Coreea de Nord a dezvoltat un program de arme nucleare în pofida sărăciei și a sancțiunilor internaționale cu care se confruntă, căile prin care a reușit reducerea costurilor asociate unui astfel de program fiind tehnologia proprie și forța de muncă practic gratuită, notează Reuters, într-un comentariu difuzat luni.

Analizele guvernului sud-coreean estimează cheltuielile nucleare ale vecinului din nord la o sumă totală între 1,1 miliarde și 3,2 miliarde de dolari, experții considerând însă că un calcul precis este imposibil de făcut dat fiind secretul care înconjoară programul.

Cu toate acestea, armele testate până în prezent de Phenian sunt comparativ mai mici și bazate în cea mai mare parte pe o tehnologie mai puțin sofisticată.

Anunțul de săptămâna trecută al Phenianului legat de testarea unei bombe cu hidrogen a fost primit cu mari rezerve, chiar dacă experții susțin că este posibil ca nord-coreenii să fi reușit pasul intermediar al unei bombe atomice cu izotopi de hidrogen.

Un fost responsabil sud-coreean implicat în diplomația nucleară cu Phenianul a declarat anterior pentru Reuters că este probabil ca programul nuclear al acestuia să renunțe la unele elemente de securitate, pentru reducerea costurilor.

Pe de altă parte, costul total al programului nuclear al Phenianului în anul 2011 a fost estimat de Global Zero, grup care militează pentru denuclearizare mondială, la 700 milioane de dolari, cel mai scăzut nivel al cheltuielilor dintre toate statele dotate cu arma nucleară, sub cele 2,2 miliarde de dolari ale Pakistanului. De notat totuși că analiza se referă la o perioadă anterioară celor mai recente două teste nucleare nord-coreene.

Pentru comparație, SUA au cheltuit 61,3 miliarde de dolari pe arme nucleare în 2011, conform raportului.

Construirea Centrului de cercetare științifică nucleară de la Yongbyon, principala facilitate nucleară a Coreii de Nord, a costat 600-700 milioane de dolari, pe baza unei estimări din 2012, a declarat pentru Reuters un oficial din Ministerul Apărării de la Seul.

Micul reactor de la Yongbyon, a cărui construire a început în 1979, se bazează pe tehnologie sovietică și generează doar 5 megawați putere.

'De fapt, ei nu cheltuiesc atât de mult. Forța lor de muncă lucrează gratis și, cu excepția câtorva piese-cheie importate, fabrică singuri restul', a explicat pentru Reuters Kim Min-gyu, fost diplomat la ambasada nord-coreeană la Moscova, de unde a defectat în 2009.

Achitarea acestor componente nu este ușoară pentru o țară a cărei economie oficială a produs doar 28,4 miliarde de dolari în 2014, conform calculelor băncii centrale sud-coreene.

Phenianul a recurs însă în trecut la o diversitate de surse pentru a obține valută forte, inclusiv contrafaceri, fraude de asigurări, vânzarea de componente de rachete către Orientul Mijlociu și, mai recent, exportul de forță de muncă în străinătate, în condiții pe care organizații pentru drepturile omului le consideră apropiate muncii forțate.

Coreea de Nord deține și o economie de piață informală înfloritoare, generată de comerțul privat care s-a dezvoltat de la foametea devastatoare din anii 1990, punând la dispoziția statului o sursă relativ nouă de valută străină.

Această economie gri a eclipsat-o pe cea oficială, spun experții, și generează atât de mulți bani încât, după testele nucleare anterioare, traficanții bogați cunoscuți ca 'donju' sau 'stăpânii banilor' au fost taxați brusc și arbitrar de stat pentru a plăti costurile programului nuclear, explică un raport.

'După primele trei teste nucleare, donju proeminenți au fost epurați pe baza unor acuzații de 'antisocialism', iar averile le-au fost confiscate de stat', a explicat o sursă nord-coreeană pentru site-ul sud-coreean Daily NK, administrat de defectori care păstrează contacte dincolo de graniță.

În plus, Coreea de Nord a exportat minereuri în valoare de peste un miliard de dolari, mai ales cărbune, în China, principalul său partener comercial, conform calculelor efectuate de Reuters pe baza statisticilor privind importurile Chinei.

Deși supusă unor sancțiuni severe, Coreea de Nord încă vinde arme mici unor cumpărători care apelează la Phenian în lipsa unor furnizori alternativi viabili, indică un raport recent al Royal United Services Institute (RUSI) din Londra.

Altă sursă de venit, de circa 200-300 milioane de dolari pe an, sunt muncitorii nord-coreeni trimiși în țări ca Polonia și Mongolia, arată Centrul de baze de date pentru drepturile omului în Coreea de Nord, cu sediul la Seul.

Potrivit fostului diplomat Kim Min-gyu, salariile obținute de acești muncitori sunt folosite de obicei pentru a susține economia nord-coreeană, nefiind investite în programul nuclear.

'De vreme ce banii sunt complet interschimbabili, nu poți izola tranzacțiile prin care se fac plăți pentru bombe de cele prin care se achită blocuri de apartamente din Phenian', explică însă Christopher Green, expert în Coreea de Nord, de la Universitatea din Leiden, Olanda.

AGERPRES