar acum sunt produse anual milioane de drone.” Acestea nu sunt cuvintele unui politician polonez pro-Ucraina, precum prim-ministrul Donald Tusk, ci mai degrabă ale exasperatului Sławomir Mentzen, candidatul prezidențial de dreapta, sceptic față de Ucraina, care a ieșit pe locul trei la alegerile din iunie și care s-a transformat în factorul politic decisiv al țării.

Mentzen a vorbit la televiziunea națională după atacul cu drone, iar faptul că un naționalist ca el a făcut o astfel de declarație subliniază cât de mult s-a schimbat conversația despre apărarea națională poloneză în ultimul an - mai ales când vine vorba de decuplarea de Ucraina.

Desigur, la prima vedere, opusul pare adevărat. Miercuri, la urma urmei, Volodimir Zelenski însuși s-a oferit să ajute Polonia să construiască sisteme robuste de avertizare timpurie și apărare aeriană, similare cu cele pe care Ucraina le folosește pentru a contracara astfel de incursiuni.

Un punct orb strategic

Nu este surprinzător: rata de succes a Poloniei în doborârea propriilor intruși ruși a fost șocant de scăzută în comparație cu cea a Ucrainei. Pentru o țară care și-a cultivat o reputație de cea mai promițătoare putere militară a Europei, acest lucru nu este doar dezamăgitor, ci și periculos din punct de vedere geopolitic.

Deși Polonia a investit masiv în armament greu, precum tancuri, elicoptere, aeronave și rachete, asaltul rusesc a scos la iveală un punct orb strategic într-o parte a arhitecturii de apărare a Varșoviei care, având în vedere natura puternică a luptelor din Ucraina, bazată pe drone, s-ar putea dovedi a fi călcâiul lui Ahile. Pentru Rusia, sondarea acestui spațiu ar fi putut fi exact scopul.

Nici dronele nu sunt singurul caz în care Varșovia ar putea avea nevoie în curând să învețe de la Kiev. Echipe de asasini susținuți de Moscova, bombardamentele sub acoperire asupra infrastructurii strategice și atacurile maritime care pornesc din largul mării sunt toate amenințări cu care Ucraina a trebuit să se confrunte și cu care Polonia trebuie acum să fie pregătită să se confrunte.

Și termenele limită vor trebui accelerate. Învățarea din experiența Kievului nu va mai fi un lux pe care statele NATO îl pot amâna ani de zile - acum, că Rusia a stabilit noi reguli de angajament cu alianța, incursiuni de acest tip ar putea avea loc cu o regularitate din ce în ce mai mare. Într-adevăr, termenul limită este probabil mult mai scurt decât își dau seama majoritatea observatorilor din Occident: Rusia și Belarus au început primele lor exerciții militare comune, numite Zapad-2025, pe teritoriul belarus, de la începutul invaziei rusești în Ucraina.

Odată cu intervenția militară, au venit și provocările: ultima dată când exercițiile au avut loc în 2021 a coincis cu începutul crizei migranților de-a lungul frontierei polono-belaruse, o problemă geopolitică ce persistă până în prezent. De fapt, și contrar afirmațiilor apologeților Kremlinului conform cărora unele dintre dronele Rusiei erau destinate unor ținte ucrainene și doar au deviat de la curs, Tusk a avertizat că mai multe au sosit din spațiul aerian belarus, indicând că acest val ar fi putut fi un preludiu al lucrurilor care vor urma.

Kievul s-ar putea trezi marginalizat

Totuși, dacă lecțiile învățate din experiența Ucrainei vor fi esențiale pentru capacitatea vecinilor săi occidentali de a se adapta la această nouă realitate, Kievul s-ar putea trezi, în mod ironic, marginalizat.

Căci, dacă Polonia are nevoie de ajutorul Ucrainei astăzi - nu în ultimul rând în contracararea sustenabilă a incursiunilor cu drone, fie prin propriile forțe de drone, fie prin echipe tactice de la sol - mâine își va îndrepta probabil atenția către propriul cer.

Polonia, desigur, nu a jucat niciodată direct un rol în apărarea spațiului aerian ucrainean, dar a acordat Ucrainei 4,5 miliarde de euro în ajutor militar de la începutul războiului, o mare parte provenind din propriile stocuri de arme.

Cu toate acestea, confruntându-se din ce în ce mai mult cu propriile deficite de echipamente, generozitatea viitoare ar putea fi mai dificilă. Luna trecută, de exemplu, Ucraina a solicitat Varșoviei un împrumut pentru a achiziționa arme fabricate în Polonia și rămâne neclar dacă acordul va fi finalizat.

Sprijinirea Ucrainei în lupta sa continuă să aibă sens pentru țări precum Polonia pe termen lung - la urma urmei, ele luptă împotriva aceluiași inamic și ambele beneficiază dacă abordările lor sunt interoperabile. Cu toate acestea, având în vedere realitățile reci ale politicii de securitate din regiune, decuplarea doctrinelor sale de cele ale Kievului are probabil un sens strategic brutal.

Dar este mai mult decât atât. Moscova a negat deja, așa cum era de așteptat, că dronele din Polonia ar fi de origine rusă și, potrivit unei analize realizate de un ONG polonez, și-a pornit mașina de dezinformare online pentru a da vina pe Ucraina pentru incursiune.

Atât timp cât provocările viitoare continuă să nu atingă pragul Articolului V al NATO, iar Kremlinul poate nega public responsabilitatea pentru acestea, hărțuirea directă a alianței va servi Rusiei în mai multe moduri clare.

Cel mai evident este că va pune presiune suplimentară asupra alianței pentru a ceda cerințelor maximaliste ale lui Putin de a pune capăt războiului, care includ predarea Donbasului către Rusia fără nicio garanție de securitate postbelică pentru Kiev.

Ce idee vrea să sublinieze Putin

Totuși, există și aici o motivație mai insidioasă, una pe care mulți polonezi, inclusiv politicieni precum Mentzen, o îmbrățișează deja. Prin creșterea costurilor materiale, diplomatice și psihologice ale sprijinirii Kievului, Putin speră să sublinieze ideea că sprijinirea apărării Ucrainei este nesustenabilă în fața unor cerințe de securitate mai presante mai aproape de casă.

Noile sondaje publicate săptămâna trecută arată că, pentru prima dată din 2022, o mică majoritate a polonezilor se opun aderării Ucrainei la NATO, o creștere bruscă de la doar 14% la începutul invaziei Rusiei. Asta chiar dacă mai puțin de unu din 10 polonezi consideră că țara lor este pregătită pentru un război cu Rusia.

Totuși, chiar dacă Polonia se îndreaptă spre autosuficiență, este puțin probabil ca Rusia să înceteze să-și etaleze mușchii în statele de la granița cu NATO. Ceea ce scepticii față de Ucraina nu reușesc în mod constant să înțeleagă este că, chiar dacă Putin nu este interesat să cucerească direct teritoriul statelor NATO, în ciuda frecventelor sale sugestii contrare, ceea ce urmărește, în cel mai bun caz, este maleabilitatea acestora.

Din această perspectivă, detașarea Poloniei de Ucraina ar fi doar începutul din partea Kremlinului, care și-ar folosi succesele din Europa de Est ca o invitație de a continua acțiunile. O cerere ar putea implica retragerea echipamentului militar NATO și a forțelor americane din statele de pe front, indiferent de dorințele țărilor însele. Asta ar putea fi chiar parte a unui eventual acord de pace în Ucraina. Dacă istoria le-a învățat ceva pe statele din Europa de Est este că, atunci când i se dă un centimetru, Rusia va lua un kilometru.

Indiferent dacă va continua să trateze Ucraina ca pe o parte a propriei apărări sau nu, soarta Poloniei după această escaladare dramatică pare tragic de clară - ea și vecinii săi vor fi țintele acțiunilor militare din „zona gri” ale Rusiei în anii următori.

În ciuda militarizării lor, societățile din Polonia, Estonia și dincolo de acestea au fost în mare parte izolate de impactul direct al poziției lor în prima linie în NATO, dar acum acest lucru se schimbă.

Locuitorii mai multor regiuni din estul Poloniei, inclusiv Varșovia însăși, au primit miercuri alerte prin SMS-uri pentru a fi atenți la activitatea dronelor de deasupra. Acest lucru este deprimant de normal pentru ucraineni, dar un șoc pentru vecinii lor din vest.

Și, deși această primă incursiune a dronelor nu a provocat victime, va fi doar o chestiune de timp până când acțiuni de acest gen vor duce la victime și apoi, poate, la escaladări nedorite.

Distribuie Distribuie Comentarii