În 1916, în toamnă, Nicolae al II-lea a dat ordin ca rezervele din monede de aur ale sale să fie evacuate de la Petersburg la Moscova.

Țarul Nicolae al Rusiei

În popor i s-a spus „comoara lui Nicolae al II-lea”, iar încărcătura a ajuns la Moscova, dar cel răspunzător de siguranța transportului și-a dat seama că în situația tensionată care era atunci nu avea foarte multe variante de ascundere a tezaurului decât sub pământ.

Vorbim de o cantitate de 1.360 de kilograme de monede de aur, pentru care au fost mobilizați șapte oameni să-l transporte: cinci soldați, un caporal și un locotenent.

”Caporalul şi locotenentul au luat cu ei câteva lingouri de aur şi au dispărut peste hotare. Unde au îngropat ceilalţi însoţitori aurul rămas, nu se ştie nici azi. NKVD-ul din Ural a încercat, de nenumărate ori, să-l găsească, însă aceste căutări au fost zadarnice.

În anul 1919, în procesele-verbale ale Comisiei Extraordinare din Ekaterinburg, a început să figureze numele unui agent al poliţiei secrete, ofiţer de contrainformaţii, care ar fi fost adus de bolşevici din China. El însă a murit, fără să spună ceva, ducând cu sine secretul în mormânt”, scrie enigmatica.ro.

În literatură, există o povestire despre un oarecare Bogdanov, ex-ofiţer al armatei amiralului Kolceak, care, folosindu-se de haosul existent, a furat 200 de kg de aur şi l-a îngropat pe malul lacului Baikal.

După mulţi ani, el vine în Rusia, să-şi caute comoara, însă moare în urma unui infarct.

Există mărturii despre nişte lingouri de aur, găsite în Orientul Îndepărtat, în peşterile Sihote Alin, dar cu toate că au fost monilizate foarte multe forțe pentru căutarea tezaurului, nu s-a găsit nimic. Comoara țarului Nicolae este căutată și azi.

Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin.

S-a crezut multă vreme că trupurile lui Nicolae și ale familiei lui au fost aruncate într-un puț de mină în locul numit Patru Frați. La început așa a fost. În dimineața următoare, când zvonuri despre locul în care se aflau trupurile celor din familia regală au început să se răspândească prin orașul Ecaterinburg, morții au fost ridicați de bolșevicii conduși de Iurovski. Astfel, ei au luat cadavrele și le-au aruncat într-o groapă comună săpată lângă un drum de căruțe părăsit aflat lângă Șoseaua Kroptiaki la circa 19 km nord de Ekaterinburg.

După ce au aruncat cadavrele in groapă, au turnat peste ele acid sulfuric și au mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra.

În 1979 locul unde au fost îngropați a fost descoperit întâmplător, însă discuția a rămas ținută sub preș de autoritățile sovietice. Abia în 1989 a fost publicat un articol bazat pe memoriile lui Iurovski, prin care se făceau publice detaliile existenței rămășițelor țarilor. O anchetă a confirmat identitatea celor găsiți în 1979 – anume, Țarul Nicolae al II-lea , Țarina Alexandra și trei dintre fiicele lor – și familia imperială a fost reînhumată la Catedrala „Petru și Pavel” din Sankt Petersburg, în 1998.

În 1991, în Ekaterinburg, Siberia, corpurile lor au fost exhumate. Testele ADN au confirmat că ele sunt ale Romanovilor.

În 2007 au fost descoperite și rămășițele Țareviciului Alexei și ale prințesei Maria. În 2008, familia Romanov a fost reabilitată și recunoscută drept „victimă a represiunii politice“. Deși în procesul penal deschis în anii ’90 nu a fost nimeni condamnat, din cauză că toți cei implicați erau morți, cazul a fost redeschis în 2015, la cererea Bisericii Ortodoxe Ruse. Investigația încă nu a fost încheiată, dar Biserica Rusă i-a canonizat în 2000 ca noi martiri.