VIDEO/Deustche Welle: Există o comunitate românească în Marea Britanie?

VIDEO/Deustche Welle: Există o comunitate românească în Marea Britanie?

Deustche Welle revine după ce i-a ironizat pe cei care au criticat documentarul Channel 4 şi pune o întrebare simplă: Există o comunitate românească în Marea Britanie?

UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:

A spune că există o comunitate românească la Londra, sau oriunde în altă parte în occidentul european, ar presupune că membrii ei se simt cu adevărat răspunzători unii faţă de alţii.

În comunicatul oficial al MAE, prin care se protestează împotriva unui documentar transmis de Channel 4, se spune că filmul „nu este reprezentativ pentru comunitatea românească din această ţară“. Cei care s-au reunit într-un grup de protest la Londra au vorbit ei înşişi despre „comunitatea“ românilor din Marea Britanie. Termenul a dobândit în ultima vreme o foarte largă răspândire, mai ales în limbajul politic. Toţi politicienii, care au intenţia de a rosti cuvinte măgulitoare, preferă să vorbească despre „comunitatea“românilor şi nu despre „diaspora“. Acest termen, mai vechi, utilizat pentru refugiaţii politici de dinainte de 1989, continuă să fie folosit şi astăzi, de astă dată cu referire la emigraţia „forţei de muncă“, dar este semnificativ că tinde să fie înlocuit de termenul, „comunitate“, resimţit mai cald şi mai respectuos.

Putem presupune că intenţia principală care determină alegerea acestui termen este aceea de a evita noţiunea, oarecum descalificantă, de „imigraţie“. Occidentalii continuă să se refere la români ca la nişte imigranţi, cu toate că aceştia sunt cetăţeni ai Uniunii Europene şi nu o dată politicieni din România au arătat că termenul este nu doar greşit, dar că el antrenează politici improprii faţă de cetăţeni ai unui stat membru UE (v. luările de poziţie ale Renatei Weber). ”Imigranţii” sunt, riguros vorbind, doar cei care sosesc din afara Uniunii.

Aceasta este desigur realitatea juridică, dar în fapt, cetăţeanul occidental îi identifică spontan pe mulţi dintre resortisanţii din România cu nişte ”imigranţi”. Iată ce spunea cercetătorul catalan Miguel Pajares, expert al Comitetului Economic şi Social European pentru imigraţie: ”Românii şi bulgarii care trăiesc în Spania corespund în totalitate conceptului de imigrant sau construcţiei sociale care s-a realizat în baza conceptului de imigrant. Nu se întâmplă acelaşi lucru cu persoanele care provin din Marea Britanie, Germania sau Franţa chiar dacă numărul celor care trăiesc printre noi este ridicat”. (...) Românii care trăiesc în Spania ocupă un loc în societate, pe piaţa forţei de muncă şi în imaginarul colectiv care îi menţine în categoria de imigranţi.” (”Imigranţii români în Spania”, text preluat şi tradus de CriticAtac, 2011)

A doua intenţie a celor care manifestă o preferinţă pentru termenul „comunitate“ este, aşa cum am sugerat deja, aceea de a crea relaţii afectuoase cu alegătorii români din străinătate, care au dovedit că pot juca un rol politic semnificativ.

Dar ar trebui să ne întrebăm dacă acest termen este potrivit sau dacă putem vorbi cu adevărat de ”comunităţi” româneşti în Europa occidentală. Sociologii evită acest cuvânt. Într-o analiză a hărţii electorale dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale de anul trecut, prof. Dumitru Sandu vorbeşte despre ”diasporele româneşti”. Pluralul, forţat din punct de vedere lingvistic, devine necesar tocmai pentru a desemna realităţi diverse (diaspora din Italia, din Spania, din Germania, etc), dar care rămân legate ombilical de ţara de origine, care continuă să se definească prin raportare la un ”acasă”. ”Migraţia românească în străinătate se transformă, cu o viteză sporită, în diaspore, cu viaţă asociativă şi solidarităţi specifice, în mai mare măsură în Vestul şi Nordul Europei decât în Sud”,scrie sociologul Dumitru Sandu („Două Românii şi o diasporă ?“). Prin urmare ”diaspora” este mai mult decât o simplă ”imigraţie”, deoarece a dobândit vechime şi stabilitate, dar, spunem noi, nu a devenit încă o ”comunitate”.

Diaspora are sens numai prin raportare la locul de origine. O comunitate, în schimb, indiferent de originea sa, îşi are propriul său centru, este repliată pe sine şi fiecare individ îi simte forţa. Or, românii din diaspora nu se raportează cu adevărat la ceilalţi români din diaspora, ci la cei lăsaţi acasă. Personajul Alex din documentarul ”The romanians are coming”, un etnic român fără nicio îndoială, care a trăit o vreme în Canada şi care a decăzut din cauza unor grave fraude fiscale, îşi mărturiseşte teribila ruşine pe care o resimte gândindu-se la ce ar spune părinţii săi dacă ar şti cum a ajuns. E clar că nu îi pasă de opinia românilor din Londra sau Liverpool, pe care nu îi cunoaşte sau pe care, în măsura în care îi cunoaşte, îi dispreţuieşte afectuos. Aşadar există o forţă morală a comunităţii româneşti, dar ea îşi are centrul ”acasă”. Dezbaterea despre etnia persoanelor din film nu este pe deplin justificată câtă vreme apar în mod clar şi etnici români. În sens riguros, indivizii din diaspora continuă să aparţină unor comunităţi româneşti, dar acestea se găsesc pe mai departe în locul lor de origine.

A spune că există o comunitate românească la Londra ar presupune că membrii ei se simt cu adevărat răspunzători unii faţă de alţii. Am urmărit în ultimile zile comentariile numeroase de pe reţelele de socializare şi am remarcat că exponenţii păturii culte a românilor din UK au apreciat filmul de pe Channel 4 şi au lansat apeluri pentru ajutorarea acelora dintre conaţionalii lor care s-ar găsi în dificultate. Aceste conversaţii sunt elementele incipiente ale unei veritabile comunităţi, dar sunt încă departe de a deveni o realitate structurată.

Componenţa socială a resortisanţilor români din ţările occidentale este prea eterogenă ca să favorizeze apariţia unei comunităţi solidare chiar şi atunci când etnia nu este un obstacol. Cei bine integraţi în societatea britanică sau germană nu vor de fapt să fie confundaţi cu ceilalţi care nu au reuşit prea bine sau care au eşuat în mod dureros. Aşa cum am văzut, solidaritatea se manifestă doar în sens negativ, ca reacţie la o ofensă identitară.

Dar un alt fapt pe care discursul linguşitor al politicienilor de la Bucureşti îl ignoră este că, în mod inevitabil, o veritabilă ”comunitate” ar manifesta o autonomie morală sporită faţă de societatea românească şi că, în cele din urmă, s-ar dezinteresa de ea. Or, pasiunea cu care mulţi români din străinătate au votat în luna noiembrie anul trecut arată că ei se află în faza de ”diaspora”, de grupuri care continuă să se raporteze la comunitatea de ”acasă” şi care nu se consideră autosuficiente.

Episodul 1 al documentarului Channel 4,The romanians are coming

Postul britanic de televiziune Channel 4 a difuzat un nou episod al documentarului „Vin românii!”. Faţă de prima parte, imigranţii români sunt prezentaţi de această dată într-o lumină pozitivă, relatează Digi24.
 
 În episodul 2, îl revedem pe Alex, românul care a venit în Marea Britanie pentru a-şi câştiga existenţa. Apare şi un personaj nou, Mihaela, o asistentă care munceşte din greu pentru familia din România.

Primul episod, difuzat săptămâna trecută, i-a scos în stradă pe românii din Marea Britanie, care s-au plâns că în documentar imigranţii români sunt prezentaţi într-o lumină proastă. Oamenii din diaspora au anunţat că vor să dea în judecată postul Channel 4 şi vor scuze publice din partea canalului de televiziune.

Unul dintre românii prezentaţi în documentar este Alex, care a venit în Marea Britanie pentru a-şi câştiga existenţa. Are un loc de muncă, dar trăieşte pe străzi. Când Alex şi prietenii săi, Gabriel şi Cristian, au ajuns la Londra nu aveau niciun loc de muncă şi nici unde să locuiască. După patru luni, lui Alex i-a surâs norocul. Pentru prima oară are o slujbă cu normă întreagă, încarcă paleţi într-un depozit. Poate pune bani deoparte ca să-şi închirieze un apartament, dar în zilele acestea locuieşte într-o cutie de carton cu Gabriel. „Jos pălăria în faţa lui Alex, eu aş face un atac de cord dacă ar trebui să dorm pe stradă. Este greu să trăieşti fără nimic, iar Alex este atât de ruşinat încât aşteaptă până se întunecă pentru a se întoarce la tabăra lui”.

Episodul 2 al documentarului Channel 4,The romanians are coming

În documentar este prezentată şi povestea Mihaelei. A plecat din România ca să lucreze ca asistentă la un azil de bătrâni. Viaţa departe de familie, nu este uşoară, recunoaşte ea. „Îi ajut de dimineaţă să se îmbrace, să se spele. Unii dintre ei nu pot să mănânce singuri. Asta este meseria mea, asta este meseria mea. Nu vreau să mă gândesc la casa mea, la fiica mea, la mama, la soţ, la căţel... Mai bine la muncă”. Angajatorii britanici sunt mulţumiţi de românii care muncesc pentru a le aduce profit.

„Ce aţi fi făcut fără români? Probabil ne-am fi dus în România. Fie s-ar fi oprit toată industria, ori industria s-ar fi mutat unde e forţa de muncă”. Peste 15.000 de bărbaţi români puternici muncesc în construcţii. 25% dintre doctorii din Marea Britanie vin din alte ţări, ca şi aproape un sfert dintre noile asistente din sistemul public de sănătate.

Documentarul, al cărui prim episod a fost difuzat săptămâna trecută, a generat un val de proteste. Majoritatea persoanelor prezentate în prima parte a documentarului sunt romi care trăiesc într-o sărăcie extremă în România. „Sunt 20 de milioane de oameni în România şi nu ar trebui să ne judecaţi greşit doar pentru că avem câteva mere rele printre noi”. 

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 Voi știți cine e marmota asta?

2 Sechestrată și umilită în casa unui judecător

3 VIDEO Interlopul Armin Bitzy i-a luat gâtul cămătarului Gabi „Șef" în fața unor copii care se jucau

4 Uite o chestie interesantă despre patronul Digi

5 Așa o fi?