UN SECOL DE CULTURĂ: Publicarea romanului "Ulise" de James Joyce
"Ulise" ("Ulysses") este considerat a fi una dintre cele mai importante lucrări ale literaturii moderne. Iniţial, romanul avea 22 de capitole, dar în decursul timpului, James Joyce a scris şi a rescris multe dintre ele. În final, "Ulise" a fost reorganizat în 18 capitole şi a fost publicat în întregime, pentru prima dată la Paris, de către Sylvia Beach de la "Shakespeare and Company", la 2 februarie 1922, ziua de naştere a scriitorului.
La scurt timp după publicare, cartea a fost însă interzisă, timp de câţiva ani, considerându-se că abundă în elemente de obscenitate. Abia în 1933, judecătorul M. Woolsey a declarat că volumul nu a fost nici pornografic, nici obscen. Scandalul din SUA a fost doar unul dintre multe altele din întreaga lume şi, ironic, Irlanda, ţara de origine a scriitorului, a fost ultima care a ridicat interdicţia asupra romanului, potrivit www.shmoop.com/ulysses-joyce.
În martie 1918, primul capitol al celebrului şi mult dezbătutului roman "Ulise", al scriitorului irlandez James Joyce, a fost publicat în revista lunară "The Little Review" din New York. Capitolul a fost intitulat "Telemachus" (I), iar Joyce îl finalizase în perioada septembrie-octombrie 1917, potrivit www.geneticjoycestudies.org . O copie a manuscrisului se află la "Rosenbach Museum and Library" din Philadelphia, Pennsylvania. În martie 1918, scriitorul avea deja finalizate primele trei capitole ale viitorului roman.
Autorul a început să scrie romanul "Ulise" la sfârşitul anului 1914 sau la începutul lui 1915, un timp marcat de tranziţii majore în cariera sa literară şi în viaţa sa privată, după o idee menţionată în corespondenţa sa, încă din 1906. Capitole ale cărţii au continuat să apară în publicaţia americană "The Little Review", pe măsură ce autorul le finaliza, în octombrie 1918 ajungând la cel de-al VII-lea capitol, "Aeolus", iar în ianuarie 1919, la cel de-al VIII-lea, "Lestrygonians".
După publicarea capitolului "Nausikaa" (al XIII-lea) în aprilie-august 1920, publicaţia a fost urmărită penal pentru obscenitate. Respectivul capitol a fost foarte criticat la vremea respectivă, ceea ce a dus la interzicerea publicării romanului timp de câţiva ani în SUA şi în Marea Britanie. Cu toate acestea, "The Little Review" a continuat publicarea, în septembrie-decembrie 1920, a primei părţi a capitolului "Oxen of the Sun" (al XIV-lea), după care a suspendat contractul de publicare.
Joyce foloseşte o tehnică narativă nouă, cea a reprezentării fluxului conştiinţei ("stream of consciousness"), prin care pătrunde în mintea personajelor, dezvăluind cele mai ascunse gânduri, sentimente sau senzaţii. Potrivit criticului literar Declan Kiberd, "înainte de Joyce, niciun scriitor de ficţiune nu a pus în prim plan procesul de gândire", după cum menţionează criticul literar Dan Grigorescu în prefaţa volumului ''Oameni din Dublin'', de James Joyce (1966). Joyce sugerează ideea că în fiecare dintre noi trăieşte un erou mitologic, capabil să înfăptuiască acte miraculoase, astfel încât acţiunea se înfăţişează ca o sumă a mai multor destine şi mituri, "Ulise" mutând călătoria epică din sfera externă în regiunea minţii. Astfel, "Ulise" dezvăluie obişnuitul ca fiind extraordinar, în acest roman fiecare scenă constituind un simbol.
Această carte uriaşă prezintă o singură zi în Dublin, respectiv data de 16 iunie 1904, ziua în care autorul o cunoscuse pe Nora Barnacle, partenera sa de viaţă. La o primă vedere, povestirea urmăreşte trei personaje principale, pe Stephen Dedalus (eroul din ''Portrait of the Artist as a Young Man''), pe Leopold Bloom, de meserie agent de schimb, şi pe soţia acestuia, Molly Bloom, dar, de fapt, "Ulise" este o repovestire modernă a ''Odiseei'' lui Homer, care se distinge şi prin folosirea monologului interior. Fiecare din cele 18 capitole din cartea lui Joyce corespunde unui episod din opera lui Homer.
"Ulise" este numele latinizat al lui Odiseu, eroul homerian care, în istoria culturii, a ajuns să reprezinte mistuitorul dor de a cunoaşte orizonturi tot mai vaste şi ale cărui călătorii, în critica neo-platonică, erau socotite a simboliza nesfârşitele peregrinări ale sufletului, scrie Dan Grigorescu în prefaţa volumului menţionat anterior. Planul epic al cărţii demonstrează că Joyce a urmărit în amănunţime desfăşurarea fabuloaselor isprăvi ale lui Odiseu. Astfel, în Dublinul începutului de secol, descris cu o minuţiozitate de miniaturist, se reconstituie povestea lui Homer, trăită, de această dată, de un umil agent de bursă.
Romanul este împărţit în trei mari secţiuni: primele trei capitole, numite "Telemachia", sunt dedicate prezentării lui Stephen Dedalus, cel care în desfăşurarea romanului are rolul fiului lui Ulise, pe punctul de a porni în căutarea tatălui său (una din temele majore ale cărţii fiind tocmai căutarea, aflarea tatălui, a legăturilor cu tradiţiile şi originile). Partea cea mai importantă din carte, adică următoarele 12 capitole, constituie "The Wanderings of Ulysses" (Rătăcirile lui Ulise) şi este consacrată celui care-l reprezintă pe personajul titular, lui Leopold Bloom, un Ulise modern, rătăcind prin Dublin asemenea personajului homeric, peste mări în drum spre Ithaca. "Nostos" - ultimele trei capitole sunt puse sub semnul soţiei lui Bloom, Molly (Penelope), care intervine în fapt numai în ultimul episod (deşi este "văzută" fără a fi numită şi altundeva în carte), dar care domină tot mai pregnant finalul romanului, notează Mircea Ivănescu în Notele la volumul I al romanului "Ulise", de James Joyce (1984).
De la publicare, cartea a atras controverse şi o cercetare amănunţită. Tehnica "stream of consciousness" a lui "Ulise", structurarea atentă şi proza experimentală - plină de cuvinte, parodii şi aluzii - precum şi caracterizarea sa bogată şi umorul larg au făcut să fie considerată una dintre cele mai mari opere literare din istorie, astfel că, în prezent, data de 16 iunie, când se petrece acţiunea romanului, este celebrată ca "Bloomsday".
James Augustine Aloysius Joyce s-a născut la 2 februarie 1882, într-o suburbie a oraşului Dublin. De mic copil, a dat dovadă nu numai de o inteligenţă deosebită, ci şi de o înclinaţie aparte pentru literatură. A învăţat singur norvegiana, pentru a putea citi piesele lui Henrik Ibsen în limba în care au fost scrise, iar mare parte din timp şi-o petrecea în compania operelor scrise de Dante, Aristotel şi Toma de Aquino. Familia l-a încurajat să-şi continue studiile, urmând, iniţial, Clongowes Wood College şi, ulterior, Belvedere College. A urmat apoi University College Dublin, unde a studiat limbile moderne, potrivit site-ului oficial al Centrului James Joyce din Dublin ( http://jamesjoyce.ie/james-joyce/life/ ).
După "Ulise", Joyce a scris un ultim roman, "Finnegan's Wake" (1939), la care a lucrat 17 ani, bazat pe cuvinte din mai multe limbi, fiind recunoscut nu doar ca o capodoperă, ci şi ca una dintre cele mai dificile cărţi scrise vreodată. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.psupress.org
