Acțiunea SUA în Venezuela nu este singulară, într-un an în care Donald Trump vrea să rezolve problemele țării sale. Politologul Alexandru Bălaș, de la Universitatea SUNY Cortland New York, explică, pentru „Adevărul”, de ce România nu poate să rămână pasivă când asistăm la o schimbare a lumii și ce avem de făcut pentru a nu rămâne izolați.

Statele Unite ale Americii au deschis spectaculos anul 2026 cu o acțiune specială în Venezuela ce a dus la îndepărtarea dictatorului Nicolas Maduro. Însă americanii nu se vor opri aici, sunt de părere analiștii. Pentru anul abia început, administrația Trump pregătește alte câteva mutări spectaculoase. Vizat va fi spațiul american, consideră politologul Alexandru Bălaș, profesor în SUA la Universitatea SUNY Cortland New York și director al Clark Center for Global Engagement.

Cine e în colimatorul lui Trump după Venezuela

În opinia sa, SUA nu se vor opri la Venezuela. De altfel, strategia de securitate americană oferă câteva indicii cu privire la modul în care va acționa administrația Trump, dar și care vor fi următoarele ținte. Pe termen foarte scurt, Statele Unite nu vor acționa direct, chiar dacă o fac în culise, departe de lumina reflectoarelor.

„Imediat, deci vorbim de următoarea săptămână, nu văd o intervenție în altă țară. E adevărat că și anul trecut Trump a amenințat Panama, a amenințat Columbia, și anul trecut, bineînțeles, că a vorbit și de Cuba. Pentru că avem ministrul de externe, secretarul de stat american Marco Rubio cu origini cubaneze, care este foarte împotriva guvernului comunist de la Havana. Și să ne amintim că a amenințat inclusiv Mexicul, Groenlanda și chiar Canada”, spune Bălaș.

Canada și Mexic au frisoane

Canada, unul dintre cei mai apropiați aliați ai Statelor Unite în ultimele decenii, a reacționat deja.

„Am văzut o schimbare interesantă apropo de Canada. În Canada, Statele Unite nu mai sunt văzute drept un aliat militar. Acest lucru reprezintă chiar o schimbare în politica lor de securitate națională, care s-a întâmplat săptămâna aceasta”, punctează expertul.

Dacă țintele Statelor Unite sunt cu precădere țări aflate în America, dar și Groenlanda, profesorul Alexandru Bălaș este de părere că americanii nu vor mai acționa la fel cum au făcut-o în Venezuela. Chiar dacă în multe țări din America Latină există șefi de stat ostili Washingtonului și mult mai apropiați de Rusia și China, Donald Trump va reacționa acum diferit. În Venezuela, da, s-a dorit să se acționeze mai direct. Dar vedeți că și în Venezuela, deși Trump a spus că noi o să controlăm acest stat și s-a lăsat de înțeles că vor fi trimise trupe și că această țară va fi sub administrație americană, încă nu s-a întâmplat lucrul acesta. Încă sunt discuții serioase la Washington despre cum se va gestiona situația Venezuela”, mai spune el.

Intervențiile militare sunt mai degrabă excluse, în acest context, indiferent că este vorba de Groenlanda, Cuba sau alte state. Iar Statele Unite vor acționa așa cum au mai făcut-o și în alte rânduri în istorie, subtil, prin serviciile de intelligence și prin politicienii care susțin interesele americane în aceste țări.

Americanii schimbă regulile jocului

„Cel mai probabil se dorește în toate aceste locuri, inclusiv în Groenlanda, nu intervenții militare, ci influență economică. Adică, bun, aveți resurse - petrol în Venezuela, minerale rare în Groenlanda și așa mai departe. Ceea ce se vrea în primul rând este ca americanii, adică marile companii americane să fie cele care gestionează afacerile acolo. Nu cred că se dorește ocuparea militară a Groenlandei sau a Venezuelei și nici în Cuba”, adaugă expertul.

În plus, istoria dovedește că după războaiele purtate de SUA, americanii au reușit rareori să-și apropie populațiile și să ducă la bun sfârșit reconstrucția acelor țări. Alexandru Bălaș face apel la istorie pentru asta.

„Istoria ne arată că Statele Unite nu au o tradiție foarte bună când e vorba de reconstruire. Vedeți Irak, vedeți Afganistan, iar acestea sunt doar cele mai recente cazuri. Singurele exemple pozitive ar fi Germania și Japonia, dar acestea sunt mult mai devreme, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Sigur că americanii pot să ocupe aceste țări militar, dar nu acesta este scopul. Și nici nu i-ar ajuta mult. Americanii știu că ar avea probleme și că ar trebui să lupte în războaie de gherilă. Chiar și în Venezuela, țară în care nu mulți îl plâng pe Maduro, dar există zeci de mii de oameni care ar pune mâna pe arme dacă țara ar fi ocupată”, arată Bălaș.

Cuba, o nucă tare pentru SUA

În țări ca Mexic, Columbia sau Canada, un război de acest gen ar fi foarte greu de gestionat, iar americanii nu ar avea prea mult de câștigat dacă le-ar ocupa.

„America are și exemplul Cubei, țară pe care a mai încercat să o ocupe. Iar Mexic sau Canada ar fi și mai greu de supus. Sigur că americanii au cucerit, de exemplu, Mexico City. L-au luat în 1847-1848 în războiul mexicano-american. Dar nu văd de ce ar face-o din nou. Americanii vor doar să le controleze economia. Ce ar putea să încerce ar fi acțiuni prin care să dea lovituri de stat în țări ostile cum e Columbia, cum e Cuba. Acestea sunt în meniul CIA, specialistatea CIA în Războiul Rece, dar cred că se caută alte căi.”

Un exemplu despre cum ar putea americanii să acționeze este cel al Hondurasului.

„Așa ceva nu e exclus, CIA poate să acționeze. Dar haideți să luăm exemplul Columbia. Pentru că, în Columbia, președintele actual oricum pleacă în primăvara aceasta, adică îi expiră mandatul. Iar în Panama la fel. Aș zice că americanii vor căuta să acționeze mai discret, adică să susțină candidați pro-SUA. Așa s-a făcut în Honduras, anul trecut, iar rezultatul a fost bun pentru Washington. Așa cred că vor acționa și acum, vor sprijini masiv partidele și politicienii pro-americani pentru ca aceștia să câștige alegerile, iar în acest fel SUA își vor asigura, probabil, conduceri prietenoase”, explică Bălaș.

O situație aparte este Cuba. Micul stat a înfruntat Statele Unite ale Americii în anii în care dictatorul comunist Fidel Castro s-a aflat la putere. Zeci de ani, Cuba a sfidat Statele Unite și a strâns relațiile cu Uniunea Sovietică și cu alte țări comuniste. Acolo, situația este complicată.

„În Cuba e și mai complicat. Pentru că americanii nu prea au argumente, nu au cum să-i acuze pe cubanezi de trafic de droguri, așa cum au făcut cu Maduro. Pe de altă parte, Cuba nici nu are resurse petroliere, așa cum are Venezuela. Și atunci, da, poți da o lovitură de stat sau să acționezi ca în Venezuela și să schimbi președintele, dar e de ajuns? Americanii știu bine că acolo totuși ai un guvern bine implementat, care greu poate fi schimbat. Adică, nu schimbi regimul în Cuba numai schimbând liderul. Și atunci, cred că cel mai realist este să ne așteptăm ca americanii să susțină forțele pro-americane sau care sunt favorabile americanilor. Și cred că vor face asta și în Columbia și peste tot”, mai adaugă el.

Ce s-a schimbat și ce nu în politica Americii

În ce privește politica administrației Trump față de estul Europei și față de Ucraina, lucrurile sunt clare. La fel cum și administrația Biden a refuzat să admită Ucraina în NATO, Trump este ferm pe poziții. De altfel, așa cum remarcă și Alexandru Bălaș, politica SUA față de Europa și față de Ucraina nu s-a schimbat foarte mult, chiar dacă există voci care susțin contrariul. Democrații, în timpul administrației Obama, au refuzat să ajute Ucraina. Și chiar dacă ulterior, sub administrația Biden, ei au decis să sprijine Kievul, au evitat orice conflict direct cu Rusia și au evitat să primească Ucraina în NATO. Pentru România, mesajul ar trebui să fie clar. SUA nu mai sunt interesate de Europa și nici de Europa de Est, dar asta nu înseamnă că o abandonează total sau că o lasă pe mâna Rusiei.

„Linia politică externă americană nu s-a schimbat foarte mult în ceea ce privește Ucraina, chiar dacă e să comparăm un președinte democrat și un președinte republican. Dar e timpul să fim sinceri și să spunem adevărul. Nici europenii, țări ca Germania și Franța, nu au vrut Ucraina în NATO, deși acum încearcă să acrediteze ideea că doar americanii refuză. Și e evident de ce joacă așa europenii. Ei nu ar vrea să importe un conflict cu Rusia în interiorul NATO, dar nici nu pot să abandoneze complet Ucraina”, mai spune profesorul român.

Lecția neînvățată a României

În ce privește relațiile româno-americane, România ar trebui să fie realistă și să înțeleagă faptul că schimbarea ordinii mondiale nu va trece nevăzută și va afecta toate statele. În condițiile în care marile puteri își împart sferele de influență și nu țin cont de statele mici, România trebuie să devină mai proactivă. Asta înseamnă că Bucureștiul ar trebui să joace complet diferit pentru a-și crește influența și pentru ca România să devină importantă și pentru Washington, dar și pentru Bruxelles.

„Din păcate, cred că asistăm la sfârșitul unei ere în care dreptul internațional, organizațiile internaționale își pierd foarte mult din importanță și vedem cum Statele Unite, China și Rusia devin tot mai puțin interesate de dreptul internațional. Cât despre ONU, nimeni nu mai ține cont de această Organizație. Suprinzător, aș spune, dintre cele trei mari puteri doar China pare să mai aibă încă ceva respect față de vechile norme de după Al Doilea Război Mondial”, susține expertul.

În ce privește Uniunea Europeană, aceasta nu are niciun fel de forță militară pentru a conta în ecuație. Fără armată, fărâmițată și măcinată de interesele înguste ale statelor din componență, Uniunea Europeană ar putea cu greu să apere România. Asta înseamnă că Bucureștiul nu-și permite să privească în continuare pasiv la felul în care se schimbă lumea chiar sub ochii săi și la felul în care acționează americanii.

„Spuneam că asistăm la sfârșitul unei era, iar asta ne privește și pe noi. În acest moment, relațiile României cu SUA sunt bune. Dar, pe neașteptate, s-ar putea, ca la un moment dat Statele Unite să ne spună că nu mai suntem în zona lor de influență. România trebuie să știe cum să fie valoroasă pentru aliații americani. Nu se știe când americanii se vor uita din nou spre Afganistan sau spre alte zone, iar atunci ar avea nevoie de noi. Ne amintim că baza militară Kogălniceanu le-a fost utilă atunci când au trimis bombardiere spre Iran. Iar noi trebuie să înțelegem din timp ce nevoi au americanii. Asta ține de diplomația română. Să știe să vândă. Să știe să vândă ceea ce au nevoie americanii. Dar, pe de altă parte, trebuie să ne gândim că suntem parte din Uniunea Europeană, de asemenea. Deci să nu pariem din nou exclusiv pe Washington, așa cum am făcut de alte dăți. Să ne îndreptăm și spre Bruxelles, dar nu ca niște milogi. Ideea e să ne facem într-un fel indispensabili pentru aliați. Și avem argumente. Avem graniță cu Ucraina, iar dacă Rusia va lua Ucraina vom avea graniță cu Rusia. Asta ar trebui să ne facă importanți, pentru că suntem parte din alianță”, consideră el.

Ce avem de făcut

România va trebui să profite de toate argumentele sale, iar diplomații și politicienii români, recunoscuți pentru pasivitatea lor, vor trebui să devină mult mai proactivi la Washington și Bruxelles.

„Trebuie să facem tot posibilul să ținem de prezența americană, militară în România. Și să le explicăm americanilor că îi putem ajuta și în Orientul Apropiat, îi putem ajuta și în Europa de Est, putem să fim un aliat și în interiorul Uniunii Europene. Dar, bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să lucrăm împotriva intereselor europene. Din contră, noi trebuie să fim aliați fideli și pentru SUA, dar și pentru UE”, explică Bălaș.

Realitatea arată însă că România, cu rare excepții, nu a știut să profite de relațiile bune cu unele state. Din această cauză, este nevoie de o schimbare de optică, crede Alexandru Bălaș.

„Cum spuneam, felul în care vor evolua relațiile noastre cu America și Europa ține foarte mult de cum știm să ne vindem și, din păcate, experiența de după anii 90 nu e foarte îmbucurătoare. Adică, România avea niște relații extraordinare cu China, cu țări din Africa, cu țări din Orientul Apropiat și Mijlociu. Cele cu Orientul Apropiat și Mijlociu, unele din ele, foarte puține, au supraviețuit. Dar cele mai multe nu. România are o experiență bună legată de China. România, spre exemplu, ar trebui să fie una dintre țările din Europa, dar poate chiar vârful de lance al relațiilor europene cu China. Nu văd acest lucru. Germanii sunt acolo, francezii sunt acolo, italienii sunt acolo, toți vor să lucreze cu China, să facă afaceri cu China, numai noi nu. La fel și cu țările din Africa subsahariană. România a avut relații bune cu ele, am fi putut ajuta și Uniunea Europeană, dar noi am pierdut acele relații”, mai spune Bălaș.

România ar trebui să ia exemplul Poloniei, însă, realitatea arată că suntem mult mai puțin importanți și nu reușim să profităm de atuurile noastre.

Iluzii deșarte

„Sincer, nici nu avem un lider, cu tot respectul pentru liderii politici români, de talia lui Donald Tusk la momentul acesta. Suntem o țară mică și va trebui să găsim soluții”, subliniază Bălaș.

Iar dacă la București există încă politicieni care speră că după alegerile midterms din acest an Donald Trump va pierde din putere, iar democrații vor redeveni o forță, Alexandru Bălaș spulberă teoria.

„La Camerele Reprezentanților este posibil ca democrații să preia majoritatea, dar asta nu va schimba multe. Mai ales că la Senat nu cred că există vreo șansă ca democrații să preia majoritatea. Dar, după cum vedem, Congresul nu prea mai contează în deciziile prezidenției, în deciziile administrației Trump. Oarecum și-au cedat rolul. Și chiar cu această intervenție militară, Congresul doar a luat cunoștință de ce s-a întâmplat și nu a contat. Așa că nu vor exista multe schimbări”, încheie Alexandru Bălaș.