A digitalizat un român ANAF-ul în doar 2 ore? Ce se ascunde în spatele acestui experiment viral și ce presupune transformarea aparatului de stat

Un antreprenor din București a construit în 2 ore un portal alternativ pentru ANAF, cu date reale și timp de încărcare de sub o secundă, și l-a publicat online din frustrare față de site-ul oficial, care se încarcă în 10-15 secunde și nu funcționează pe mobil. În trei zile, demoanaf.ro a strâns peste 44.000 de vizite și a declanșat o dezbatere despre digitalizarea statului.

Daniel Tamaș, fondatorul companiei Digitap, s-a apucat de treabă într-o joi după ce s-a săturat, spune el, „să aud explicații de ce nu se poate, când de fapt se poate". În două ore a construit demoanaf.ro, un portal care preia aceleași date publice pe care le folosește și ANAF-ul oficial, le servește printr-o interfață modernă, funcționează pe mobil și se încarcă în 455 de milisecunde. Portalul oferă verificare CUI, curs valutar, calendar fiscal, validare e-Factura, coduri CAEN și IBAN-uri trezorerie, toate sub două secunde. Prin comparație, anaf.ro se încarcă în 10-15 secunde, are o arhitectură de URL-uri din 2003 și pică, după cum notează Tamaș, „fix când ai nevoie să depui o declarație".

„Nu e o critică. E o invitație deschisă: uite cum ar putea arăta. Tehnologia există. Costul e ridicol de mic. Singurul lucru care lipsește e voința", a scris Tamaș pe rețelele sociale, precizând că proiectul este independent și nu este afiliat cu ANAF sau Ministerul Finanțelor.

Reacția a fost imediată. În trei zile: 44.600 de vizite, 201.000 de vizualizări, server de 40 de euro care ținea o bază de date cu milioane de înregistrări. Comentariile au urmat același tipar: de ce plătim sute de milioane pentru ceva ce un om face singur într-o după-amiază?

„Tencuiala" și „fundația"

Adrian Dragomir, fondatorul Termene.ro, platformă care agreghează de 12 ani date din surse publice ale statului, nuanțează o concluzie pe care o considera periculoasă: că statul ar putea face același lucru dacă ar vrea, și că tot ce s-a construit până acum ar putea fi înlocuit peste noapte.

„N-aș spune că este inaccesibilă. Aș spune că lucrurile nu sunt atât de simple. O interfață care este pusă pe o infrastructură care nu funcționează, pe backend-urile care n-ar funcționa, e doar o chestie frumoasă și nu te ajută la nimic. (...) Trebuie construit pe ceea ce avem, indiferent cât de prost s-au făcut lucrurile în țara asta. Venim cu argumentul că suntem în 2026 și se poate face totul peste noapte. Da, se poate, la mine în privat, unde fac ce vreau la mine acasă. Într-o instituție a statului, din cauza birocrației care este așa cum este, nu se poate schimba nimic peste noapte. Un banal DV, schimbarea unui soft în ANAF, dau un exemplu, durează luni, pentru că trebuie caiete de sarcini, pentru că licitații. Birocrația este problema. Factorul politic este problema, nu infrastructura ANAF", a declarat Dragomir pentru „Adevărul”.

Ce a făcut de fapt Tamaș și ce n-a făcut

Ce a făcut Tamaș a fost, tehnic vorbind, mai simplu decât pare. Nu a construit nimic în spate, acolo unde stau bazele de date ale ANAF. A construit doar o față nouă, mai arătoasă și mai rapidă, pentru date care erau deja publice și accesibile. De aceea a și putut termina totul în două ore.

„Ce a făcut Daniel? A făcut-o pe API-urile de la ANAF și tot pe datele de la stat, din data.gov. Nu a reinventat el backend-ul, el n-a făcut nimic în backend. El a făcut un alt front-end, că de aia a și putut să-l facă în două ore, dar tot pe API-urile de la stat. Care API-uri funcționează. Toată România, absolut tot mediul economic din România depinde de acele API-uri de la ANAF. Tot. Este o infrastructură strategică critică pentru România, pe care n-o vede nimeni, n-o înțelege nimeni", explică Dragomir.

Tot el oferă perspectiva istorică. Acum 10 ani, extragerea datelor de pe site-ul ANAF era extrem de dificilă.

„Exista un sistem captcha care bloca accesul automatizat, iar conectarea programatică era aproape imposibilă. Astăzi, API-urile funcționează stabil, cu întreruperi din ce în ce mai rare. Noi de 12 ani facem lucrul ăsta. Și vedem transformarea", spune el.

Obligații fiscale suplimentare de 8 milioane de euro, impuse unei firme din Ploiești, care și-a externalizat o parte din profit în străinătate

Unde e, atunci, problema reală?

Dragomir o localizează nu în tehnologie, ci în mecanismele prin care statul achiziționează și implementează tehnologie și, mai adânc, în lipsa unor decidenți cu pregătire tehnică.

„Eu cred că avem o mare problemă dată de faptul că în clasa politică și în mediul politic nu avem reprezentanți sau oameni cu pregătire tehnică. Noi nu avem oameni decidenți care să vină din background-ul de IT. Toți antreprenorii care s-au apropiat de politică au ieșit, au plecat, nu sunt atât de interesați, din păcate. Asta se traduce prin incapacitatea de a înțelege ce se întâmplă astăzi cu tehnologia. Ce cred eu că ar trebui făcut? Ar trebui făcut de urgență un minister sau o comisie prin care să se ia o decizie la nivel instituțional național, să se uite cineva la ce se întâmplă în tehnologie, pentru că tehnologia se mișcă cu o viteză absolut incredibilă", argumentează fondatorul Termene.

În opinia sa, România ratează o oportunitate legată de viteza cu care s-a schimbat dezvoltarea software în era inteligenței artificiale.

„Programatorii astăzi nu prea mai programează. Folosesc tool-uri, folosesc inteligența artificială, iau decizii de business. Și noi ratăm ca țară această oportunitate", spune el.

Există însă și o constrângere reală pe care statul o are și sectorul privat nu: nu își poate permite să testeze în producție.

„Dacă mă joc acuma și testez ceva și pică o oră la Termene, nu se întâmplă mai nimic. La stat, dacă pică sistemul de sănătate sau dacă pică ANAF-ul, e grav. Și atunci statul are și această responsabilitate de a implementa soluții care sunt mature și care funcționează. Problema este că nu testează, nu face research, nu își așează drumul și ghidurile de așa natură încât, atunci când apar aceste soluții, să le poată implementa foarte ușor în infrastructura actuală", conchide Dragomir.

Loredana Mihăilă: „Adevărata digitalizare nu înseamnă doar obligativitatea de a încărca date pe un server”

Loredana Mihăilă, consultant fiscal și vicepreședinte FICSIMM, pune experimentul lui Tămaș într-un context mai larg: România a accelerat în ultimii ani implementarea sistemelor de raportare digitală, de la conectarea caselor de marcat la RO e-Factura, RO e-Transport și RO e-TVA, un proiect momentan suspendat pentru a fi recalibrat la termenele Directivei europene ViDA, cu orizont de implementare până în 2030. Direcția e clară, spune ea: statul construiește un ecosistem de control fiscal în timp real. Întrebarea pe care o ridică este: cine a plătit pentru toate astea?

Declaraţia Unică D212 poate fi precompletată automat în Spaţiul Privat Virtual. Care sunt beneficiile

„Până în acest punct, hardware-ul, licențele software, integrările, instruirea personalului și orele suplimentare au fost susținute exclusiv de mediul privat. Se poate afirma, cu un grad ridicat de precizie, că în cazul implementării e-Factura în relația B2B, companiile au preluat peste 80% din costurile aferente. Practic, ANAF și-a digitalizat procesele folosindu-se, în mare parte, de bugetele de IT ale contribuabililor. Dacă direcția asumată de stat este controlul total în timp real, atunci contrapartida firească este ca statul să pună la dispoziție o infrastructură stabilă, fără erori și fără costuri ascunse pentru cei care produc valoare", afirmă Loredana Mihăilă.

De aici vine și frustrarea pe care experimentul lui Daniel Tamaș a scos-o la suprafață. Un mediu privat care a suportat costurile tranziției digitale se trezește că tot el trebuie să construiască interfețe decente pentru a folosi sistemele pe care le-a finanțat.

„Adevărata digitalizare nu înseamnă doar obligativitatea de a încărca date pe un server, ci capacitatea acelui server de a lucra în beneficiul utilizatorului. Până când administrația nu va asimila o mentalitate de tip client-service, vom rămâne în situația ușor ironică de a avea nevoie de antreprenori care să construiască platforme alternative doar pentru a face utilizabile sistemele statului", explică consultantul fiscal.

Loredana Mihăilă are și o listă de așteptări concrete din partea mediului de afaceri, lucruri care ar putea fi făcute acum cu datele pe care ANAF le deține deja: integrări funcționale cu sistemul RO e-Case de marcat, acces facil la fișierele XML pentru operațiunile vamale, o aplicație mobilă oficială și stabilă pentru SPV și, poate cel mai simplu de implementat, eliminarea declarațiilor prin care statul cere contribuabilului date pe care le are deja în propriile sisteme.

„Este momentul ca datele colectate să fie transformate din instrumente de control exclusiv, în pârghii de simplificare administrativă", conchide ea.