Blocada SUA pune Iranul în fața unei dileme strategice: să negocieze sau să se confrunte cu o catastrofă economică

Liderii iranieni au prezentat actualul armistițiu drept o victorie în fața unei campanii aeriene devastatoare din partea Statelor Unite și Israelului. În realitate, regimul de la Teheran se confruntă cu o provocare uriașă - reconstrucția postbelică - care îl presează să vină la masa negocierilor pentru a obține relaxarea sancțiunilor, relatează WSJ.

Pe parcursul celor cinci săptămâni de război, SUA și Israelul au lovit cel puțin 17.000 de ținte, de la fabrici și infrastructură feroviară, rutieră și portuară, până la clădiri guvernamentale și facilități militare. Presa de stat iraniană estimează factura reconstrucției la aproximativ 270 de miliarde de dolari, însă analiștii avertizează că este prematură o evaluare precisă a costurilor, în condițiile în care impactul economic al pagubelor continuă să se propage.

Reconstrucția va fi dificilă având în vedere interdependența infrastructurii afectate. Bombardamentele SUA și Israelului nu au vizat doar infrastructura, ci și industriile esențiale pentru reconstrucție, precum producția de oțel, dar și sectoarele care generează valută pentru plata forței de muncă, cum ar fi petrochimia. Prin urmare, capacitatea Iranului de a-și finanța revenirea economică este serios afectată.

Aceste probleme vin pe fondul unei crize economice profunde, care a declanșat deja proteste de amploare la începutul anului. Cu toate că controlul asupra Strâmtorii Ormuz și capacitatea de a lovi ținte din Golf a conferit Teheranului o pârghie în negocierile cu Washingtonul, amploarea reconstrucției îi limitează spațiul de manevră.

„Persoanele din interiorul Iranului vorbesc despre o catastrofă economică iminentă în cazul în care Washingtonul nu va acorda o relaxare a sancțiunilor care să deschidă perspective de redresare economică”, apreciază Burcu Ozcelik, cercetător principal la Royal United Services Institute (RUSI). „Lipsit de perspectiva unei redresări economice, supraviețuirea regimului pe termen lung se va confrunta cu o presiune structurală și populară susținută.”

Probleme economice pe fondul unor negocieri complicate cu SUA

Prima rundă de negocieri dintre SUA și Iran, desfășurată la Islamabad, s-a încheiat fără rezultat, însă ambele părți au semnalat că ar exista spațiu pentru compromis, inclusiv pe tema sensibilă a îmbogățirii uraniului, delegațiile urmând să se reunească pentru următoarea rundă de negocieri.

Pe parcursul războiului, Iranul a lansat mii de rachete și drone către statele din Golf și Israel, vizând în special infrastructura economică: instalați energetice, aeroporturi și hoteluri. Deși unele obiective au suferit daune, amploarea distrugerilor este incomparabilă cu cea din Iran. Potrivit unor experți, pagubele le-ar depăși pe cele din timpul războiului Iran-Irak (1980- 1988), în care au murit circa un milion de iranieni și irakieni.

Însă acel război s-a desfășurat în mare parte în tranșee, în apropierea frontierei. În actualul război, Statele Unite și Israelul au lansat însă peste 20.000 de muniții asupra țării, multe dintre ele asupra Teheranului și în alte zone urbane.

Printre țintele majore s-au numărat mai multe instalații petrochimice din sud-vestul Iranului, inclusiv complexul Bandar Imam, precum și cele mai importante combinate siderurgice ale țării. Industria petrochimică reprezintă aproape jumătate din exporturile non-petroliere ale Iranului, iar sectorul siderurgic generează miliarde de dolari anual.

Experții susțin că atacurile au fost deliberate, vizând sectoarele economice care aduc valută și susțin economia.

„Atacurile nu au loc la întâmplare”, a observat Kevan Harris, specialist în dezvoltarea economică și societatea iraniană la Universitatea din California, Los Angeles. „Acestea vizează sectoare ale economiei orientate către exterior, care generează venituri în valută ce ar putea fi redistribuite și direcționate către satisfacerea nevoilor de bază.”

După ce armata israeliană a lovit uzinele, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că operațiunile vizează „demontarea sistematică a mecanismului financiar al Gardienilor Revoluției”, aripa paramilitară însărcinată cu protecția regimului și care sunt implicate în activitățile economice și industria Iranului.

Dacă nu se încheie curând, războiul din Iran ar putea duce la o săptămână de lucru de patru zile și la recesiune

Miercuri, Iranul a interzis exporturile de produse petrochimice, cel mai probabil pentru a-și asigura stocurile necesare pentru consumul intern. Blocada porturilor iraniene de către SUA sporește suplimentar presiunea asupra bugetului, generând pierderi estimate la sute de milioane de dolari pe zi.

Conform unei estimări realizate de Miad Maleki, analist la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, blocada va costa Iranul aproximativ 435 de milioane de dolari pe zi, din care 276 de milioane de dolari reprezintă pierderi din exporturi, în principal de țiței și produse petrochimice.

Blocarea exporturilor de petrol riscă să ducă la epuizarea capacităților de stocare - în două, trei săptămâni - ceea ce ar putea forța oprirea producției - cu consecințe negative pe termen lung asupra zăcămintelor.

Atacurile au vizat inclusiv sectorul farmaceutic - de pildă, Israelul a lovit Tofigh Daru Research & Engineering Co, una dintre cele mai importante companii, care produce anestezice și medicamente pentru tratamentul cancerului, dar și, potrivit Ierusalimului, și substanțe ce pot folosite în fabricarea armelor. În același timp, Israelul a lovit infrastructura energetică esențială, precum hub-ul de procesare a gazelor de la Asaluyeh, ducând la închiderea unor uzine din complexul South Pars.

Industria și locurile de muncă, în pericol

Într-un context de recesiune și depreciere accelerată a monedei naționale, distrugerea capacităților de producție riscă să crească rata șomajului, în special în rândul clasei muncitoare. Primele efecte sunt deja vizibile, reflectate fiind în deficite de aprovizionare și pierderi de locuri de muncă, potrivit mărturiilor iranienilor intervievați de WSJ.

După ce, la începutul acestei luni, un atac aerian a lovit o rafinărie petrochimică din orașul Shiraz, în sudul țării, acesta a întrerupt aprovizionarea cu îngrășăminte produse de această unitate și distribuite în toată țara, a relatat un student în vârstă de 25 de ani, al cărui tată este fermier în partea opusă a țării, în provincia Mazandaran.

Economiștii estimează că până la 12 milioane de locuri de muncă, aproape jumătate din forța de muncă a Iranului, ar putea fi afectate, ceea ce ar avea un efect în lanț asupra întregii economii. Sectoarele afectate reprezintă pilonii principali ai producției și ocupării forței de muncă.

Hadi Kahalzadeh, economist și fost funcționar al Organizației de Securitate Socială din Iran, a estimat că doar perturbările din industria siderurgică pun în pericol peste 5,5 milioane de locuri de muncă, la care se adaugă alte 1,2 milioane de locuri de muncă amenințate în sectoarele petrochimic și farmaceutic.

SUA și Israelul pregătesc lovituri asupra noii ținte majore în război: economia Iranului

„Sectoarele cele mai grav afectate de atacurile aeriene ale Statelor Unite și ale Israelului reprezintă pilonii principali ai ocupării forței de muncă și ai producției”, a scris Kahalzadeh pentru grupul de reflecție Bourse & Bazaar Foundation (Londra).

În ciuda situației dificile, Iranul dispune de o bază industrială și agricolă solidă, precum și de resurse energetice importante, care îi pot susține eforturile de reconstrucție.

De pildă, după războiul de 12 zile cu Israelul de anul trecut, autoritățile iraniene au câștigat timp prin stocuri de orez, ulei de gătit și alte produse alimentare.

Nemulțumiri sociale și lipsă de încredere

Totuși, redresarea este complicată de probleme mai vechi, precum o criză bancară accentuată și nemulțumirea socială profundă. Sancțiunile și gestionarea defectuoasă a economiei au dus deja la proteste masive în ultimul an.

În plus, blocarea internetului de către autorități afectează grav mediul de afaceri și sectorul tehnologic, limitând comunicarea cu partenerii externi.

Una dintre cele mai mari provocări pentru autorități rămâne însă sentimentul de nemulțumire din rândul populației. Mulți iranieni și-au pierdut speranța și iau în calcul emigrarea, în timp ce promisiunile guvernului sunt privite cu scepticism.

„Ceea ce contează acum este situația politică”, a comentat Djavad Salehi-Isfahani, profesor de economie la Virginia Tech. „Oamenii s-au arătat foarte sceptici față de promisiunile guvernului.”