Alegerile din Spania amenință să zguduie fragila majoritate de la Bruxelles
Deznodământul alegerilor anticipate din Spania riscă să declanșeze unde de șoc la vârful instituțiilor comunitare. Conform unei analize publicate de politico.eu, o schimbare de guvern la Madrid ar submina influența socialiștilor în forurile europene și ar complica serios adoptarea inițiativelor legislative la Bruxelles.
Premierul spaniol Pedro Sánchez a convocat alegeri anticipate/EPA/EFE
În prezent, Pedro Sánchez este singurul șef de guvern socialist care conduce un stat european de prim rang. Prin autoritatea sa, acesta asigură o contrapondere esențială de centru-stânga într-un Consiliu European dominat clar de lideri de centru-dreapta. În plus, spaniolii formează cel mai mare contingent național în cadrul grupului Socialiștilor și Democraților (S&D) din Parlamentul European. Acest statut le permite să garanteze sprijinul deputaților europeni pentru compromisurile negociate de Sánchez cu ceilalți lideri din UE.
Sondajele de opinie anticipează însă posibilitatea preluării puterii de către Partidul Popular (PP), formațiune de centru-dreapta care ar putea fi nevoită să guverneze alături de partidul de extremă dreapta Vox. O astfel de schimbare politică ar anula una dintre principalele pârghii de putere ale familiei socialiste europene.
René Repasi, conducătorul delegației social-democrate germane din Parlamentul European, atrage atenția că absența unui premier de centru-stânga la șefia unei mari puteri din UE va schimba radical comportamentul eurodeputaților S&D: „Ar putea exista tentația de a privi mai critic pozițiile Consiliului dacă nu mai există un premier socialist al unei țări mari”.
O altă voce proeminentă din rândul europarlamentarilor social-democrați avertizează că Sánchez a acționat ca un factor de ponderare a deciziilor luate de șefii de stat și de guvern. Dacă liderul de la Madrid părăsește scena, parteneriatul informal dintre Partidul Popular European (PPE), socialiști și liberali — mecanism pe care Ursula von der Leyen își construiește majoritățile legislative — riscă să se destrame. În ipoteza în care direcția trasată de Consiliu va vira accentuat spre dreapta, formațiunile progresiste vor accepta mult mai greu să rămână parte din coaliția care susține executivul european.
Declinul socialiștilor este vizibil de mai multă vreme. După scrutinul european din 2024, Parlamentul a virat spre dreapta, iar PPE nu a ezitat să voteze anumite măsuri alături de forțe extremiste. În paralel, S&D a pierdut teren la nivel național, controlând din ce în ce mai puține guverne și având mai puțini comisari, ceea ce a amplificat tensiunile interne din cadrul blocului pro-european.
În cazul unei înfrângeri a lui Sánchez, singurele state membre cu guverne social-democrate relevante ar rămâne Danemarca, condusă de Mette Frederiksen, și Malta, prin Robert Abela, în vreme ce Magdalena Andersson încearcă să ajungă la guvernare în Suedia. Miza este cu atât mai critică cu cât alegerile din Spania prefațează teste electorale decisive în Italia, Polonia și Franța, unde Adunarea Națională se situează în fruntea sondajelor pentru prezidențialele din 2027. Pe acest fond, dreapta radicală presează tot mai insistent PPE să renunțe la izolarea sa doctrinară și să rupă legăturile cu socialiștii.
Al doilea grup ca mărime din Parlamentul European a avertizat frecvent în ultimii doi ani că ar putea renunța să o mai susțină pe von der Leyen. În prezent, lidera S&D, spaniola Iratxe García, a izbutit să păstreze coeziunea delegației naționale și este cotată cu prima șansă la votul de reconfirmare în funcție programat pe 21 octombrie. Totuși, un eșec al socialiștilor spanioli ar produce o anomalie majoră: cele mai importante filiale din S&D — cele din Italia, România și Franța — ar activa din opoziție. Partidele social-democrate aflate la putere s-ar rezuma la rolul de parteneri secundari de coaliție în Germania și Austria, plus danezii, a căror politică strictă privind imigrația le limitează influența la nivel european.
Privată de sprijinul unui lider socialist influent la masa Consiliului, Ursula von der Leyen ar trebui să facă concesii suplimentare pentru a păstra susținerea stângii moderate: „Dacă von der Leyen continuă să livreze rezultate în privința priorităților S&D, va avea sprijinul grupului. Dacă nu, îl va pierde”, a insistat René Repasi, menționând că o coaliție între PP și Vox ar agrava divergențele doctrinare de la nivel european.
Totodată, un eurodeputat social-democrat punctează că S&D nu va mai avea motive să caute consensul: „Responsabilitatea instituțională de a garanta sprijinul pentru Comisie și stabilitatea instituțiilor europene nu va mai exista”. Fără această datorie de guvernare, grupul ar putea trece la o opoziție fățișă dacă PPE persistă în alianțele cu extrema dreaptă, iar Comisia nu propune o agendă progresistă.
Există însă și voci sceptice. Un diplomat european a descris ideea retragerii susținerii pentru von der Leyen drept „necredibilă”, argumentând că o asemenea ruptură ar izola S&D, fiind de fapt o mișcare tactică de intimidare a PPE. În plus, debarcarea actualei președinte a Comisiei nu le-ar aduce beneficii, dat fiind că tendința generală de dreapta a UE ar putea aduce în funcție un succesor și mai puțin deschis la colaborare.
Ecoul disputei de la Madrid ajunge inclusiv la masa dezbaterilor bugetare. În Parlament, delegația socialistă spaniolă este cea mai numeroasă din S&D, iar opoziția de la PP este a doua ca mărime din PPE, transformând forul comunitar într-o arenă de campanie. Tensiunile riscă să blocheze negocierile pentru următorul Cadru Financiar Multianual (MFF), unde se dorea un acord până la finele anului. Un reprezentant al Comisiei Europene a recunoscut laconic: „Nu va ajuta MFF”, anticipând o atitudine mai puțin cooperantă a Spaniei.
Deși un alt diplomat susține că prioritățile bugetare strategice ale țării nu se vor schimba radical, agitația electorală elimină stimulentele pentru compromis. În replică, negociatorul-șef al Parlamentului pentru buget, eurodeputatul PPE Siegfried Mureșan, a cerut statelor membre să nu temporizeze deciziile: „Consiliul European nu trebuie să folosească situația politică din Spania ca scuză pentru noi întârzieri”.
La rândul său, liderul PPE, Manfred Weber, a evitat să discute direct despre posibila pierdere de influență a stângii europene, dar s-a plasat neechivoc de partea liderului opoziției spaniole, Alberto Núñez Feijóo: „Viitorul Spaniei este acum în mâinile poporului spaniol. Într-un moment în care avem nevoie mai mult ca oricând de viziune și reformă, PPE este mândru să îl susțină ferm pe Alberto Núñez Feijóo.”
În cele din urmă, alegerile anticipate din Spania se anunță a fi un punct de cotitură pentru întreaga Uniune. În timp ce blocul comunitar își stabilește bugetul pe următorii șapte ani și se pregătește pentru o serie de alte teste electorale, o schimbare de regim la Madrid ar grăbi deplasarea centrului de greutate al Europei spre dreapta, complicând masiv ecuația puterii pentru Ursula von der Leyen.
Explorează subiectele:
