Ziua pensionării forțate a lui Tăriceanu. Câștigătorii și perdanții zilei în care „vegetarienii” au intrat în postul negru
Refuzul PSD de a ceda la șantaj și manevra lui Ponta cu scoaterea din joben a lui Mircea Diaconu l-au convins pe Tăriceanu că singura ieșire cu aparență de onorabilitate e declanșarea crizei guvernamentale. Fețele livide ale lui Dăncilă și Tăriceanu de luni seară, dar și bucuria aproape nedisimulată a lui Ponta, redevenit jucător, dau câteva indicii despre modul în care scena politică se reface în aceste zile, scrie jurnalistul Cristian Pantazi pe G4Media.ro .
Principalele efecte ale mișcării de trupe:
Călin Popescu Tăriceanu se apropie de finalul carierei politice. Candidatura la prezidențiale, care trebuia să fie apogeul a aproape 25 de ani de combinații politice, s-a transformat într-un coșmar. După trei ani de slugărit la Dragnea și la Dăncilă, o ratare rușinoasă a pragului electoral și un șantaj politic ineficient la PSD, Tăriceanu a cedat în sfârșit la presiunile vocilor raționale din partid și a ieșit de la guvernare. Șeful ALDE speră, probabil, într-o mână de ajutor din partea lui Victor Ponta la alegerile din 2020 pentru un ultim mandat de parlamentar, dar e greu de crezut că greii din Pro România vor înghiți așa ceva.
Victor Ponta e marele câștigător al zilei. Pentru moment. Încă din 27 mai a înțeles că a venit momentul să dea atacul la PSD și ALDE pentru a-și reclădi statura de principal politician pe centru-stânga. A simțit perfect slăbiciunile și tensiunile din PSD și ALDE și le-a alimentat permanent. Tăriceanu i-a picat în plasă, crezând că așa va șantaja mai ușor PSD. De fapt, jocul era controlat de Ponta, principalul magnet pentru ambele partide, deși se află – paradoxal – în opoziție.
Șeful Pro România a reușit să dezbine coaliția și să provoace criza care acum îi dă lui posibilitatea să joace. PSD se clatină serios, Dăncilă pare tot mai mult o glumă de candidat. De Tăriceanu a scăpat definitiv prin manevra Diaconu, iar majoritatea parlamentarilor ALDE ar trece și mâine la Pro România dacă ar fi primiți. De fapt, Ponta își pregătește de pe-acum candidatura la prezidențialele și parlamentarele din 2024, când vrea să revină călare pe principalul partid de stânga. E visul lui din secunda în care Liviu Dragnea l-a dat afară din partid.
Un singur risc pentru Ponta: dacă Diaconu ia mai puțin la prezidențiale decât a luat partidul la europarlamentare, falanga de conjunctură Mihai Tudose – Daniel Constantin are cuțitele pregătite.
PSD și Viorica Dăncilă au început numărătoarea inversă. Partidul sfidează logica politică ce impunea intrarea rapidă în opoziție după catastrofa de la europarlamentare, iar prețul e slăbirea accelerată. În plus, un candidat de paie condus de păpușari precum Ică Voinea și Cristian Burci demoralizează suplimentar baza partidului. Cu un candidat precum Diaconu aruncat în joc de Ponta, care va rupe din electoratul PSD, Dăncilă are emoții reale pentru intrarea în turul 2.
Președintele Iohannis are sentimente amestecate. Pe de o parte, a scăpat de contracandidatul Tăriceanu, care putea fi un concurent redutabil grație capacității de a păcăli și a atrage unii votanți liberali. Pe de altă parte, slăbirea lui Dăncilă de către Mircea Diaconu îi ușurează lui Dan Barna misiunea de a intra în turul doi. Or, în acest moment, Dan Barna e principala bătaie de cap a lui Iohannis.
Președintele mai are o problemă acum. Atacul PNL la guvernul Dăncilă trebuie să înceapă rapid dacă liberalii nu vor să fie acuzați de înțelegeri subterane, așa cum au început deja să spună atât unii lideri USR PLUS, dar și Victor Ponta. Or, cu cât atacul e mai rapid și mai eficient, cu atât guvernul va pica mai rapid, iar Iohannis va trebui să propună un nou premier cu o nouă majoritate.
De altfel, la Cotroceni se fac deja scenarii pentru un viitor guvern în diferite formule politice. Nici una nu e însă favorabilă lui Iohannis înaintea alegerilor prezidențiale. Pe de o parte, o eventuală intrare a PNL la guvernare înseamnă că liberalii – și Iohannis însuși – vor începe să deconteze catastrofa lăsată în urmă de PSD. Pe de altă parte, desemnarea unui alt premier PSD sau din zona de stânga îl va arunca pe președinte în gura propriului public. A treia opțiune, amânarea căderii guvernului Dăncilă, ar fi și ea decontată politic tot de liberali. O dilemă politică provocată tot de ieșirea de la guvernare a ”vegetarienilor” lui Tăriceanu.
Dan Barna și Alianța USR PLUS își joacă în continuare credibil rolul de partid anti-sistem și speră să capitalizeze falimentul coaliției PSD-ALDE. Eliminarea lui Tăriceanu și slăbirea lui Dăncilă fac mai probabilă intrarea lui Barna în turul doi. Problema lor e similară însă cu cea a tandemului Iohannis – PNL: cât se mai pot ascunde de guvernare dacă guvernul Dăncilă pică? E relevantă reacția rapidă a lui Dan Barna după anunțul ALDE: a vorbit de anticipate (imposibile), de demisia lui Dăncilă (imposibilă), de pierderea votului de încredere (o procedură complicată), dar nimic despre moțiunea de cenzură. Ezitările perpetue față de intrarea la guvernare ar putea avea un cost în ochii unui electorat dinamic, sătul de stilul abuziv al coaliției PSD-ALDE.
Schimbările pe scena politică vor fi însă mult mai ample. Vor exista efecte și la Bruxelles, în procedura desemnării candidatului pentru postul de comisar european. Pentru că nu întâmplător Ramona Mănescu a ales să-și trădeze partidul și să rămână în guvern: ambiția sa e postul de comisar pe Energie. La fel cum comisar vrea să fie și Gabriela Zoană, o prezență agresivă care îi face pe Rovana Plumb și Dan Nica să pară frecventabili.
