Generalul (r) Virgil Bălăceanu, care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles, a analizat declarațiile Șefului Statului Major al Apărării, Gheorghiță Vlad, conform căruia România are potențialul de a rezista în fața unui atac rusesc la fel de mult precum Ucraina.

Șeful Statului Major al Apărării, Gheorghiță Vlad, a afirmat, într-un interviu pentru Euronews, că România are potențialul de a rezista în fața unui atac rusesc la fel de mult precum Ucraina, dacă sunt îndeplinite anumite condiții:

„Avem nevoie de o populație pregătită pentru apărare, o industrie națională capabilă să sprijine efortul de război și un plan coerent pentru combaterea dezinformării. (…) Dacă avem aceste trei elemente, o națiune poate să reziste”, a detaliat e l.

Vlad a afirmat că România dispune în prezent de „capacitate defensivă suficientă” și că sunt întrunite condițiile pentru o apărare colectivă eficientă în cadrul NATO.

Șeful Statului Major al Apărării a declarat că, în baza analizelor militare, este puțin probabil ca Rusia să lanseze un atac direct împotriva unui stat NATO, dar nu exclude complet această posibilitate.

El a subliniat că Rusia nu acționează doar prin confruntare militară deschisă, ci folosește tacticile războiului hibrid — propagandă, dezinformare, operațiuni sub steag fals etc.

Vlad a spus că vulnerabilitatea strategică a României include zona cunoscută ca „Poarta Focșanilor”, pe care el o consideră un punct important de control geografic — dar a precizat că armata are planuri de neutralizare a vulnerabilităților.

A făcut generalul Vlad o afirmație hazardată?

Generalul (r) Virgil Bălăceanu, care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est, a analizat declarațiile șefului armatei române.

Întrebat dacă este de acord cu afirmația generalului Gheorghiță Vlad conform căreia România ar putea rezista în fața unui atac rusesc la fel de mult ca Ucraina, Bălăceanu a precizat: „O corelez cu ceea ce spunea mai departe generalul Vlad, cu rezolvarea pregătirii populației pentru apărare, dezvoltarea unei unei industrii de apărare care să fie eficientă și printr-un plan eficient eficiență privind combaterea dezinformării.”

Cele trei elemente nu vizează nu armata în sine. „Vizează partea de pregătire a rezervei. Ucraina nu ar fi rezistat fără să-și completeze forțele active cu sute de mii de rezerviști. Armata României nu are nevoie în rezerva operațională de sute de mii de rezerviști, dar are nevoie de zeci de mii.”

Deocamdată, din această rezervă operațională fac parte cei care au făcut stagiu militar până în 2007, plus 4.700 de rezerviști voluntari, conform ministrului Apărării. „În perspectivă, rezerva operațională se va completa și cu SGVT, adică soldați gradați voluntari în termen”, a precizat generalul.

Pregătirea pentru apărarea populației ar trebui să aibă două componente esențiale: „Pregătirea pentru luptă în privința rezerviștilor, și ne referim la rezerva operațională, indiferent că vorbim în perspectivă de rezerviștii voluntari sperăm într-un număr mai mare și de introducerea și eficiența serviciului voluntar soldat în termen, și vorbim de pregătirea rezervei operaționale actuale, chiar dacă au o medie de vârstă de 47-48 de ani”.

O altă componentă importantă este și pregătirea premilitară voluntară a tinerilor. „Nu s-a discutat, dar cred că s-a păstrat în proiectul care a ajuns la Parlament și modul în care Ministerul Apărării și Ministerul de Interne vor sprijini, din punct de vedere logistic și al instruirii, pregătirea premilitară voluntară a tinerilor. Nu ca o pregătire pentru luptă, ci ca o pregătire pentru viață cu unele componente militare.” Adică o acomodare, o înțelegere a mediului militar, o pregătire pentru viață, detaliază el: „Repet, nu sunt din rezerva operațională să nu se înțeleagă greșit.”

El a precizat că legea statutului rezervistului voluntar 270/2015 va continua să fie aplicată. De ce? „Pentru că prin legea rezervistului voluntar se asigură în primul rând cadrele militare în rezervă, ofițeri rezerviști voluntari, maiștrii militari rezerviști voluntari, subofițeri rezerviști voluntari.”

Generalul adăugă aici și pregătirea pentru apărare civilă: „Nu este o problemă a Ministerului Apărării, dar consider că se asociază la o pregătire pentru apărare și la reziliența societății. Aceasta presupune capacitatea societății de a avea condiții de protecție a cetățenilor în condițiile sau la producerea unor dezastre naturale, a unor dezastre industriale sau pe timp de război.”

Populația Israelului este, de exemplu, foarte bine pregătită din punct de vedere al apărării civile. Populația ucraineană este, de asemenea, foarte bine pregătită din punctul de vedere al acțiunilor civile.

„Cu industria de apărare suntem la începuturi”

În ceea ce privește cel de-al doilea element menționat de generalul Vlad, industria de apărare, Bălăceanu susține că „suntem la începuturi.”

„Noi avem programe de înzestrare în desfășurare sau care vor fi desfășurate, însă nu se reflectă în revigorarea industriei de apărare. Ca atare noi trebuie să producem pulbere, muniții, armament de infanterie de toate categoriile, componente pentru tehnica de luptă. Să asigurăm mentenanța mijloacelor de luptă care intră în dotarea Armatei României prin înzestrare”, detaliază specialistul.

Industria de apărare înseamnă dezvoltare economică: „Orice întreprindere din industria de apărare, fie că este în mediul privat, fie de stat, înseamnă o colaborare și comenzi cu alte întreprinderi pe orizontală. Înseamnă locuri de muncă, înseamnă o plată, un salariu bun, pentru că lucrează specialiști în industria de apărare. Și sigur că înseamnă și taxe și impozite pentru statul român.”

În cât timp va fi România la nivelul Ucrainei?

Întrebat ce ar însemna o punere la punct a pregătirii populației pentru apărare și a industriei de apărare din punct de vedere al timpului, generalul a precizat: „Ambele chestiuni se vor realiza în parcurs de ani de zile, astfel încât în momentul în care din rezerva operațională vor ieși toți soldații gradați rezerviști - ies la 55 de ani - sau vor ieși toate cadrele în rezervă - care ies la 63 de ani-, aceștia să fie înlocuiți prin rezerviștii voluntari și prin soldații gradați voluntari în termen.”

Asta ar însemna câțiva ani buni? „Câțiva ani buni, ce înseamnă? Începe războiul mâine? Deocamdată, Federația Rusă este ocupată cu Ucraina. Dacă va vrea, puțin probabil, dar luăm în calcul un asemenea scenariu să fie ocupată și cu NATO, nu poate fi mai devreme de 5-10 ani.”

După un război e nevoie să-ți schimbi doctrina de ducere a acțiunilor de luptă, să schimbi elemente de înzestrare, să refaci stocurile.

„Ca atare, un asemenea principiu și o asemenea realitate istorică îți permite un timp ca să poți să realizezi ceea ce ți-ai propus”, concluzionează Bălăceanu.

Dacă adoptam legea cu privire la pregătirea populației pentru apărare acum trei ani de zile, eram mult mai avansați în acest domeniu: „Clasa politică nu a vrut să o promoveze de teamă că se va interpreta, deși era vorba de un serviciu voluntar, că România se pregătește pentru intrarea în război și vor pierde din votanți.”

Generalul susține că foarte puțini politicieni au înțeles că înainte de a invoca articolul 5 al Tratatului NATO, prin care cerem ajutor celorlalți membri ai Alianței, mai există două articol importante:

„Voi vreți”, asta ne-ar spune Trump, „să intrați direct în articolul 5, dar cu articolul 3, referitor la crearea propriilor capabilități, ce ați făcut?” Când vorbești de propriile capabilități vorbește de pregătire a forțelor active, a forțelor în rezervă, vorbești de industria de apărare, vorbeşti de mobilitate militară şi așa mai mai departe.”

În cât timp ne ajută NATO?

Bălăceanu a explicat cât ar trebuie armata română să reziste până la sosirea ajutorului din partea NATO:

„De la 0 la 10 zile, NATO își planifică dislocarea 100.000 de oameni. De la 10 la 30 de zile, 200.000 de oameni. De la 30, la 180 de zile, 500.000, o jumătate de milion, care vin din afară.”

Până vin partenerii din NATO, armata României trebuie să reziste.

Generalul a susținut că toți comandanții de unități de manevră sau de sprijin, trebuie să aibă încredere în rezerviști: „Din păcate, anul acesta, la marile exerciții multinaționale care s-a desfășurat, rezerviștii voluntari nu au participat. Majoritatea fac cele 15 zile de pregătire în cazărmi și execută o ședință de tragere cu armamentul de infanterie. Ei ar trebui să participe în cele 15 zile de pregătire, cel puțin jumătate din ele la aceste exerciții.” De ce nu participă? „Ar trebui să răspundă șefului apărării, ministrului apărării, comandanții de unități, pentru că ei sunt obligați să iasă la instrucție cu acești rezerviști voluntari. Avem situații în care au ieșit, dar foarte puține. le-aș putea denumi rara avis, din păcate.”

Planul pentru combaterea dezinformării

În ceea ce privește planul pentru combaterea dezinformării, cel de-al treilea element precizat de generalul Vlad, Bălăceanu arată: „Tot ceea ce facem, de exemplu, pe linie de apărare, se traduce, pe rețelele sociale, în pregătire pentru a intra în războiul din Ucraina. Cam asta este tema. Dacă este un exercițiu de mobilizare, un MOBEX, vom vedea în mediul online că „românii sunt băgați cu forța în războiul din Ucraina. Dacă desfășurăm un exercițiu multinațional cu o participare modică, deplasarea unei coloane de tehnică pe drumurile din țară care poate să însemne, în mediul online, intrarea României în război”.

Și pregătirea acestui plan ar dura mai mulți ani: „Eu cred că nu se poate rezolva mai revede pentru că este vorba de o educație care trebuie făcută încă de pe băncile școlii. Dincolo de apelul pe care îl facem noi, sunt puțini dintre cetățenii noștri care analizează în mod echilibrat. Și mai ales că sunt ținte ale Federației Ruse care-și propune să inoculeze în mintea românilor ideea că orice activitate de pregătire pentru apărarea României, în definitiv, nu este altceva decât o pregătiră pentru intrarea Românei în războiul din Ucraina. Se creează o aversiune în felul acesta. Se acționează asupra mentalului colectiv. Se duce, cum spunea generalul Vlad, un război cognitiv. În afară de faptul că se induce și în rândul celor care vor să vină în armată, în rezervă, ideea că ei vor fi pregătiți să fie duși în războiul din Ucraina. Rusia are niște obiective, nu subtile, ci evidente, de slăbirea capacității de apărare a României.”

Peste cât timp vom rezista la fel ca Ucraina?

L-am întrebat, în acest context, pe generalul Bălăceanu, dacă nu cumva la afirmația cu privire la rezistența României în fața unui atac rusesc ar trebui să adăugăm faptul că avem multe elemente de pus la punct în următorii ani.

„De multe ori nu este posibil să fie analizată chiar prin sondaje sociologice. Să ne gândim că decembrie 1989 nu era... de așteptat. Se spunea că românii sunt toleranți și că nu îndrăznesc. În 1968, românii erau pregătit să lupte împotriva invadatorilor sovietici. Sunt momente în care ni se demonstrează că românii au o participare de masă la ceea ce înseamnă statul român”, susține generalul.

Un exemplul concludent, pe care îl spunea și generalul Vlad: „M-am interesat și eu, în desfășurarea acestor exerciții de mobilizare nu sunt situații de neprezentare. Deci, dincolo de toată propaganda, românii care primesc acest ordin de chemare pentru un exercițiu de mobilizare - și vom vedea ce se întâmplă și în exercițiul care începe duminică în București până pe 20 octombrie - se prezintă. Îmbracă uniforma Armatei României, iau arma în mână, execută o ședință de tragere. Își mai verifică echipamentul de protecție, li se prezintă tehnica nouă din dotare, socializează la masa de prânz, se înapoiază acasă. Dacă la aceste exerciții, pentru că se pot aplica niște modice, am avea o prezență de 75%, ne-am îngrijora. Prezența este foarte bună – 100%.”

Cei care au făcut armata simt responsabilitatea pentru apărarea României. „Sunt de apreciat. O să vedem pulsul în continuare. Deci nu trebuie să trecem dintr-o latură în alta, să maximalizăm capacitățile noastre de apărare, un popor român dârz, hotărât să reziste, pentru că am intra așa în niște fraze patriotarde, dar nerealiste, dar nici să minimalizăm, că toți ar fugi. Uite, românii din rezerva operațională nu fug.”

În ceea ce privește apetitul pentru cariera militară, el a precizat că anul trecut la procesul de recrutare-selecție pentru funcțiile de ofițeri rezerviști voluntari au fost până la patru candidați; pentru funcțiile scoase la concurs soldați gradați profesioniști s-a ajuns de la 3-4 pe loc la 7 pe loc.

De ce nu ne-au atacat rușii în 1968

„Deci nu toți sunt cuprinși de teama că pregătirea militară pentru apărarea României înseamnă introducerea în războiul din Ucraina. Asta nu înseamnă că nu trebuie să avem o strategie și o pregătire care durează din punct de vedere al combaterii dezinformării. Într-un război, partea de război informațional, de dezinformare, de creare a unei incertitudini, a unor teme, a panicii, este temă majoră”, explică generalul.

În definitiv, pe asta au mizat rușii în Ucraina. Au mizat pe concluziile din 2014, în care și-au spus „ucrainenii nu au capacitatea să facă un război împotriva Federației Ruse. Vor ceda foarte repede”, ceea ce nu s-a întâmplat.

„Drept dovadă că suntem la un război de uzură care cel mai probabil va continua. Cel puțin anul acesta și anul viitor. De ce? Nu armata în primul rând ucraineană. Poporul ucrainean e pregătit să reziste, să-și afirme identitatea națională și o altă istorie în lume. Armata rezistă bine împotriva acțiunilor ofensive ale rușilor, pentru că simte sprijinul și încrederea din partea poporului ucrainian. Sigur că sunt și situații în care au plecat din Ucraina ca să evite încorporarea. Nu vorbim de 100%, dar cea mai mare parte a populației ucrainene sprijină efortul unui război de apărare și l-aș numi război de apărare și al identității naționale”, explică generalul.

Și românii trebuie să fie pregătiți pentru un război de apărare, pentru a crea postura de descurajare astfel încât razboiul să fie cât mai departe: „Dar fără să excludem faptul că la o adică ne apărăm ceea ce am realizat. Am realizat România Mare și apoi am pierdut România Mare fără să tragem un foc în iunie 40 și în septembrie 40. Pe când în august 1968, un motiv pentru care URSS-ul n-a invadat România a fost faptul că au simțit că România va riposta, va deschide focul, în afară de sprijinul pe care l-am avut de la Beijing și de la Washington.”