Un oficial al Pentagonului relatează despre o întâlnire fascinantă de șapte minute cu un OZN gigantic și „strălucitor”

Un oficial al Pentagonului relatează despre o întâlnire fascinantă de șapte minute cu un OZN gigantic și „strălucitor”

Întâlnirea fascinantă cu un OZN gigantic și strălucitor, așa cum a fost relatată de un contractor al Departamentului american al Apărării, a suscitat 10 ani de cercetări și a prilejuit două brevete inspirate de acest eveniment, potrivit Daily Mail.

Trei martori, printre care inginerul de la Pentagon în cauză, au relatat că au captat dovezi electronice ale prezenței unui OZN cât jumătate dintr-un teren de fotbal, care emitea o lumină albastru „indigo” extraordinar de intensă.

Obiectul, au spus ei, a zburat silențios deasupra unui vechi drum forestier din sud-vestul Ontario, Canada, pe 28 august 2013, în apropierea locului în care cei trei campaseră în cadrul unei expediții de vânătoare.

DailyMail.com a discutat cu primii anchetatori ai incidentului, care au împărtășit date electronice captate în urma încercării contractorului de a filma obiectul; acestea arătând pulsații de „zgomot alb” care se repetă în bucle de o secundă concomitent cu cele ale luminii emise de OZN-ul însuși.

„Datele captate despre eveniment”, a relatat martorul, „e posibil să fie prima dovadă fizică reală nu doar a unei nave zburătoare, ci și a faptului că zboară în virtutea unui sistem rotativ de propulsie electromagnetică incredibil de complex și [...] puternic”.

Cazul a fost investigat de același expert în nanotehnologie a cărui analiză a unei observări în masă de OZN-uri, în 2007 în Texas a devenit elementul central pe care care s-a bazat serialul produs de Steven Spielberg „Encounters” pentru Netflix .

„Mai există vreun alt caz halteră pe care să-l investigăm în acest fel? Nu, este singurul”, a subliniat inginerul și cercetătorul în domeniul OZN-urilor Robert Powell, pentru DailyMail.com în legătură cu acest rar caz.

Powell a declarat pentru DailyMail.com că incidentele implicând obiecte zburătoare cu această formă sunt atât de rare încât doar aproximativ „50 până la 60 de cazuri” există „de-a lungul istoriei”.

image

Powell - a cărui nouă carte despre OZN-uri a primit apreciere de la fostul oficial de informații al Departamentului Apărării, Chris Mellon - a vizitat personal laboratorul antreprenorului și a lucrat cu el la analiza interferențelor ciudate din înregistrarea întâlnirii sale cu OZN-ul.

„Mi-a făcut un tur al unității de apărare”, a spus Powell, care a verificat identitatea sursei și afirmațiile biografice.

„În laborator era o imprimantă 3D comercială de mare capacitate și birouri în care trei sau patru ingineri lucrau alături de el”, a explicat el.

Potrivit celor trei martori, întâlnirea cu OZN-ul sub formă de halteră a avut loc la 28 august 2013, în jurul orei 21:40, în timp ce se întorceau dintr-o expediție de vânătoare de urși.

Contractorul din domeniul apărării stătea pe scaunul din spate al camionului Dodge 4x4, în timp ce ceilalți doi martori erau așezați pe scaunele din față, potrivit relatării lui Powell și a co-anchetatorului său, fostul detectiv de poliție Phil Leech.

„Eram la circa șapte sau opt kilometri de drumul principal, când am observat ceva peste umăr”, și-a continuat relatarea contractorul care a dorit să rămână anonim pentru a-și putea păstra contactele de afaceri cu Departamentul de Apărare al SUA.

Reconstituire 3D a obiectului FOTO Captură via Daily Mail

Reconstituire 3D a obiectului FOTO Captură via Daily Mail

„Primul lucru deosebit de intens a fost cât de strălucitor era”, a remarcat el.

„A fost spectaculos. După ce am fost lucrat cu sisteme optice în trecut, vorbim despre un vehicul care arăta ca într-un scenariu de iluminare a unui stadion - era scânteietor”.

Martorul a descris „o plasmă indigo care acoperea cea mai mare parte a navei”, având formă de os sau de halteră, lungă de circa 51 metri, cu o lățime de 18 metri și înălțime de șase metri.

Ambarcațiunea s-a rotit încet în jurul centrului său în timp ce emitea o ploaie asemănătoare unor scântei electrice, mereu în sensul opus direcției de mers”, „dar fără un punct de origine specific”, a explicat contractorul.

Martorul a spus că a încercat inițial să filmeze obiectul cu două dispozitive pe care le avea asupra lui, un telefon mobil Motorola și o cameră Sony HD.

Dar ambele dispozitive s-au comportat de parcă se blocau într-o „secvență de pornire” și nu funcționau în timp ce nava se afla în preajmă, la aproximativ 120 de metri, astfel că martorul s-a văzut nevoit să privească prin luneta puștii sale.

De aproape, el le-a spus anchetatorilor, „luminile pe care le-a emis nu erau lumină incoerentă”, adică nu „lumina moale” difuză ca cea de la un bec, ci mai mult ca o lumină laser.

Mai pe înțelesul profanului, el a descris lumina ca fiind precum „zeci de mii de particule aprinse, cel mai bine putând fi descrise precum cele izbucnind dintr-un foc de artificii în genul unei fântâni.

Dar, mai tehnic, antreprenorul a descris-o ca fiind o lumină „coerentă”: „A fost usturător pentru ochii mei. Era ca și cum mă uitam într-un laser care a trecut printr-o rețea de difracție sau ceva de genul acesta.

„Ceilalți doi martori au fost extrem de îngrijorați în legătură cu asta”, a spus contractorul într-un interviu înregistrat. „De fapt, unul dintre ei a spus [...] „Împușcă-l!” de parcă ar fi vrut să trag cu pușca în chestia aia”

OZN-ul s-a deplasat rotindu-se lent preț de aproximativ șase sau șapte minute, ceea ce i-a îngăduit contractorului să filmeze evenimentul cu camera sa Sony HD, care redat doar o imagine statică, în pofida faptului că a funcționat foarte bine atât înainte, cât și după eveniment.

Observarea s-a încheiat cu apariția la orizont a unei „nave iluminată similar” după care ambele OZN-uri s-au mișcat „la viteză incredibilă”.

„Am zburat să-l cunosc pe tip”, a spus Powell pentru DailyMail.com, „pentru că era un caz atât de neobișnuit. Am vrut să-i verific autenticitatea. A fost mai mult o chestie personală.

Când Powell a vizitat clădirea contractorului de apărare, a lucrat cu el pentru a testa filmările camerei Sony prin intermediul unui osciloscop - un dispozitiv care urmărește modificările tensiunilor electrice, ale frecvenței și alte specificații pentru a depana electronicele.

„Timpul petrecut cu el la osciloscop a fost probabil de 20 sau 30 de minute”, a spus Powell.

Primul lucru la care ne-am uitat au fost urșii negri pe care i-au fotografiat, mai ales pentru că am vrut să avem un punct referință pe osciloscop, cum se vede pe cameră în condiții normale de funcționare”, a explicat el.

image

„Apoi ne-am uitat când totul era practic zgomot din punct de vedere video”, a spus Powell: „iată câteva semnale pe osciloscop care se repetă”.

Această prelucrare prin osciloscop a videoclipului a dezvăluit că „interferența” se potrivea cu ritmul spectacolului de lumini al OZN-ului, conform raportului lui Powell și Leech privind cazul OZN-ului, realizat pentru grupul civil Mutual OZN Network (MUFON) ,

Ceea ce arăta ca „zgomot alb” pe banda video a arătat de fapt „o funcție de pulsație perfectă”, conform raportului lor.

Această pulsație ascunsă era „cronologic concomitent rotației luminilor” pe OZN și se repeta la aceeași viteză „la intervale de aproximativ 1 secundă”.

Potrivit contractorului martor, modelul era ceea ce ar fi de așteptat dacă plasma „indigo” din afara OZN-ului s-ar comporta ca o versiune foarte mare a unui motor normal de curent alternativ (A/C).

Un astfel de motor gigant A/C ar produce un câmp magnetic în jurul său care ar putea perturba electronicele din apropiere într-un mod similar.

„Se generează un raport mai aprofundat în vederea studierii acestei aparente „semnături electronice” a mai remarcat martorul.

Powell și Leech au adăugat că deja s-au făcut progrese interesante: „Martorul are două brevete care au rezultat din informațiile derivate din eveniment”.

Pe baza propriei experiențe, contractorul care producea plasme la o scară mult mai mică decât plasma indigo despre care a spus că a învăluit nava gigantică, el a reușit să calculeze o estimare pentru energia necesară producerii acestui câmp - despre care el bănuiește că este sistemul de propulsie al OZN-ului.

Potrivit calculelor, ambarcațiunea avea o suprafață de aproximativ 3,1 milioane de inci pătrați, și așa cum le-a scris lui Powell și Leech, „ar fi nevoie de un minim de 160 MW (160 de milioane de wați)” pentru a înconjura nava în plasmă.

„Această cantitate de energie reprezintă 33% din producția 478 de milioane de wați ai centralei nucleare din Fort Calhoun, Nebraska”, a spus el, dar condensată într-un obiect la o fracțiune din dimensiune.

„Fără îndoială, această navă a fost vehiculul cu cea mai mare densitate de putere pe care mi l-am imaginat vreodată”, a spus acest martor.

Powell îi înțelege pe scepticii care au remarcat că, deși cazul este „o poveste grozavă [...] fără dovezi, este încă anecdotic”.

Sursa: adevarul.ro


Citește și:

populare
astăzi

1 VIDEO „Mi-a ajuns, nu se va mai repeta aventura” / Cea mai săracă țară din UE, prezentată lumii întregi de un celebru vlogger

2 Cine este bătrâna putred de bogată din rețeaua grupării Coldea-Dumbravă. A semnat un contract de consultanță cu avocatul Trăilă

3 Un jurnalist spaniol le sugerează românilor și slovacilor „blatul perfect”

4 „Sigur că e mai ieftin decât pe litoralul nostru” / Cât a ajuns să-i coste pe români o masă bună în Grecia

5 VIDEO Cum arată acum prima și singura autostradă construită de chinezi în România