Avertismentul unui general de top: România irosește programul de reînarmare SAFE și riscă să cadă în sfera de influență a Rusiei

România e pe cale să mai rateze un obiectiv major, după PNRR. Generalul (r) Virgil Bălăceanu avertizează că suntem pe cale să irosim și programul de reînarmare SAFE. Asta pentru că există tendința de a neglija industria de apărare muribundă a României și de a se merge tot pe importuri.

România pare decisă să dea cu piciorul unei noi șanse, după ce a irosit o bună parte din PNRR și nu a știut să profite cu adevărat de fondurile europene. De această dată este vorba de programul de reînarmare SAFE.

Generalul (r) Virgil Bălăceanu avertizează, într-o analiză pentru „Adevărul”, că România pare să nu fi înțeles că programul de reînarmare SAFE înseamnă o nouă șansă pentru o industrie abandonată de ani de zile, industria de apărare. Deși această industrie ar putea fi revitalizată cu fonduri europene, iar România să redevină producător de armament, autoritățile continuă să ezite. Și ca și cum nu ar fi suficient, noua criza politică pune sub semnul întrebării și puținul care totuși părea că se va face. Fără industrie militară, fără tehnologie militară și fără reformă în Apărare, România nu poate decât să se afle în pericol, avertizează generalul.

„Inclusiv instabilitatea politică creează vulnerabilități majore din punct de vedere al apărării, pentru că nu știu dacă problematica programelor SAFE, extrem, extrem, extrem — am spus-o intenționat de trei ori — de importante pentru restartarea industriei de apărare românești, va fi prioritară. Dacă vor fi doar programe de achiziții de pe piața externă, nu vom ajunge nicăeri”, avertizează generalul.

Nu ne bazăm pe offset

Problema este că România nu pune suficient accentul pe ceea ce înseamnă offset, iar acest lucru face ca programul SAFE să însemne pentru noi mai mult un program de noi importuri. Offset-ul în industria de apărare (Operațiuni Compensatorii) are ca scop creșterea economiei naționale și dezvoltarea industriei locale, iar partenerii străini selectați pentru aceste proiecte se obligă fie să transfere tehnologie, fie să producă anumite componente direct în România sau chiar ambele. În fine, mai există și o altă componentă, așa-numitul offset indirect, atunci când partenerul extern investește în alte sectoare economice nelegate de contract. În România, din păcate, este vorba de o componentă prea puțin prezentă, spre deosebire de țări ca Polonia, care au condiționat acordarea unor contracte de acest offset.

„Menționez SAFE-ul, respectiv programele din SAFE: cele 21 de programe nu au componentă de offset. Deci, dacă tu nu-ți dezvolți propriile programe în România sau nu câștigi, cu o poziție destul de vizibilă ca subcontractor, un contract care să fie multinațional din afară, atunci nu vom face altceva decât achiziție de echipamente militare și de muniții, fără a se reflecta în restartarea industriei de apărare. Pentru că noi nu avem încă o industrie de apărare, din păcate. Nu răspunde industria de apărare cerințelor războiului așa cum se poartă în Ucraina, cum se poartă în Israel, cum se poartă în Orientul Mijlociu, și nu avem o industrie de apărare care să răspundă cerințelor NATO și nici cerințelor Uniunii Europene. Vom rămâne, dacă pe fondul instabilității guvernamentale programele SAFE vor ajunge - și au ajuns deja - în plan secundar, să facem pur și simplu achiziții”, explică generalul.

Un eșec acum înseamnă ani pierduți și fonduri irosite. Totodată, banii vor trebui restituiți, chiar dacă creditele care vin prin SAFE au rate mici în general.

„Să nu uităm că programele SAFE înseamnă un exercițiu financiar în baza unui împrumut în condiții foarte bune până în 2030. Deci va trebui să așteptăm noi runde de programe SAFE, sperând că ele se vor continua, ca să facem ceva pentru industria noastră națională. Este un pericol pe termen scurt, care vulnerabilizează România”, punctează generalul Bălăceanu.

Criza politică ne periclitează

În același timp, o altă vulnerabilizare a României ține de faptul că această criză politică poate avantaja partidele radicale și poate aduce pe viitor un regim autoritar și anti-european. În același timp, România, țară care nu excelează oricum la capitolul diplomație și nu reușește să devină vizibilă la nivelul NATO și al UE, riscă să piardă și mai mult din însemnătate. Summitul B9 din luna mai și summitul NATO de la Ankara, din vară, ne-ar putea găsi într-o postură deloc de invidiat, afirmă generalul Virgil Bălăceanu.

Primele teste esențiale pentru noua Ungarie. Profesor român de la Oxford: „Va trebui să precizeze viitorul raport cu Rusia”

„Instabilitatea politică, revenind la termen scurt și la problemele apărării și securității, se va reflecta în modul în care organizăm și în rezultatele summitului B9 din 13 mai. Este un summit istoric, pentru că la cele nouă state de pe granița de est a NATO și a Uniunii Europene se vor adăuga și țările nordice. Și nu cred că lucrurile pot fi tratate cu seriozitate când nu vom avea un guvern stabil, nu vom avea stabilitate politică în România și nu se iau decizii fundamentate, bine fundamentate, în condițiile de instabilitate politică. Pe de altă parte, noi suntem în luna mai. Vom asista, cel mai probabil, la o criză politică pe următoarele 45 de zile. Și după cele 45, în condițiile în care summitul NATO de la Ankara din iulie devine un summit foarte important, pentru că în mod cert va aborda relația transatlantică... Și revenind la summitul B9: cu cine va purta discuții Marco Rubio când va vizita România? Cu un ministru de Externe al cărui viitor este incert? Cu un premier al cărui viitor este incert?”, se întreabă generalul Bălăceanu.

Problema cea mai gravă este că România va ajunge la un regim autoritar și anti-european, care nu va miza prea mult pe NATO, crede generalul Virgil Bălăceanu.

„Și de aici se va schimba fundamental paradigma apărării și securității a României, care va merge mai mult pe: „pactizăm cu Federația Rusă, suntem prietenoși cu Federația Rusă, astfel încât să înlăturăm pericolul unei agresivități”. Uitându-se că în istoria modernă - o luăm și pe asta în calcul - și în istoria contemporană, ca să nu mai vorbim de istoria Evului Mediu, niciun pact și nicio atitudine prietenoasă față de Imperiul Țarist sau față de URSS nu au fost considerate atuuri. Întotdeauna ideea de expansiune reprezintă fundamentul existenței Federației Ruse. Toată istoria Federației Ruse, de la cnezatul de la Novgorod, cel care a succedat cnezatului de la Kiev, înseamnă o expansiune continuă. Ori acum, Putin își dorește să realizeze o recuperare fie și parțială a teritoriilor pierdute și care au fost aduse în Imperiul Țarist de către Ecaterina a II-a. Vrea să rămână un gen de Ecaterina a II-a în istoria Federației Ruse. Însă planul lui nu este numai legat de cuceriri teritoriale propriu-zise, ci și de extinderea sferei de influență”, mai spune el.

România riscă să devieze de la traseul european

În opinia sa, România riscă să intre de acum în sfera de influență a Rusiei. Urmând relația cauză – efect, eșecul coaliției aflate la guvernare va antrena schimbarea la nivel de vârf, iar noua conducere a României va abdica cel mai probabil de la politica actuală și va prefera o apropiere de Moscova.

Alegerile de duminică din Bulgaria l-ar putea da pe noul Viktor Orbán al Europei. „A avut deja un conflict serios cu Zelenski”

„În mod cert, dacă vorbim de o schimbare de regim politic, atunci cu atât mai mult nu vom avea proiecte de consolidare a posturii de apărare și descurajare la Marea Neagră. Pentru că aceste proiecte dezavantajează Federația Rusă, iar aceste regimuri autoritare, dar prietenoase cu Federația Rusă vor pleda ca interesele militare ale Moscovei să devină interese care, în definitiv, să ducă la un control din punct de vedere al Mării Negre sau la o înțelegere între Federația Rusă și Turcia cu privire la acest control, celelalte state riverane auto-excluzându-se. Lucrurile se vor complica din punctul acesta de vedere, mai ales că noi avem categoria de forțe cea mai rămasă în urmă tocmai categoria de forțe destinată pentru postura de apărare și descurajare în zona cea mai instabilă politic a Mării Negre, ca să nu luăm în considerare și resursele energetice pe care nu știm cum le vom apăra în condițiile unui război hibrid al Federației Ruse”, explică generalul Virgil Bălăceanu.

Astfel, România riscă pe viitor ca pentru o perioadă de două sau chiar trei decenii să „rătăcească” și să intre în sfera de influență a Rusiei.

„Mai prost de atât nu se poate, pentru că împinge România în următorii, să zicem, 20-25 de ani, evident în sfera euroasiatică. Va fi într-o zonă în care România a fost o bună perioadă de timp. Va fi desprinsă de zona euroatlantică și se va întrepta spre cea euroasiatică. Pentru bulgari și pentru sârbi nu e chiar așa o problemă, pentru noi e însă una uriașă. Rușii și cu sârbii și bulgarii, ținând seama de rădăcinile lor, nu vor avea probleme să se regăsească într-o lume slavă. Însă pentru România, chiar cu rădăcinile sale de civilizație occidentală, pornind de la Imperiul Roman încoace, dincolo de vitregiile istoriei din perioada nouă și din Evul Mediu, mi se pare dezastruos să ajungă în spațiul economic, politic și cultural euroasiatic”, își încheie avertismentul generalul Virgil Bălăceanu.