Conform mărturiilor sale, în cadrul acestui şantier tineresc de la Ungheni, în ziua de 10 august 1924, în mijlocul camarazilor săi, precum şi a familiilor Codreanu şi Ilinoiu, tânărul student se logodeşte cu Elena Ilinoiu, fiica lui Constantin Ilinoiu, cu care se împrietenise de ceva vreme.

Despre socrul său, Corneliu scria: ,,Un om de o mare bunătate şi de o mare delicateţe sufletească. În casa lui m‑am mutat după aceea şi m‑au primit cu braţele deschise, pe lângă cei cinci copii pe care îi mai aveau. Familia aceasta mi‑a fost un sprijin permanent în lupta pe care o duceam, prin îngrijirea ce mi‑au asigurat‑o tot timpul“.

La scurt timp, prefectul Manciu, numit de curând la Iaşi, pentru reprimarea mişcărilor studenţeşti extremiste, ordona şi conducea maltratarea tinerilor studenţi care se aflau în tabăra lui Codreanu.

Avocatul Codreanu scoate pistolul

Cu toate că se fac numeroase plângeri la Bucureşti, cerându‑se înlăturarea prefectului şi punerea lui sub acuzare pentru abuz în serviciu, acesta nu numai că nu suferă nici o sancţiune, ci este decorat de guvern. Atât el cât şi ceilalţi poliţişti care au participat la agresarea studenţilor sunt avansaţi în grad.

În urma confruntării cu poliţiştii, studentul Comârzan este grav rănit, fapt ce‑l determină să‑l dea în judecată pe prefect. Imediat avocatul Corneliu Codreanu se oferă să‑şi apere colegul. Astfel, în timpul desfăşurării unei şedinţe de judecată, prefectul Manciu, însoţit de câţiva poliţişti aflaţi în sală, se reped asupra avocatului. Acesta scoate pistolul şi‑l ocheşte pe prefect, care cade secerat.

Continuarea pe historia.ro

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii