Oboseala noastră răsăriteană poate modera galopul progresist al Vestului, spune filosoful Andrei Pleșu într-o discuție cu rectorul UBB, psihologul Daniel David, care crede că adaptabilitatea românilor nu ne ajută să avem planuri pentru viitor.

La evenimentul „O conversație despre 30 de ani de România”, organizat de Asociația Rethink România, la Institutul Francez din București, filosoful Andrei Pleșu și psihologul Daniel David au discutat despre trăsăturile poporului român.

După ce filosoful a prezentat reflecții despre români ale unor mari gânditori precum Caragiale, Eminescu, Goga, în care erau scoase în evidență trăsăturile mai puțin măgulitoare ale noastre, discuția s-a orientat spre părțile pozitive.

Pleșu crede că românii pot aduce Europei unele defecte care sunt utile. „Defectele utile pe care le avem ar putea face un bine Europei”, spune filosoful.

„Întâi, există o lentoare, o oboseală răsăriteană. Ar trebui poate să vorbim despre amplasamentul nostru balcanic, care e o mare problemă a identității noastre. Mi-aduc aminte că după cutremurul din 1977, Constantin Noica ne-a arătat o scrisorică de la Emil Cioran care îi spunea: „suntem prost plasați”. A fi balcanic în seamnă a nu fi „nici, nici”, dar a fi „și, și”. A fi mereu între, a avea un sindrom al neapartenenței și asta ne face ne de o anumită disponibilitate și o anumită complexitate”, detaliază acesta.

„Lenea e un viciu, dar și hărnicia poate fi un viciu”

Astfel, Europa poate, prin români, să aibă acces mai direct și mai adânc la sudul european și la sud, în general, până în Magreb, Bizanț, lumea otomană.

„Eu supun că și Europa și, în general, țările civilizate, Vestul e hiperactiv, e dinamic și eu zic că atunci când asta devine un exces e nevoie și de un pic de pauză. Adică lenea poate fi un viciu, dar și hărnicia poate fi un viciu. Noi aici suntem perfecți. Noi respectăm un termen care în culturile vechi aveau o valoare – să îți iei timp de reflecție, să timp pentru tine. Ori există riscul occidental al unui sprint către nou, către viitor, către lucruri fashionable (la modă-nr). Noi suntem, old fashion (de modă veche-nr) și trebuie făcută și combinația asta. E ceva noi care poate pune o pedală pe un anumit, cum să spun eu, galop progresist, pe un anumit mod de a de a trăi, mereu ancorat în viitor. E vorba și de o reevaluare a trecutului. Noi avem un simț al trecutului care când nu e isteric poate fi recuperator”, este de părere filosoful.

Astfel, românii, venind din acest spațiu complicat, pot oferi Europei o formă de echilibru mai complex.

„Suntem atât de bine concentrați să ne adaptăm în prezent, încât nu construim planuri de viitor”

Rectorul Daniel David a vorbit despre adaptabilitatea românilor.

„Ascultându-l pe pe dl. profesor cu observațiile și analizele sale culturale îmi vin în minte două lucruri mai apropiate de psihologia mai empirică, ca să spun așa, mai științifică. Pomenea de poziția noastră cumva între Vest și Est. Cred că psihologul care a problematizat serios acest lucru și pe care eu l-am citat destul de des și lucrarea Psihologia românilor a fost Mihai Ralea. În 1902, el scrie o lucrare „Fenomenul românesc” în care susține că urmarea faptului că ne aflăm între Vest - caracterizat de individualism, de spirit creator și transformator - și Est - care poate să ducă la o atitudine de pasivitate, poate chiar fatalism - românii au dezvoltat un atribut extraordinar de important și anume adaptabilitatea”, spune rectorul UBB.

Psihologul este de acord că românii sunt adaptabili: „Nu sunt foarte sigur dacă e o sinteză a celor două stiluri – vestic și estic - sau e o combinație, o unire între lucruri diferite și momente diferite în care activezi o componentă sau alta.”

David crede însă că această adaptabilitate are și o parte negativă. „Adaptabilitatea înseamnă că ne este foarte bine în prezent, dar ne încurcă viitor. Suntem atât de bine concentrați să ne adaptăm în prezent, încât nu construim planuri de viitor. Adaptabilitatea există, dar nu cred că e un element foarte coerent și cred că ne cantonează în prezent și nu ne ajută să avem planuri pentru viitor”, a concluzionat psihologul.

Eminescu, Caragiale, Goga despre români

Pleșu a trecut în revistă o seamă de reflecții ale unor mari gânditori despre poporul român.

„Toate numirile în funcțiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputații, care la rândul lor atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate la fiece centru de județ. Aceste comitete își împart toate în familie. Ele creează din banii județelor burse pentru copiii patrioților trimiși în străinătate să numere piețele de pe bulevarde. Ele decid a se face drumuri județene pe unde patrioții au câte un petec de moșie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuție, fie sub cea de prestațiune, se scurge direct or indirect în buzunar unui patriot” – Mihai Eminescu.

„Într-o țară ca a noastră, unde când afirmi ceva nu ți se cer și dovezi, unde spiritul public nu are niciun element serios de control mai ales asupra luptelor ivite pe terenul științei de stat, reaua-credință este de multe ori o bună temelie pentru clădirea unei frumoase reputațiuni” – I. L. Caragiale.

„Țară de secături, țară minoră căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentului, iar boala o avem în suflet, e o epidemie de înfricoșătoare de meningită morală” - Octavian Goga.

Cioran spunea „În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic.”