Bacalaureat 2026: De ce un elev de la oraș are șanse cu 50% mai mari de promovare

Datele oficiale privind probele scrise ale Bacalaureatului 2026, făcute publice marți, 7 iulie, arată o rată de promovare în mediul urban de 75,76%, în timp ce în sate aceasta coboară dramatic la doar 52,22%.

Această diferență considerabilă, de aproape 50%, este un indicator al unei probleme sistemice, potrivit expertului în educație Marian Staș. El a explicat că decalajul nu este doar o chestiune geografică, ci rezultatul direct al politicilor care au afectat în mod disproporționat instituțiile de învățământ din zonele rurale.

La nivel național, dintr-un total de 126.169 de candidați prezenți la sesiunea de Bacalaureat, 94.345 au reușit să promoveze examenul. Astfel, rata cumulată de promovare pentru toate promoțiile se ridică la 74,8%, înregistrând o ușoară creștere față de 74,3% consemnată în prima sesiune a anului precedent. Detaliat pe promoții, rata de succes este de 79,7% pentru promoția curentă și de 31,7% pentru promoțiile anterioare. Aceste cifre au fost centralizate de Ministerul Educației și prezintă situația înainte de soluționarea contestațiilor.

Austeritatea, un factor determinant al decalajului educațional

Marian Staș subliniază că România se confruntă, la ora actuală, cu unul dintre cele mai mari decalaje educaționale urban-rural din Europa Centrală și de Est. Potrivit expertului, diferența dintre școlile din mediul urban și cele din mediul rural nu este una marginală, ci una profund sistemică. Această realitate este confirmată și de rezultatele testelor PISA 2022, unde elevii din școlile urbane au obținut în medie cu 119 puncte mai mult la matematică decât elevii din școlile rurale. Această diferență, cea mai mare din regiune, devine statistic nesemnificativă după ajustarea pentru profilul socio-economic al elevilor și al școlilor. Aceasta indică faptul că "ruralul" funcționează, în mare măsură, ca un concentrator al sărăciei, al unui capital educațional redus în familii și al unor resurse școlare mai slabe.

România are, în prezent, unul dintre cele mai mari decalaje educaționale urban–rural din Europa Centrală și de Est. Diferența dintre școlile urbane și cele rurale nu este una marginală, ci una sistemică: la PISA 2022, elevii din școlile urbane au obținut în medie cu 119 puncte mai mult la matematică decât elevii din școlile rurale, iar această diferență este cea mai mare din regiune; semnificativ, ea devine nesemnificativă statistic după controlul pentru profilul socio-economic al elevilor și al școlilor, ceea ce arată că «ruralul» funcționează în mare măsură ca un concentrator al sărăciei, al capitalului educațional redus al familiilor și al resurselor școlare mai slabe.

Marian Staș, expert în educație

Măsurile de austeritate implementate în perioadele 2010–2011 și cele adoptate de Guvernul Bolojan în 2025 au avut un impact considerabil asupra școlilor din mediul rural. În anul școlar 2010–2011, Ministerul Educației a solicitat reducerea cu aproximativ 1.000 a numărului de unități de învățământ și a claselor mici, având ca rezultat estimat eliminarea a 15.378 de posturi, o creștere a raportului elevi/normă didactică și o mărire a numărului mediu de elevi la clasă. Aceasta a reprezentat o consolidare bugetară cu repercusiuni negative directe asupra educației.

Un nou val de restructurări a avut loc în 2025. În august 2025, Ministerul a anunțat că aproximativ 850 de unități cu personalitate juridică nu mai îndeplineau pragul minim de elevi/preșcolari prevăzut de noua legislație fiscal-bugetară, iar 507 dintre acestea au fost transformate în structuri arondate. Deși Ministerul a argumentat că această modificare de statut juridic nu implică închiderea fizică a școlilor, relocarea activităților sau desființarea posturilor, cu excepția celui de director, efectul distributiv a fost similar cu cel al măsurilor anterioare.

Expertul a arătat că aceste politici de austeritate, care au afectat mai puternic sistemul educațional rural, se reflectă nu doar în rezultatele examenelor naționale, ci și în ratele de absolvire și de cuprindere în învățământ.

În 2022, numai aproximativ 6 din 10 elevi din rural finalizau învățământul secundar superior, comparativ cu 9 din 10 în urban. Deși aproximativ 45% dintre copiii școlarizați locuiesc în rural, numai 24% dintre înscrierile în învățământul terțiar provin din rural. În anul școlar 2024/2025, rata brută de cuprindere în învățământul primar și gimnazial a fost de 97,4% în urban și 68,8% în rural, o diferență de 28,6 puncte procentuale, iar abandonul pe cohortă în rural a fost de 16,1%, față de 0,9% în urban.

Marian Staș, expert în educație

Soluții integrate pentru un învățământ echitabil

Pentru a reduce acest decalaj, Marian Staș propune un pachet de soluții integrate, care să abordeze problema nu doar din perspectiva curriculară, ci și ca o chestiune de politică socială, teritorială și de infrastructură. Potrivit expertului, viitorul școlii de la sat nu constă nici în menținerea tuturor școlilor în forma actuală, nici în închiderea lor administrativă în bloc, ci într-o abordare diferențiată.

Aceasta presupune păstrarea prezenței locale a unităților de învățământ pentru educația timpurie și ciclul primar acolo unde există un număr suficient de copii, combinată cu înființarea de consorții școlare, asigurarea transportului garantat, stimularea profesorilor să rămână în zonele greu accesibile, dezvoltarea de centre comunitare integrate și utilizarea soluțiilor digitale ca un supliment, nu ca un substitut ieftin al profesorului.

Expertul a identificat trei priorități esențiale pe termen scurt pentru Guvern:

1. Extinderea țintită a programelor existente: PNRAS (Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar) reprezintă o bază solidă. Ministerul a alocat deja 333,84 milioane lei pentru 1.409 proiecte, cu un grant mediu de aproximativ 237 mii lei pe școală. O extindere către alte 1.500–2.000 de școli rurale cu rate ridicate de abandon și rezultate slabe la Evaluarea Națională ar putea finanța servicii de tutoriat, recuperare la matematică și limba română, consiliere, mediatori școlari, programe after-school și managementul prezenței. Costul estimat ar fi de aproximativ 0,35–0,50 miliarde lei anual.

2. Masă și transport școlar: Acestea sunt cele mai rapide instrumente pentru îmbunătățirea prezenței elevilor la cursuri. Programul național „Masă sănătoasă” a avut o alocare de 1,531 miliarde lei în 2026, acoperind peste 540.000 de beneficiari, cu un cost de aproximativ 2.835 lei pe beneficiar anual. Extinderea acestui program către încă 200.000–300.000 de copii din mediul rural defavorizat ar necesita un cost suplimentar de aproximativ 0,57–0,85 miliarde lei anual. În paralel, componenta PNRR dedicată microbuzelor electrice, cu o alocare de 250 milioane euro fără TVA, trebuie tratată ca infrastructură de acces și integrată cu orarele școlare, cu responsabilități clare pentru rute, nu doar ca o achiziție de vehicule.

3. Pachetul "rural hard-to-staff" pentru profesori: Datele administrative și ale OECD arată că școlile rurale izolate se confruntă cu probleme în reținerea și atragerea profesorilor calificați. Ministerul ar trebui să introducă un pachet de măsuri care să includă bonusuri salariale diferențiate în funcție de gradul de izolare, decontarea reală a navetei, locuințe de serviciu sau subvenții pentru chirie, mentorat obligatoriu pentru profesorii debutanți și prioritate la formare continuă pentru predarea simultană și educația remedială. Un buget estimat de 0,30–0,80 miliarde lei pe an ar fi realist pentru un program la scară națională, însă ministerul nu a publicat încă un cost complet pentru un astfel de pachet.

Pe termen mediu și lung, expertul recomandă Ministerului Educației să adopte o politică națională explicită pentru rețeaua școlară, conform recomandărilor OECD. Fiecare decizie privind comasarea, fuziunea sau păstrarea unei unități de învățământ ar trebui să treacă printr-o grilă unică de impact, care să evalueze timpul suplimentar de deplasare, efectul asupra abandonului școlar, capacitatea școlii-gazdă, disponibilitatea mesei și a transportului, impactul asupra segregării și a personalului didactic, alternativele digitale disponibile și consultarea comunității. Fără o astfel de grilă, reorganizările juridice vor continua să se facă fără o evaluare reală a efectelor educaționale.

De asemenea, pe termen lung, reducerea decalajului depinde de repoziționarea școlii rurale în jurul comunității. În satele unde există copii, școala nu ar trebui văzută doar ca un loc de predare, ci ca un "hub comunitar" integrat. Acesta ar include grădiniță și ciclu primar local, masă, after-school, consiliere, servicii medico-sociale, mediatori școlari și acces digital. Marian Staș menționează că UNICEF documentează deja, prin studiile de caz despre Pachetul Minim de Servicii, intervenții care leagă educația de sănătate, sprijin parental, consiliere și micro-granturi pentru transport. Expertul conchide că România are nevoie să generalizeze această logică în zonele cu risc ridicat.

Explorează subiectele:

Bacalaureat 2026 Decalaj urban-rural Marian Staș

Distribuie Distribuie Comentarii