Un oficial al BNR, declarații surprinzătoare despre recuperarea Tezaurului României din Rusia la un post TV din Polonia
Consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României, Cristian Păunescu, repune pe tapet, într-un interviu pentru postul public de televiziune polonez, TVPWorld , chestiunea Tezaurului României, nerecuperat de la Rusia. Acesta afirmă că pentru români, recuperarea lui este o chestiune de datorie morală. S-au încercat toate căile posibile de negociere, dar URSS și, ulterior, Rusia au ignorat această datorie. Valoarea Tezaurului se ridică acum la 8 miliarde de euro.
În ce situație ne mai aflăm în privința Tezaurului, mai ales în contextul atât de complicat actualmente, când Rusia a invadat Ucraina și continuă războiul, în ciuda sancțiunilor internaționale care este supusă, aflăm din declarațiile acordate TVPWorld.
Context istoric
Era decembrie 1916 și România se afla în criză. La câteva luni după ce a intrat în Primul Război Mondial de partea aliaților – Rusia, Franța și Marea Britanie –, regatul se afla în pragul prăpastiei: trupele germane, sprijinite de aliații lor austro-ungari, otomani și bulgari, au ocupat Bucureștiul.
Guvernul român, familia regală și instituțiile cheie ale țării se retrag, îndreptându-se spre est, către orașul Iași, care va deveni capitala temporară a țării.
Dar încă nu se simt în siguranță: cu independența țării în pericol, oficialii decid că obiectele de valoare ale națiunii trebuie trimise dincolo de granițele fragile ale acesteia.
Au semnat un acord cu aliatul lor, Rusia țaristă, și în scurt timp două trenuri au transportat artefactele culturale neprețuite ale României, bijuteriile regale și, cel mai important, 91,5 tone de aur din rezervele băncii naționale, pentru a fi păstrate în siguranță.
Dar aurul nu a fost niciodată returnat, rămânând în seifurile rusești pe parcursul comunismului și al Războiului Rece.
Pentru români, sentimentul de nedreptate legat de aur a fost viu timp de peste un secol.
O datorie morală
„Pentru noi, recuperarea acestui tezaur este o datorie morală atât față de strămoșii noștri, cât și față de viitorul copiilor noștri”, declară Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR) și autor al unor cărți despre soarta aurului românesc, pentru TVP World.
„Nu am uitat și nu am cedat în această luptă”, spune Păunescu. „Am încercat toate căile posibile de negociere, dar URSS și, ulterior, Rusia au ignorat această datorie.”
Pe scurt, povestea este următoarea: două trenuri încărcate cu comori românești au fost transportate la Moscova, primul în decembrie 1916, iar al doilea în august 1917.
Au fost semnate declarații și inventare între BNR și Banca Națională a Rusiei, care confirmau că obiectele de valoare aparțineau României, dar apoi a venit Revoluția din Octombrie.
Preluând puterea în Rusia la sfârșitul anului 1917, bolșevicii lui Vladimir Lenin au răsturnat ordinea mondială: au scos Rusia din război și au instituit o formă de guvernare cu totul nouă, semănând teroarea în regatele și imperiile care încă mai rezistau la începutul secolului al XX-lea în Europa.
Pentru conducătorii României, Rusia nu mai era un aliat, iar noul regim de la Moscova a confiscat aurul și comorile. Se spune că Lenin a promis să le înapoieze „poporului român”, dar nu „oligarhiei române”.
8 miliarde de euro
România estimează că Tezaurul de aur valorează în prezent aproximativ 8 miliarde de euro. De la Lenin la Stalin, la Elțîn și Putin: liderii de la București, chiar și în perioada comunistă, au încercat să determine Kremlinul să se implice în această problemă.
Au avut un oarecare succes – majoritatea artefactelor istorice au fost returnate în 1935 și 1956 – dar nu și rezervele de aur.
„De-a lungul anilor, rușii au găsit diferite scuze sau „explicații”, spune Păunescu, „cum ar fi că comoara fusese deja returnată... că nu mai exista sau că România nu mai merita acest aur deoarece s-a reunificat cu Basarabia în 1918 sau că Franța sau Germania au luat acest aur din Rusia după Primul Război Mondial”.
„Niciuna dintre aceste afirmații nu are temei factual sau juridic.”
Comisia din 2003
La începutul secolului, s-au făcut câțiva pași mici în direcția restituirii aurului. În 2003, Rusia și România au semnat un tratat care a dus la crearea unei comisii care să examineze această problemă, împreună cu alte puncte istorice controversate.
Specialiștii ruși au avut ocazia să inspecteze acordul vechi de un secol și inventarul păstrat în arhivele băncii românești și, potrivit BNR, au confirmat că acestea sunt autentice.
„Dar ei au susținut că ar trebui să verifice originalele similare ale părții ruse, din arhivele ruse”, spune Păunescu.
Ce urmează?
Având în vedere că invadarea pe scară largă a Ucrainei din 2022 a zguduit din nou ordinea globală, negocierile cu Rusia sunt acum, în mod firesc, suspendate, în ciuda existenței continue a comisiei.
Unii români, însă, continuă să insiste. Eugen Tomac, europarlamentar conservator, a prezentat anul trecut o moțiune în Parlamentul European prin care solicita Rusiei să restituie aurul. Moțiunea a fost adoptată cu sprijinul tuturor partidelor, amintește TVPWorld.
„Este pentru prima dată când Uniunea Europeană, prin vocea Parlamentului său, solicită în mod explicit restituirea integrală a Tezaurului românesc”, a declarat Tomac pentru TVP World, adăugând că speră ca acest subiect să fie „pe agenda diplomatică a UE” dacă relațiile cu Rusia vor fi restabilite.
Cu toate acestea, calea de urmat nu este pe deplin clară.
Chestiunea activelor rusești înghețate
O posibilă soluție discutată în mass-media este utilizarea activelor rusești înghețate – averi confiscate de statele europene ca răspuns la invazia Ucrainei – pentru a rambursa României aurul pierdut.
Utilizarea resurselor confiscate este plină de capcane juridice – chiar și în cazul Ucrainei, guvernele au folosit până acum doar dobânzile acumulate din aceste active pentru a susține eforturile de război ale Kievului, lăsând averea intactă.
Activele confiscate, „o resursă valoroasă”
Cu toate acestea, Păunescu, de la BNR, care descrie instituția sa ca fiind „moderat optimistă” în ceea ce privește posibilitatea recuperării aurului, afirmă că utilizarea activelor înghețate într-o formă sau alta ar putea fi o opțiune.
„Rusia se află în prezent într-un război hibrid nedeclarat cu UE, astfel încât nu pot avea loc negocieri sau discuții”, spune el. „Activele rusești înghețate în UE sunt, prin urmare, o resursă valoroasă pentru a repara nedreptatea făcută României acum peste 100 de ani.”
El a adăugat: „BNR nu exclude nicio cale legală de a-și urmări interesele, atât pe plan politic, cât și în instanțele de justiție internaționale.”
Dar Tomac, deși este de acord că utilizarea activelor înghețate poate fi o opțiune, insistă că „România trebuie să fie pregătită să reia dialogul”.
„Toate mecanismele posibile trebuie luate în considerare în mod responsabil, inclusiv cele legate de contextul actual al sancțiunilor internaționale și al activelor rusești înghețate în Uniunea Europeană”, spune el.
„Obiectivul este și rămâne restituirea integrală a Tezaurului. Iar România trebuie să fie pregătită să reia dialogul cu Rusia în această privință.”
MAE: „Reuniunile comisiei au fost întrerupte după începerea agresiunii Rusiei în Ucraina”
Întrebat despre poziția sa, Ministerul Afacerilor Externe al României a declarat pentru TVP World că „deocamdată, România urmărește soluționarea problemei rezervelor de aur și a celorlalte obiecte de valoare depozitate la Moscova în timpul Primului Război Mondial prin intermediul mecanismelor existente”.
Acest lucru, a spus ministerul, înseamnă continuarea activității comisiei care se ocupă de această problemă din 2003.
„Comisia, care include reprezentanți ai celor două părți cu expertiză relevantă, nu și-a finalizat încă activitatea.
„Reuniunile comisiei au fost întrerupte după începerea agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei, dar intenția părții române este de a le relua odată ce situația politică o va permite.”
Indiferent de mijloace, obiectivul final de a repara un sentiment de nedreptate vechi de un secol este clar.
„Pentru noi, nu este vorba doar de valoarea enormă a aurului. Este vorba de istorie, demnitate și identitate națională”, spune Tomac. „România are datoria morală și legală de a nu renunța la ceea ce îi aparține.”
