Agenția Spațială Europeană anunță o viziune ambițioasă pentru anul 2040: habitate permanente pe Marte, tehnologie autonomă și infrastructuri construite direct în spațiu. În spatele entuziasmului, realitatea actuală arată însă un decalaj considerabil.

Domurile albe pe Marte/FOTO:ESA

Omenirea ar putea deveni o specie multiplanetară în mai puțin de două decenii, susține Agenția Spațială Europeană (ESA) într-un nou raport strategic lansat sub titlul Technology 2040. Potrivit viziunii, oamenii vor trăi până în 2040 în „oaze spațiale” – domuri autonome, capabile să producă hrană, energie și protecție împotriva radiațiilor cosmice – pe Lună, pe Marte și chiar mai departe, scrie Daily Mail.

Departe de a fi doar exercițiu de imaginație science-fiction, documentul oficial al ESA propune scenarii tehnologice concrete, bazate pe dezvoltări aflate în curs sau în fază de cercetare: roboți care explorează suprafața planetei roșii fără sprijin uman direct, nave și telescoape asamblate direct în spațiu, rețele interplanetare de date și o economie circulară spațială, construită inclusiv pe reciclarea deșeurilor orbitale.

Habitate albe, hrană crescută sub cupole și autonomie totală față de Terra

Domurile albe care apar în ilustrațiile ESA sunt prezentate drept răspunsul la provocările unui mediu cosmic ostil: temperaturi extreme, radiații solare periculoase și lipsa resurselor directe. Acestea vor funcționa ca ecosisteme închise, cu generatoare proprii de energie, sere cu plante comestibile – de la cartofi și roșii până la alge și ciuperci – și protecție avansată împotriva impactului cu meteoriți sau praf marțian contaminant.

Inginerii ESA propun materiale „inteligente” pentru izolare și tehnologii de monitorizare continuă a riscurilor. De asemenea, navele și instrumentele de cercetare vor funcționa tot mai mult autonom, fără intervenția controlului de la sol – în spiritul unei infrastructuri interplanetare independente.

În paralel, asteroizii și cometele ar putea deveni surse de materii prime, iar construcția de infrastructuri spațiale, precum telescoape sau stații orbitale, ar urma să aibă loc direct în spațiu, evitând constrângerile misiunilor de lansare.

Deși viziunea ESA este coerentă și bine argumentată, rămâne întrebarea dacă termenul de 15 ani este realist. În prezent, cea mai îndepărtată distanță atinsă de om rămâne recordul din 1970 al misiunii Apollo 13 – aproximativ 400.000 km de Pământ. Marte, în schimb, se află la o distanță medie de 140 de milioane de kilometri. Până acum, singura prezență umană pe Marte constă în sonde, rovere și echipamente abandonate.

Proiectele NASA și SpaceX care vizează trimiterea oamenilor pe Marte în următoarele două decenii sunt încă în faze incipiente. Nava Starship, considerată vehiculul cel mai promițător pentru o astfel de misiune, a suferit o explozie în timpul unui test recent în Texas – un memento al complexității acestei provocări.

Marte, o planetă cu apă – dar greu de folosit

Un element-cheie al colonizării este accesul la apă. Date recente transmise de sonda Mars Express sugerează existența unui strat de gheață de peste 3,7 km grosime în regiunea ecuatorială Medusae Fossae Formation. Dacă ar fi topită, această apă ar acoperi întreaga planetă cu un strat de aproape 3 metri adâncime – suficient pentru nevoile primelor comunități umane.

Dar transformarea acestei rezerve în resursă utilizabilă presupune o infrastructură de foraj și procesare extrem de sofisticată, în condiții de temperatură și presiune ostile. Rămâne incert dacă o astfel de tehnologie poate fi dezvoltată și testată cu succes până în 2040.

Explorare permanentă, dar cu ce preț?

Raportul ESA subliniază clar: viitorul explorării nu mai este doar o opțiune, ci o necesitate. Agenția vorbește despre „spațiul ca teritoriu”, nu doar frontieră – o nuanță care reflectă ambițiile geopolitice în creștere ale actorilor spațiali globali.

Dar provocările logistice, tehnologice și etice rămân majore. De la protecția vieții umane în medii extreme până la evitarea transformării spațiului într-o nouă sursă de conflict sau poluare, drumul până la „oazele marțiene” va fi lung și presărat cu obstacole.