Fostul ministru al Transporturilor dezvăluie cum se fură la vot, cum a ajuns Oprescu independent, cum a oprit transmisii în direct ale televiziunilor sau cum a „cumpărat” un sondaj de opinie făcut de rivali.

Condamnat la doi ani de închisoare pentru fapte de corupție, Miron Mitrea își umple timpul în Penitenciarul Poarta Albă, scriind deja a treia carte: „Campanii electorale 1996-2014”. Mitrea scrie pentru el, „din orgoliu”, dar și pentru a prezenta câte ceva din „dedesubturile mai puțin cunoscute din aceste campanii”. Povestește, după cum relatează Feri Predescu în Evenimentul Zilei , despre campaniile electorale pe care le-a coordonat pentru PSD, venind cu dezvăluiri șocante, unele chiar hilare, despre actorii politici din partidul său, și nu numai. Dă din casă despre Ion Iliescu, Marian Vanghelie, Sorin Opres cu, Victor Ponta și mulți alții, p rezentându- i, parcă, în postura de „necopți”, toți trecând prin mâna lui, de-a lungul anilor.

Fostul ministru al Transporturilor explică modul în care, la mai toate alegerile, votul a fost fraudat. Cu complicitatea tuturor partidelor politice. „Am să spun un lucru pe care îl știu toți cei care s-au ocupat de alegeri. Dacă se produce o fraudă serioasă într-o secție de vot, nu este votul multiplu. Este momentul când, la numărătoarea voturilor, voturile partidului sau ale candidatului care nu are reprezentant prezent în acea secție se redistribuie între partidele cu reprezentanți. Și se întâmplă mult mai des decât ați crede. Și la toate partidele. În momentul în care apar voturi fără «stăpân», rar, reprezentanții prezenți le lasă în dreptul celui votat. Știu că vor fi destui care se vor indigna de cele spuse de mine, dar mă lasă rece. Acesta e adevărul”. 

„Sondaj de opinie subtilizat de la PNL”

Mitrea vorbește despre alegerile locale din 2000, după o perioadă în care PSD a fost în Opoziție, finanțele disponibile fiind „scheletice”. I-a propus lui Adrian Năstase sondajul, a fost de acord, dar nu aveau bani pentru sondaje în toate județele.

„Pe scurt, nu puteam finanța, în primăvara lui 2000, decât un sondaj cu reprezentativitate națională. Departe de nevoile noastre. Dar, așa cum spune Coelho, dacă îți dorești mult un lucru îl vei obține. Și am avut noroc. Într-o zi m-a căutat la Parlament un coleg de partid din Piatra Neamț. Urma să fie candidat al PSD-ului pentru un loc de parlamentar, în toamnă. Om de afaceri și proprietar de mass-media, îl cunoșteam bine pentru că eu mă ocupasem ceva vreme de organizația din Neamț. Și oferta lui a fost colosală. Mi-a spus că PNL-ul a comandat un super sondaj cu reprezentativitate până la nivel de oraș, mai mult, cu informații cu grad scăzut de precizie, și la nivel de comună. Era în faza finală. Avusese loc centralizarea rezultatelor și se lucra la finalizarea sondajului. Unul dintre cunoscuții lui din PNL era gata să dea o copie completă contra sumei de 10.000 de dolari USD. Dumnezeule! O asemenea cercetare costă imens. Sigur, vânzătorul, interpretați cum doriți, cerea discreție maximă. După momentul de bucurie, m-am gândit că, vorba englezului, nu există așa ceva, ca o masă gratis, și mi-a dispărut entuziasmul. Totuși, cu tot pesimismul, i-am spus colegului meu că mă interesează, desigur. Și am uitat subiectul.

Vă imaginați uimirea mea când, după două-trei săptămâni, mi-a pus în față cel mai amplu sondaj de opinie pe care îl văzusem. Și da, era reprezentativ până la nivel de oraș. Peste 240.000 de subiecți intervievați. Fantastic. Sute de posibili candidați în toate municipiile și orașele și în 10-30 comune din fiecare județ. Mană cerească. Costase imens. Dar nu pe noi. A fost o bază incredibil de utilă pentru dezvoltarea campaniei electorale pentru alegerile locale din 2000, campanie care a fost un mare succes. A fost singura dată când am profitat de un așa mare noroc, dar am învățat cu acea ocazie să protejez bine informațiile strategice din campanii”.

„Candidații nu ar trebui musai să fie și lideri de partid”

Din punctul de vedere al lui Miron Mitrea ar trebui desemnat candidatul cu cele mai mari șanse. Din partid sau din alianța din care face parte. 

„Două cazuri aș comenta. Mircea Geoană, pe care marea majoritate îl vedea președinte, nu era candidatul ideal. Partidul venea cu o imagine bună pentru alegerile prezidențiale și avea în mod cert șansa de a-și impune candidatul. Mai ales în antiteză cu un Traian Băsescu slăbit de o guvernare slabă și lipită de el. Dar Mircea nu era «locomotiva» politică. Nu stătea rău dar era perceput într-o parte importantă a electoratului ca „prostănacul” descris de Ion Iliescu.. În orice caz, eram câțiva în PSD care știam că victoria nu e a noastră. Dar nu am reușit nici să mă apropii măcar de posibilitatea de a impune oficial o alternativă. Pur și simplu, majoritatea colegilor erau convinși că Mircea va câștiga și, deși mulți îi cunoșteau slăbiciunile, l-au sprijinit. Nu odată am auzit că mai bine pleacă la Cotroceni și scăpăm de el, decât să creem probleme în partid. Subțire mod de a gândi, așa că Mircea a intrat în campanie și a pierdut. Păcat.

Al doilea caz a fost Victor Ponta. În mod evident, nepregătit pentru candidatura la prezidențiale, intră în competiție. Mai grav, electoratul era pregătit să sprijine candidatul USL, nu PSD. Tot jocul pueril în jurul cui a rupt USL-ul nu a făcut decât să ne îndepărteze de victorie”.

PSD câștigă alegerile parlamentare din 2004 și ajunge în Opoziție

„Părea că PSD-ul împreună cu PUR și UDMR vor avea o majoritate. A apărut însă o breșă. Deși PUR-ul avusese în Parlamentul anterior doar opt parlamentari, de data asta avea 32. Nu am înțeles nici până astăzi de ce la negocierea cu PUR-ul s-a dus Octav Cosmâncă și de ce le-a acceptat un număr atât de mare de parlamentari. În mod normal nu ar fi fost grav, dar când George Copos, după o discuție de taină cu Traian Băsescu, l-a convins pe Dan Voiculescu să facă alianță cu D.A., cei 32 au semnat intrarea în opoziție a PSDului. Și a PUR-ului în scurt timp. Băsescu, ca de obicei, i-a atras, i-a umilit, (numindu- i soluția imorală) și i-a aruncat. Dar, a prins guvernarea. Copos a făcut unul din zecile de exemple care mi-au arătat limitele importante pe care le au oamenii în politică. Deci, campanie bună, victorie frumoasă și Opoziție pe săturate”.

Cum l-a făcut primar pe Sorin Oprescu

Miron Mitrea l-a făcut „independent” pe Sorin Oprescu în 2008 și, așa, doctorul a devenit primar al Capitalei. Totul, pe fondul insistenței lui Marian Vanghelie de a candida la Primăria București și pe incapacitatea lui Mircea Geoană de a i se opune. Și Miron Mitrea a țesut o „poveste”, începută cu un sondaj

„Pusesem două întrebări consecutive despre Sorin Oprescu. Inspirație. În prima întrebam câți dintre repondenți ar vota pe PSD-istul Sorin Oprescu în funcția de primar general. Răspuns, 22%. În a doua întrebam câți l-ar vota pe independentul Sorin Oprescu. Răspuns, 41%... M-am întâlnit cu Sorin Oprescu în biroul meu de la Camera Deputaților. A fost o discuție scurtă. O am în minte foarte clar. Era hotărât să candideze. Voia să o facă în numele PSD-ului. Era susținut de Ion Iliescu și Adrian Năstase. Avea împotrivă organizația PSD București, condusă de Vanghelie. Se gândise și la o eventuală candidatură independentă. I-am arătat sondajul. M-a întrebat cum de era posibilă o asemenea diferență. I-am spus că bucureștenii se cam săturaseră de partide. Nu s-a hotărât pe loc. Dar în scurt timp a luat decizia. A fost decizia lui. Nu l-am convins eu. Dar era cea pe care o doream. L-am rugat și a acceptat să mai întârzie anunțul public... Modul în care eu, coordonatorul campaniei, răspundeam la întrebări legate de independența lui Sorin a fost intenționat ambiguu. Voiam să creez în teritoriu impresia de apartenență a lui Sorin la PSD. Era extrem de important. În turul doi voiam să marșez cu toată campania de comunicare pe lupta lui Sorin cu Vasile Blaga. Mi-a ieșit. Deși Cristi (Diaconescu) era candidatul oficial al PSD-ului, o parte important a presei a considerat că Sorin Oprescu este tot candidatul PSD-ului. Astfel am controlat agenda publică aproape toată campania.

Despre „fitilele” lui Vanghelie

Povestea concepută de Miron Mitrea continuă. Marian Vanghelie a organizat un uriaș miting la Romexpo, pentru ca Sorin Oprescu să fie înfierat cu mânie proletară de PSD, pentru susținerea lui Cristian Diaconescu. Dușmanul Oprescu trebuia desființat. Mircea Geoană dăduse acceptul 

„O tragedie. Sinucidere curată. Ne făceau praf și mai erau și mândri de asta. Trebuia să improvizez. Uitându-mă în sală am văzut camerele de televiziune îndreptate spre podium și am improvizat. Am discutat cu reporterii tuturor televiziunilor și le-am spus ce avea să se întâmple. Onest. Le-am spus că Vanghelie și Geoană îl vor ataca pe Oprescu și, astfel, Sorin va pierde. Nu credeam că am șanse să îi conving să nu transmită dar eram disperat. Spre surprinderea mea, au fost cu toții de acord să nu transmită. Au sunat la stații și au primit undă verde. Mai era un amănunt. Era important ca becurile roșii de pe cameră, cele care arătau că se filmează, să fie aprinse. Și au fost. A urmat una dintre cele mai crunte demonstrații de atac politic. L-au înfierat cu mânie pe Sorin Oprescu. Dacă la Vanghelie și Geoană mă așteptam, Diaconescu m-a lăsat mască... Nu s-a transmis nimic. A doua zi pe seară m-a sunat Mircea Geoa nă. M-a întrebat ce s-a întâmplat, pentru că echipa de monitorizare a partidului nu înregistrase. Nicăieri. Am mințit. Sigur că se transmisese. Pe multe posturi. După câteva zile, Vanghelie era convins că fuseseră lucrați. Cineva i-a zis că se transmisese pentru că becurile roșii fuseseră aprinse tot timpul”.

„În PSD, doar un politician mi-a dovedit că a înțeles pericolul Iohannis”

Miron Mitrea susține că știa că alegerile prezidențiale din 2014 vor fi pierdute de Victor Ponta.Și nu numai el. Victor Ponta ar fi fost un „candidat nepotrivit”, lipsit de o echipă de campanie profesionistă, condusă de Liviu Dragnea, pentru a-l învinge pe „foarte bine selectatul” Klaus Iohannis 

„Vreau să vă spun, de la început, că eram conștient de șansa a doua a lui Victor Ponta, imediat ce a fost clar că Iohannis îi va fi contracandidat. Cred că știa și el. Când m-a întrebat ce cred, i-am spus elegant că are șansa lui să câștige... În PSD, doar un politician mi-a dovedit că a înțeles pericolul Iohannis. Mihai Sturzu, într- o ședință a grupului parlamentar, a afirmat că a constatat, mergând prin țară, că pe Iohannis nu îl urăște nimeni. Observase că nici nu sunt mulți care îl iubesc, dar îl surprinsese lipsa de sentimente negative vis-a-vis de Iohannis. I-am spus că ăsta e motivul, inteligent, pentru care fusese selectat Iohannis. A fost unul dintre puținii care au anticipat problema pentru Victor. Semne de întrebare mi-a ridicat și Georgian Pop. Restul, siguri pe ei, au mers la o înfrângere planificată. Spuneam că o campanie ingenioasă ar fi fost soluția. Șeful campaniei electorale a lui Victor Ponta, Liviu Dragnea, bun organizator, este departe de tipologia inventivului, ingeniosului”.

Distribuie Distribuie Comentarii