Bijuteria boemei de la Botoșani reînvie spectaculos după trei decenii de uitare

Nordul Moldovei își recuperează o parte prețioasă din patrimoniul arhitectural și afectiv. Considerată o veritabilă capsulă a timpului, grădina de vară a Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani a fost complet reabilitată și redată publicului, după ce decenii la rând fusese lăsată pradă degradării absolute.

Amplasată chiar în inima municipiului, în Piața Revoluției, arena în aer liber este legată direct de clădirea teatrului printr-un concept funcțional extrem de rar: o scenă dublă ce comunică între sala principală și curtea exterioară. Această structură, inspirată de grădinile celebre ale Bucureștiului caragialian – motiv pentru care a și fost supranumită un veritabil „Union” al nordului –, permitea spectatorilor interbelici să urmărească vodeviluri și reprezentații cinematografice la mese, într-un cadru boem acompaniat de șampanie.

Redeschiderea s-a petrecut recent, printr-un debut festiv marcat de ritmuri de jazz, acorduri lăutărești vechi și romanțe, interpretate de actorii teatrului alături de artiști locali.

„După trei decenii, putem retrăi atmosfera Botoșaniului de altădată. Am redat comunității un edificiu emblematic, cu o istorie bogată”, a subliniat primarul municipiului Botoșani, Cosmin Andrei.

O poveste centenară susținută de elita locală

Rădăcinile acestui așezământ cultural sunt strâns legate de opulența economică a Botoșaniului din secolul al XIX-lea și zorii secolului XX. Situat strategic pe marile rute comerciale care uneau Dunărea de marile imperii Țarist și Austro-Ungar, orașul adunase o comunitate multiculturală înfloritoare de români, armeni, evrei și lipoveni.

„Botoșaniul era al treilea oraș din Principate sau Vechiul Regat ca populație. Acest lucru arată clar viața economică deosebită de aici. Era un oraș cosmopolit, cu o mare forță economică, aflat pe un drum comercial de mare importanță. În plus, poziția acestuia în apropierea Imperiului Austro-Ungar, dar și a celui țarist, facilita comerțul de mare amploare”, amintește istoricul Dănuț Huțu, cel care conduce Direcția de Cultură Botoșani.

Dragostea orășenilor pentru scenă debutase devreme: în 1838 se consemna aici una dintre primele reprezentații teatrale în limba română, coordonată de dascălul Nicolini și Costachi Caragiali. Pasiunea a crescut constant, atrăgând nume ilustre – Mihai Eminescu însuși a activat aici ca sufler și copist de roluri, iar mari voci internaționale, precum soprana Adelina Patti, au concertat în fața publicului botoșănean.

Pentru a avea o clădire pe măsura pretențiilor, în ianuarie 1912 a luat naștere o societate pe acțiuni ce a strâns un capital record: 400.000 de lei (circa 3 milioane de euro în banii de astăzi), sumă donată exclusiv de elitele locale. Proiectată în stil eclectic francez de arhitectul Grigore Cerchez, clădirea teatrului a fost gata în 1914. După vicisitudinile conflagrațiilor și ale epocii comuniste, edificiul principal a fost refăcut pe fonduri europene, redeschizându-se oficial la 21 decembrie 2024.

De la paragină și lanuri de porumb la comoara lui Piliuță

Spațiul exterior adiacent a fost finalizat în 1925, fiind realizat cu sprijinul unor meșteri austrieci care au păstrat liniile eclectice ale clădirii centrale. Deși a supraviețuit parțial în regimul comunist prin transformarea în cinematograf în aer liber, activitățile festive de tip burghez au fost eliminate. Decăderea a atins punctul critic după 1990, când locul a fost abandonat complet, ajungându-se în situația bizară ca în incinta teatrului să fie cultivat porumb.

Salvarea a venit recent, după ce primăria a direcționat 6,83 milioane de lei din fonduri locale pentru o reconstrucție fidelă arhitecturii originale. Lucrările au scos la lumină și o veritabilă surpriză artistică: pe unul dintre zidurile grădinii a fost redescoperită și restaurată o pictură murală semnată de renumitul artist plastic Constantin Piliuță. Fost scenograf al teatrului în anii comunismului, acesta realizase o frescă ce fusese ascunsă sub straturi de var în timpul unor renovări neglijente de la începutul anilor '90.

Noua scenă în aer liber va redeveni o platformă activă a vieții culturale din Botoșani, urmând să găzduiască periodic stagiuni ale Filarmonicii și montări ale actorilor Teatrului „Mihai Eminescu”.

Explorează subiectele:

Botoșani Teatrul Mihai Eminescu patrimoniu cultural

Distribuie Distribuie Comentarii