VIDEO „Ion Iliescu și anturajul lui au confiscat revoluția și au executat eficient o lovitură militară”
Procurorul militar Cătălin Ranco Pițu, care semnează rechizitoriul Dosarului Revoluției, a fost prezent în studioul Digi24 ca invitat al Jurnalului de Seară. Este dosarul de peste 3.000 de volume prin care au fost trimiși în judecată Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus (fostul șef al Aviației Militare) pentru crime împotriva umanității. Într-o emisiune de o oră, el a spus concluziile la care a ajuns în urma cantității enorme de informații. „Ion Iliescu a confiscat Revoluția. Responsabili sunt cei care au luat puterea, care aveau nevoie de un dușman pentru a obține legitimitate”, spune procurorul.
„Pe la ora aceasta Ceaușescu (nr seara de 22 decembrie 1989) era deja prizonier la unitatea din Târgoviște, unde și-a și găsit sfârșitul la data de 25 decembrie. El încă spera. Spera că de exemplu generalul Victor Stănculescu, pe care el în dimineața zilei de 22 decembrie l-a numit noul ministru al Apărării, îl va salva. Nicolae Ceaușescu a sperat într-o salvare de ultim moment, chiar până la momentul în care a fost dus în în fața acelui zid, unde a fost executat. Cred că abia atunci când a fost ridicat de pe acel scaun și dus spre zid a înțeles că este gata totul pentru el, inclusiv viața”.
Generalul Victor Stănculescu
„Este probată toată conduita lui Victor Stănculescu. Într-adevăr, el a fost chemat de la Timișoara. În dimineața de 22, fostul ministru Milea s-a sinucis. Stănculescu a fost impus ca fiind noul ministru și imediat după acel moment, Nicolae Ceaușescu i-a spus ca să folosească tot ce are la îndemână (și avea o forță uriașă la îndemână, cu tancuri cu tuburi, cu foarte multă forță umană aparținând MApN), pentru a bloca intrarea în Piața Palatului a revoluționarilor. Intrarea în piață era facil de blocat, pentru că străzile adiacente pieței nu sunt atât de largi, fuseseră blocate până în dimineața acelei zile. În interiorul fostului fief al Partidului Comunist Român se aflau cei de la Securitate, adică direcția a 5-a și cadrele USLA, astfel încât Ceaușescu era sigur pe el că nimeni nu îl poate perturba în activitatea de a conduce în continuare represiunea împotriva revoluționarilor. Ei bine, după numirea verbală ca ministru al apărării, Victor Stănculescu a coborât la punctul de comandă de la parterul comitetului central și a dat un ordin diametral opus prin care toate forțele MApN dispuse în exteriorul fostului CC au primit ordin să se întoarcă în unitățile de unde proveneau. În acest fel i s-a facilitat revoluționarilor care se organizaseră încă de dimineață să pătrundă în piață. Văzând această conduită a armatei, șeful Securității de pe atunci a dat un ordin care îi privea pe cei din interiorul CC-ului de a depune armamentul rastel și de a pleca la propriile unități, astfel încât, după ce într-o primă fază revoluționare au putut pătrunde în piață, au putut pătrunde nestigurit, nestingherit și în interiorul fostului CC. Conduitele conjugate ale celor doi stâlpi de putere ai statului comunist, armata și Securitate, au făcut posibilă pătrunderea în piață și apoi ocuparea de către revoluționarea fiefului Partidului Comunist Român”.
Foto: Profimedia „De ce a acționat așa Victor Stănculescu? Ne-o spune chiar el în declarațiile date la comisia Senatorială, dar și în declarațiile date la Parchet. Pe drumul dinspre Timișoara spre București a analizat foarte bine ceea ce se întâmpla. Victor Stănculescu a fost un tip deosebit de inteligent, a realizat momentul prin prisma conjuncturii internaționale, a știut că poate manipula situația astfel încât Nicolae Ceaușescu să fie trimis în istorie. A făcut acest lucru, și-a asumat niște riscuri. A avut un rol determinant în ziua de 22 decembrie”.
„Foarte abil, Stănculescu s-a pregătit pentru orice deznodământ al acțiunilor lui. A jucat ca la așa a încercat să anticipeze fiecare mutare atâta lui Ceaușescu, dar a încercat să anticipeze și orice scenariu posibil pentru că nimeni nu putea să bage mâna în foc că lucrurile ar fi evoluat exact așa cum erau gândite de Victor Stănculescu. S-a mai întâmplat ceva foarte interesant. Victor Stănculescu se baza pe faptul că odată ce toată lumea a văzut că a avut o discuție cu Nicolae Ceaușescu, nimeni nu i-a contestat ordinul”.
Târgoviște
„Nicolae și Elena Ceaușescu au urcat în acel elicopter însoțit de două gărzi de corp dar și de Manea Mănescu și Emil Bobu. Elicopterul a fost foarte greu. Era un elicopter mic astfel încât pilotul Maluțan, chiar el a spus, că pentru a reuși o decolare a fost nevoie să intre într-un mic picaj pentru a obține portanță și de aceea imaginea respectivă când elicopterul dispare după mucea clădirii și reapare în în urcare mult mai la stânga este acea filmare. Chiar au spus piloții că exista riscul la acel moment ca elicopterul să se prăbușească pentru că s-a apropiat foarte mult de sol. Sigur, Maluțan era un pilot experimentat, știa cum să piloteze și până la urmă nu s-a întâmplat un accident aviatic”.
„Inițial Ceaușescu i-a ordonat pilotul pilotului să meargă la Snagov. Acolo au și mers. Ceaușescu de la Snagov a cerut parașutiști, două plutoane de parașutiști militari ca trupe de însoțire. Pentru că el nu abandonase lupta. Așa gândea el de fapt, nu știa că situația era pecetluită. În ceea ce-l privește, nu nimeni nu i-a dat acele trupe de însoțire. Ulterior, de la Snagov a plecat din nou cu elicopterul, au plecat inițial spre spre Boteni, unde a și aterizat. Atunci, Ceaușescu a fost păcălit de pe pilotul Maluțan să coboare din elicopter, spunându-i că elicopterul a fost încadrat de de radiolocație, Ceaușescu a crezut acest lucru. De altfel era credibil că așa ceva se poate întâmpla. De acolo s-a deplasat cu două autoturisme Dacia aparținând unor privați”.
„Au ajuns la un centru de protecție a plantelor de lângă Târgoviște, apoi a fost introdus într-o primă fază în Inspectoratul Județean de Miliție Dâmbovița, unde-și aveau birourile și cei de la Securitate. Acolo a stat cam o oră și jumătate, fără ca revoluționarii din Târgoviște să știe acest lucru”.
„ Cu alte cuvinte, Securitatea l-a avut în mână pe Nicolae Ceaușescu, nu a dorit nimeni să-l salveze, puteau să-l facă salvat foarte ușor și astfel Ceaușescu să continue lupta. Cei de la Securitate au decis împreună cu cei de la armată ca Nicolae Ceaușecu să fie transferat în unitatea militară de la Târgoviște. A fost introdus în acea unitate cu un autoturism ARO aparținând Securității, la orele 18:30 în ziua de 22 decembrie, oră la care a debutat în București marea inducere în eroare”.
Foto: Profimedia 12.600.000 de cartușe
În Dosarul Revoluției, citând documente ale armatei, se spune că între 22 și 30 decembrie MApN a tras 12.600.000 de cartușe, sute de obuze, sute de grenade, s-au făcut 52 de ieșiri cu avioanele militare și 26 de ieșiri cu elicopterele militare. Întrebarea care vine natural - cum se face că după 22 decembrie au murit mai mulți oameni decât înainte de 22 decembrie?
„Acel consum uriaș de munitie, specific unei confruntări cu un inamic concret care vine și atacă, a fost pe fond, de psihoză securist-teroristă. Începând cu seara de 22 decembrie, noua conducere politico-militară a României a lansat o grămadă de comunicate. În același timp au fost date zeci, poate chiar sute de ordine diversioniste, toate cu scopul de a inventa un inamic al națiunii române un inamic deosebit de periculos, deosebit de feroce, inamicul securist sau, cum i-au spus alții, securist-terorist. La această uriașă unică inducere în eroare au coparticipat toți cei care au preluat puterea, începând cu Ion Iliescu. Au fost diseminate multiple informații prin care întreaga populație a România ajuns să fie convinsă că securist. Teroriștii există și pe acest fond în marile orașe ale României, dar în principal în București, posesorii de arme aflați cu zecile de mii pe străzile din București și pe străzile celorlalte orașe. Aici mă refer atât la militari, dar și la mii și mii de civili înarmați, care cu toții au ieșit să lupte împotriva teroriștilor. Dar cu toții s-au identificat reciproc ca fiind dușmanul securist-terorist. Pentru că, de exemplu, în 23 decembrie, Ion Iliescu a ieșit și la televizor, a anunțat întreaga națiune că teroriștii arată exact ca noi. Sunt îmbrăcați în haine civile, sunt deosebit de perfizi, sunt periculoși, trag din orice poziție, au brasarde tricolore, astfel indicându-i practic pe toți cei care se aflau pe străzile din marile orașe ale României. Confuziile au fost uriașe. Toate ordinele diversioniste și sunt nenumărate și care mai de care mai grave au fost date pe timp de noapte. Pe timp de noapte au fost aduse forțe disproporționate pentru realitate operativă a momentului. Au fost puse față în față unități ale MApN”.
Final de comunism. FOTO: Profimedia Images Ion Iliescu
„Printre ele erau foarte mulți civili înarmați. Cu toții credeau că există securist-teroriștii și asta nu o spun eu. Asta o demonstrează un vast probatoriu administrat în dosarul Revoluției, format din foarte multe probe. Probe care înseamnă nu doar mii și mii de martori audiați, înseamnă foarte multe documente militare, foarte multe stenograme. Întreaga muncă a comisiei senatoriale. Psihoza securist-erorist a fost reală și s-a manifestat cât se poate de tragic, cu efecte groaznice, pentru că au murit aproape 1.000 de oameni după 22 decembrie, fiind rănite aproape 3.000 de persoane, plus alte și alte tragedii. Ei bine, responsabili pentru această dezinformare, unică în istoria României sunt exact cei care au preluat puterea, care aveau nevoie de inventarea unui dușman, pentru că doar astfel obțineau legimitate în fața națiunii. Doar astfel se se năștea necesitatea psihologică a poporului român de a li se alătura CFSN și Armatei.
„Și doar astfel liderii armatei, nu foarte mulți, dar liderii MapN scăpau de justiție pentru că până la data de 22 decembrie cu toții au tras împotriva românilor. Este evident că până la 22 decembrie, cât timp Nicolae Ceaușescu a fost comandant-ul prem al forțelor armate, împotriva revoluționarilor de la Timișoara, de la Brașov, de la Cluj-Napoca, de la Sibiu, din București, de peste tot au tras umăr la umăr militarii MApN, conduși bineînțeles la vârf de Nicolae Ceaușescu și apoi de ministru Milea și toți ceilalți comandanți și militarii ai Ministerului de Interne, aici indicându-i pe cei de la Miliție și pe cei de la Securitate. Nimeni nu s-au opus ordinului lui lui Ceaușescu de a trage împotriva românilor. Cu toții au fost obedienți, cu toții au omorât și au rănit revoluționari români până la 22 decembrie”.
„Începând cu 22 decembrie s-a manifestat, evident, o lovitură militară de care au profitat exact cei care au preluat puterea politico-militară în statul român sau, cum au spus-o chiar revoluționarii Ion Iliescu și anturajul lui politico-militar au confiscat revoluția, au profitat de revoluție și au executat eficient, profesionist o lovitură militară în urma căreia au preluat puterea”.
Iliescu – Stănculescu
„Nicolae Ceaușescu a pierdut prerogative le exercitării puterii de stat și odată cu el întregul guvern, întreaga conducere comunist a țării s-a prăbușit. În decurs de câteva ore, generalul Stănculescu a deținut puterea în stat, fiind ministru al apărării. Fac o mică paranteză în situații de tip revoluție, armata este singura instituție care rămâne neafectată de ea, un astfel de seism social. Ei bine, Victor Stănculescu a decis ca Ion Iliescu să preia puterea și a făcut acest lucru la ora 16:00 în aceeași zi, la sediul Ministerului Apărării Naționale. El, secondat de toți ofițerii superiori importanți, dar și de cei de la Ministerul de Interne și Securitate, i-au prezentat onorul militarul Ion Iliescu recunoscându-l ca nou șef de stat. Ion Ilescu acceptat aceste demnități și s-a comportat ca atare din prima”
„În urma faptului că era cunoscut de Victor Stănculescu, ei se pregăteau să preia puterea. Au constituit un grup încă din de la finalul anilor 60. Ion Iliescu aderat la acel grup în 1981 sau 1982. Ironia sorți sau nu a fost recrutat în grupul complotist de Virgil Măgureanu. La momentul respectiv au așteptat momentul prielnic și momentul prielnic a fost decembrie 89. Victor Stănculescu, v-am spus foarte abil, a înțeles momentul pe plan internațional și intern și alegerea lui a fost Iliescu. Dacă Victor Stănculescu dorea altcineva, atunci acel altcineva era viitorul președinte. De exemplu Ilie Verdeț, care în interiorul fostului CC a constituit un aparent pol de putere foarte serios. Ilie Verdeț era poziționat în ierarhia PCR mult mai bine decât Ion Iliescu la acel moment cel puțin decembrie 89. În jurul lui, acolo s-a creat un aparent pol de putere. Dar alegerea lui Stănculescu a fost Ion Iliescu”.
Legături cu Moscova
„Legătura cu Moscova era profundă și cât se poate de serioasă. Ion Iliescu o spun cei de la unitatea specială antiKGB a Securității, o spun cu foarte mare precizie. Era agent de influență al Moscovei. Ion Iliescu a studiat la Moscova. Acolo l-a avut ca șef direct pe Alexander Șalepin, care imediat în acei ani a fost numit director al KGB. Adică nu vreun ofițer undeva situat la mijlocul ierarhiei, ci chiar în fruntea KGB. Din acel moment, Ion Iliescu a fost un veritabil om sovietic. El era încântat de omul sovietic. A și scris despre nobilul om sovietic, comparându-l cu un om superior din toate punctele de vedere, homosovieticus. Era o sintagmă folosită prin contrapondere cu „canibalii americani”. Așa-i numea Ion Iliescu. Și această mentalitate a fost preluată și adusă până în decembrie 89”.
