Un text care merită citit
Reportaje-Live : Oare arătăm săraci?
Zilele trecute cumparam caise. Am gasit niste caise minunat de parfumate si cand zburdam entuziasmat spre locul unde parcasem masina, ma abordeaza un tip zambitor si elegant ca scos din cutie. Cu greu recunosc un fost coleg de generala. Incepe sa turuie vesel despre el. In nici doua minute imi povesteste ca tocmai si-a terminat casa, ca este director de vanzari la un producator de vopsele si imi recomanda Sardinia ca destinatie de vacanta.
La fraza cu Sardinia parca ii pare rau ca l-a luat gura le dinainte.
Se uita mai atent la mine, ma masoara bine din cap pana in picioare si mormaie ceva de gen "ma rog e un pic cam scump dar merita sa te duci odata in viata in Sardinia". Facem schimb de numere. Scoate un Iphone 8x si imi spune sa ii dau un apel. Ne despartim amical fara sa ma intrebe nimic despre mine.
Intamplarea face ca aveam masinile parcate una langa cealalta. El are un bolid in leasing. Eu am o masina mica-mica care consuma foarte-foarte putin. Se uita de sus la buburuza mea cu mandria omului realizat. Cu geamul bolidului deschis, pe un ton grav, imi spune ca ar putea sa ma ajute cu o franciza de vopsele "ca eu eram baiat destept din cate tine minte". Aflu ca e o afacere buna sa vinzi vopsele si ca 2000 de euro pot "scoate" linistit pe luna "cat sa traiesc binisor".
Ii spun timid ca nu este nevoie si ca ma descurc. Nevasta-mea urmareste cu ochii mari conversatia. Fostul coleg pleaca turand motorul turbo de 250 de cai in timp ce nevasta-mea izbucneste in ras. Zambesc si eu tamp si o intreb de ce rade ca doar omul ne-a intins o mana de ajutor. Dupa care gandesc cu voce tare...
"Oare aratam saraci?"
Nu m-am gandit niciodata la asta pentru ca nu prea tin sa arat intr-un anumit fel. De altfel este foarte usor sa fii considerat sarac intr-o tara in care masina este un etalon al succesului si al statutului social. Intr-o tara in care oamenii isi cheltuiesc toti banii din economii si mai fac si credite pentru a-si cumpara masini pe care nu si le permit, normalitatea este considerata saracie.
Nu am scris prea mult despre minimalism pentru ca multi nu ar intelege. Cum sa explic ca nu pun pret pe lucruri, ca in loc sa dau banii pe un bolid, mai bine plec cu copiii in turul Europei sau mai bine cumpar o bucata de pamant. Cum sa explic ca am doar doua tipuri de tricouri in aceeasi culoare si ca pana si la intalnirile cele mai simandicoase prefer sa ma imbrac simplu intr-un tricou banal de bumbac. Intr-o lume a superficialitatii esti considerat sarac doar pentru ca nu ai ultimul tip de telefon iar eu in ciudatenia mea nici nu m-am gandit sa il schimb pe cel vechi daca merge inca bine. In tara lui "ultra all inclusive" faptul ca plecam in vacante de explorare low cost este considerat un semn de saracie.
Ma rog, nu mi-am impus nimic, nu are legatura cu vreun "life style". Anii trec si pur si simplu imi dau seama ca nevoile mele personale sunt modeste si ma simt bine intr-o forma de austeritate naturala.
........
Apropos, stiati ca exista un aparat de sterilizat borcane? No, sa stiti ca pentru mine faptul ca pot steriliza borcanele pentru gemul de caise facut de mine este mai important decat ultimul IphoneX. Credeti ce vreti...stiu ca sunt defect.
