Parlamentul ungar nu a inclus ratificarea aderării Suediei la NATO pe agenda sesiunii sale rămase până la vacanţa de vară, astfel că această ratificare nu va putea fi votată înainte de septembrie, exceptând cazul convocării unei sesiuni extraordinare, relatează joi agenţiile Reuters şi EFE, citate de Agerpres.

Ratificarea aderării Suediei la NATO a fost amânată în mod repetat de Ungaria. FOTO Shutterstock

„Fidesz (partidul premierului Viktor Orban) serveşte interesele lui Vladimir Putin şi ale lui Recep Tayyip Erdogan (preşedinţii Rusiei şi Turciei) prin continuarea blocării în parlament a ratificării aderării Suediei" la NATO, a declarat Agnes Vadai, deputată a formaţiunii de opoziţie Coaliţia Democratică.

Singurele țări membre ale NATO care încă nu au ratificat aderarea Suediei la Alianţă sunt Turcia şi Ungaria.

În timp ce Ankara invocă lipsa de cooperare a guvernului de la Stockholm în extrădarea către Turcia a unor persoane pe care aceasta le consideră având legături cu organizaţii teroriste, în special din zona kurdă, Budapesta reproşează politicienilor suedezi că şi-au făcut un obicei din a emite critici la adresa guvernului condus de Viktor Orban.

Amânări repetate

Ratificarea aderării Suediei la NATO a fost amânată în mod repetat de Ungaria, iar noua amânare face imposibilă realizarea acestei aderări până la summitul Alianţei din 11-12 iulie.

Ungaria a tergiversat și ratificarea aderării Finlandei, dar a votat-o de îndată ce Turcia şi-a ridicat rezervele pe care le exprimase de asemenea faţă de această ţară. Este „evident" că Fidesz va decide punerea votului pe agenda parlamentară în funcţie de poziţia Turciei, crede deputata ungară de opoziţie.

Șeful guvernului suedez, Ulf Kristersson, a declarat joi că intenţionează să discute în cursul zilei cu Viktor Orban, aflat în conflict cu Bruxellesul, care a blocat Ungariei fondurile europene şi pe cele din PNRR, planul de relansare post-pandemie.

Acuzațiile Comisiei Europene la adresa lui Orban

Viktor Orban e acuzat de Comisia Europeană de încălcarea statului de drept prin limitarea drepturilor comunităţii LGBT, respingerea migranţilor, controlul asupra presei, justiţiei şi achiziţiilor publice sau contestarea întâietăţii deciziilor Curţii de Justiţie a UE (CJUE) asupra dreptului naţional.