Agresiunea militară rusă din Ucraina arată că SUA și Europa trebuie să învețe din nou cum să ducă un război industrial

Agresiunea militară rusă din Ucraina arată că SUA și Europa trebuie să învețe din nou cum să ducă un război industrial

Războiul declanșat de Vladimir Putin împotriva Ucrainei arată că SUA și Europa trebuie să învețe din nou cum să ducă un război industrial, care presupune capacitatea de a produce armament ieftin, robust și ușor de utilizat.

Războiul din Afganistan FOTO EPA-EFE

Pe măsură ce URSS aluneca în spirala declinului său, europenii asistau la ceea ce părea a fi un tip nou de război transmis în direct pe CNN. În primăvara anului 1991, SUA și aliații lor în Războiul din Golf au arătat lumii ceea ce mulți analiști au interpretat ca fiind o revoluție în războiul modern, cu atacuri țintite cu muniții ghidate de precizie care au forțat armata irakiană să se retragă din Kuweit.

Totuși, câteva luni mai târziu, imaginile unui tip de război foarte diferit și, în multe privințe, mai familiar, apărut pe fondul destrămării Iugoslaviei, au inundat ecranele televizoarelor europenilor.

Războiul din Golf și conflictele militare din Balcani au marcat începutul a două decenii de operațiuni militare în care statele membre NATO au combinat lovituri de precizie cu operațiuni de menținere a păcii, de consolidare a statului și de contrainsurgență.

Deși au condus la traiectorii politice foarte diferite, războaiele dintre statele desprinse din Iugoslavia și misiunile de contrainsurgență din Irak, Afganistan și regiunea Sahel au definit experiența unei întregi generații de factori de decizie occidentali, scrie Business Insider.

Utilizarea munițiilor ghidate de precizie pentru a paraliza un adversar a fost produsul dezvoltării tehnologice și al dezbaterilor doctrinare care au remodelat gândirea strategică în rândul ofițerilor NATO și sovietici începând cu anii 1980.

În același timp, după căderea Zidului Berlinului, teoreticieni influenți pe lângă armata americană s-au concentrat asupra spațiilor dezordonate din statele eșuate și terorismului ca amenințări principale la adresa securității globale.

Răspunsurile militare formulate de statele occidentale față de aceste amenințări percepute au fost inspirate din politica neoliberală modelată de impactul globalizării.

Punerea accentului pe privatizarea funcțiilor de bază legate de logistica apărării și utilizarea pe scară largă a contractorilor militari privați au afectat modul de planificare și implementare a operațiunilor, mai întâi în Bosnia-Herțegovina și Kosovo, apoi la o scară mult mai mare în intervențiile eșuate din Irak și Afganistan.

Această dependență tot mai mare de corporațiile multinaționale și capitalul financiar pentru a îndeplini funcțiile de bază ale securității naționale a fost ghidată de convingerea larg răspândită că dinamica pieței ar putea duce la rezultate de securitate mai eficiente decât instituțiile de stat.

Și totuși, într-o perioadă în care Rusia a dat îndicii că vrea să „repare” în forță haosul urmat prăbușirii Uniunii Sovietice, iar China s-a transformat într-un pilon al lanțurilor globale de aprovizionare, SUA și aliații lor europeni au luat măsuri de reducere a cheltuielilor militare, care nu mai păreau relevante într-o lume a post-războiului rece.

În același timp, dezvoltarea unor forțe expediționare menite restabilirii securității în regiunile intrate în haos părea mai urgentă decât sarcina complexă de pregătire a societăților occidentale pentru forme de război între state aproape similare din punct de vedere tehnologic.

Privind în urmă, pare de necrezut că a durat atât de mult pentru factorii politici europeni și americani să ia seamă avertismentele acelor analiști care și-au exprimat îngrijorarea față de ambițiile strategice ale regimurilor autoritare.

Chiar dacă efectele destabilizatoare ale războiului civil din Siria și ale campaniei de distrugere a Statului Islamic au absorbit atenția armatelor occidentale, creșterea agresivității chineze în regiunea indo-pacifică și anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014 au semnalat că rivalitățile între marile puteri deveneau o provocare la adresa securității europene și americane.

A fost nevoie de șocul profund al atacului total al Rusiei asupra Ucrainei, în februarie 2022, pentru ca SUA și statele europene să conștientizeze în ce măsură trebuie să se adapteze la amenințările reprezentate de un război de mare intensitate condus de ambițiile expansioniste ale autocraților.

Amploarea efortului militar necesar pentru a sprijini Ucraina în lupta sa pentru supraviețuire oferă dovezi clare despre modul în care concentrarea asupra operațiunilor limitate de stabilizare și contrainsurgență a distorsionat prioritățile de apărare ale armatelor europene în ultimele două decenii. Aplicarea abordărilor politicii neoliberale în ceea ce privește achiziționarea de arme, logistica și mentenența, care păreau adecvate într-o perioadă cu bugete austere în domeniul apărării, pare din ce în ce mai anacronică din moment ce Uniunea Europeană se confruntă cu provocări tot mai mari de securitate de-a lungul granițelor sale colective.

Eforturile de susținere a Ucrainei într-un război interstatal, care necesită cheltuieli imense pentru armament și echipamente, au adus în centrul atenției lipsa de pregătire a UE și a Regatului Unit pentru cerințele războiului modern.

Războiul dintre Ucraina și Rusia reamintește clar că, în pofida inovațiilor tehnologice care stau la baza munițiilor ghidate de precizie sau provocărilor continue ale operațiunilor de contrainsurgență în regiuni precum Sahel, este necesară o reevaluare fundamentală a pregătirii de război pentru a face față provocării conflictului armat între state egale.

UE și Regatul Unit nu își mai permit să trateze producția de arme ca pe un exercițiu artizanal, în care sume mari de bani sunt cheltuite pe sisteme extrem de complexe care necesită ani de zile pentru a fi făcute. De fapt, europenii trebuie să recunoască realitățile materiale ale războiului interstatal, care presupune creșterea capacității de producție în masă de nave, tancuri, artilerie, drone și aeronave atunci când este necesar.

Cu toate că munițiile ghidate de precizie și alte sisteme tehnologice complexe vor juca mereu un rol crucial, în aceeași măsură este necesară revenirea la războiul industrial, care presupune capacitatea de a produce armament ieftin, robust și ușor de utilizat.

Sursa: adevarul.ro


Citește și:

populare
astăzi

1 Retragerea lui Piedone a devenit o chestiune de zile...

2 Foarte interesante amănunte...

3 „Le-am spus atunci, foarte clar: Într-o lună începe războiul”

4 VIDEO Trebuie să vedeți asta! / Cine o avea interesul ca tot ce poate elimina Rusia din Ucraina să fie dat doar cu pipeta?

5 Nu le zice rău Ciucă...