A salvat vieți și a demascat crime: Nicolae Minovici s-a spânzurat de 12 ori
În anul 1904, profesorul doctor Nicolae Minovici a întreprins o serie de experimente uluitoare și riscante. El s-a supus de 12 ori unor simulări de spânzurare pentru a descifra senzațiile și procesele fiziologice care însoțesc acest act. Această experiență inedită a deschis noi orizonturi în medicina legală la nivel mondial, culminând cu publicarea lucrării sale fundamentale, „Studiu asupra spânzurării”.
Medicul în timpul experimentelor cu moartea
Motivația acestor gesturi extreme a venit dintr-o observație crucială a medicului.
Am observat că sunt foarte frecvente cazurile de spânzurați cari ating cu picioarele terenul ferm. Până la experiențele mele, credința generală în medicina legistă era că spânzuratul moare totdeauna prin asficsie. Oprirea răsuflării prin strangularea coardei producea sficsia și deci moartea. Ori, se pune întrebarea: de ce mor și spânzurații ale căror picioare ating terenul ferm? Căci sunt o mulțime de cazuri de spânzurați de clanța ușii, sau de mânerul ferestrei, picioarele atingându-le podeaua. În asemenea cazuri, cu o simplă smucire în spasmurile morții, frânghia se slăbește, aerul își face loc pe gât, iar sinucigașul e salvat. Pentru a-mi explica acest lucru, m-am spânzurat singur de 12 ori, bun înțeles având lângă mine un om care să dea drumul coardei în ultimul moment. Într’unul din aceste 12 cazuri, o singură clipă m’a salvat de la moarte. Omul de ajutor, văzându-mă a sărit să mă ridice în sus, uitând însă, în zăpăceala lui, să dea drumul din mână capului coardei. Întrucât nu-mi pierdusem complect cunoștința, i-am dat o palmă cu ultimele puteri și el, de frică, a scăpat coarda din mână. Eram salvat!
Nicolae Minovici
Minovici a relatat ulterior acest moment dramatic, care aproape i-a fost fatal. Prin aceste experimente, savantul a făcut o descoperire fundamentală:
moartea spânzuratului nu se datorește întotdeauna asfixiei sau, mai precis, spânzurații care ating cu picioarele terenul ferm nu mor prin asfixie, ci prin întreruperea circulației sângelui către creier și deci prin pierderea cunoștinței înainte de a se produce asfixia. Spasmul sfârșitului nu-l mai găsește în cunoștință, astfel că proptirea cu picioarele de pământ, slăbirea coardei și pătrunderea aerului pe gât nu-i mai folosesc la nimic.
Nicolae Minovici
Experiențele sale privind mecanica spânzurării au fost publicate într-un tratat editat de Academia Franceză de Științe, care a devenit ulterior un text de referință în universitățile de medicină din întreaga lume.
Medicul în timpul experimentelor cu moartea
Descoperiri cruciale pentru justiție
Cunoștințele dobândite de Minovici nu au rămas doar în sfera academică, ci au avut un impact direct în cazurile criminale. Un exemplu celebru al epocii a fost cel al lui Gică Mică, care și-a ucis soția și a încercat să mascheze crima ca sinucidere prin spânzurare. Cadavrul femeii fusese descoperit atârnând, cu picioarele atingând podeaua. Însă medicul Minovici nu a putut fi indus în eroare.
O bogată experiență asupra poziției spânzuraților nu ne lăsa nicio îndoială că soția lui Gică Mică a fost ucisă de altcineva și apoi pusă cu gâtul în coardă spre a se deruta cercetările. Asasinii cari ar vrea pe viitor să-și acopere crimele, aranjând spânzurarea proprie a victimelor, sunt preveniți: ei nu cunosc mecanica spânzurătorii și e fatal să facă greșeli cari îi descoperă. Fără bogata noastră experiență în această materie, Gică Mică ar fi reușit într-adevăr să mistifice justiția criminală.
Nicolae Minovici, „Porunca vremii“, 1935
Revoluția autopsiei medico-legale
Pe lângă aceste studii revoluționare, Nicolae Minovici este asociat și cu primul manual românesc din domeniu, „Autopsia medico-legală”. Metodele sale au transformat procesul de identificare a cadavrelor. Înainte, la morgă, trupurile erau expuse la fereastra unei săli închise, iar familiile le examinau din hol, adesea fără succes. Minovici a introdus procedura de „toaletare” și fotografiere a cadavrelor, permițând o identificare mult mai precisă. Presa vremii a publicat chiar imagini care ilustrau acest procedeu, prezentând starea inițială a unei femei aduse la morgă, apoi aspectul ei după „toaletarea Minovici”, și diverse ipostaze faciale post-mortem – zâmbind, încruntându-se sau cu o expresie neutră.
Morga sub conducerea lui Minovici s-a transformat într-un veritabil „muzeu didactic”, stârnind interes nu doar pentru studenți și medici, ci și pentru publicul larg și presă. Aici erau adunate colecții fascinante și uneori macabre: fotografii ale unei bande de cerșetori aduși din Grecia, toți având o diformitate aparentă la piciorul drept, descoperită de Minovici ca fiind simulată; o colecție de organe genitale ale „scapeților” Capitalei; o colecție de himene; „micii monștri”, precum o fată cu un corn în cap; „femeile-bărbați”, cu sâni și barbă; craniile unor bandiți celebri ca Bălan, Niculiță, Terente , Cocoș, Ogaru, Tomescu și Munteanu; și chiar o colecție de arme din timpul Răscoalei din 1907, incluzând puști, carabine, ghioage, baionete și topoare.
Inima Reginei Maria și îmbălsămarea regilor
Recunoașterea sa ca unul dintre cei mai distinși medici ai epocii l-a adus pe Nicolae Minovici în miezul evenimentelor istorice. Alături de Mircea Iliescu, el a efectuat autopsia Reginei Maria în noaptea de 18 spre 19 iulie 1938, începând cu miezul nopții. Minovici a fost cel care a prelevat inima suveranei, conform dorinței acesteia, exprimată prin testament. Regina Maria și-a dorit ca trupul să-i odihnească la Curtea de Argeș, dar inima să-i fie dusă la Balcic, în bisericuța „Stella Maris” .
Caseta în care se află inima Reginei Maria. FOTO: Facebook
După formolizare, inima Reginei a fost învelită în vată și așezată într-o casetă mică octogonală de argint. A doua zi, rămășițele pământești ale suveranei au fost mutate la Peleș. Regele Carol al II-lea a consemnat în Jurnalul său detaliile ceremoniei:
Îmbrăcată în alb, marea Regină, cu mâinile încrucișate pe piept, are între degetele fine un crin roșu, iar deasupra, icoana Sfintei Fecioare Maria. Paliditatea morții nu i-a distrus trăsăturile de clasică frumusețe. Chipul Ei, învăluit într-o dâră de lumină, pare că doarme între imensele jerbe de flori roșii și violete.
Regele Carol al II-lea
De asemenea, Nicolae Minovici a fost însărcinat și cu îmbălsămarea trupurilor Regilor Carol I și Ferdinand. „Gazeta Maramureșeană” nota în 1927 despre Regele Carol I:
Osămintele reci a Suveranului au fost puse pe catafalc Miercuri în hala palatului „Pelișor“ dela Sinaia după ce trupul a fost înbălsămat de Dr. Minovici. Aci a stat până Joi, când la amiază zi a fost pus coșciugul pe afetul unui tun și cu ceremonialul obicinuit a fost dus la gara Sinaia pentru de al transporta la palatul Cotroceni.
„Gazeta Maramureșeană“, 1927
Informații similare se regăsesc și în „Monitorul Oficial”, care menționează că, la ora 9:30, „ceilalți demnitari ai Curții, împreună cu d-l medic legist dr. Minovici care a procedat imediat la îmbălsămarea și luarea măștii” Regelui Carol I.
Explorează subiectele:
