Străinii care au intrat în contact cu boierii români de altădată au fost frapați de comportamentul acestora. Aristocrația din Moldova sau Muntenia a fost criticată în termeni duri de diplomații și de trimișii veniți de peste hotare.

Aristocrația - sau boierimea, cum era cunoscută - a fost vârful de lance al societății românești atât în Evul Mediu, cât și la începuturile modernității.

Moravurile și interesele sale au decis de cele mai multe ori soarta Principatelor Române, mai ales prin intrigi, trădări și comploturi. Partidele boierești au fost cele care au schimbat domnitorii, în repetate rânduri, în funcție de avantaje, preferându-i pe cei supuși lor. Și puține au fost ocaziile în care domnitori puternici s-au impus în fața aristocrației.

Diplomații străini și reprezentanții marilor puteri, mai ales în secolele XVIII și XIX, odată cu războaiele purtate în zona balcanică în special între ruși, austrieci și turci, au descoperit această lume a aristocrației românești, cu metehnele sale. Mulți au criticat în termeni duri comportamentul boierilor și i-au considerat de multe ori o frână în calea dezvoltării Principatelor Române.

Orgoliu, infatuare, slugărnicie

Odată cu războaiele ruso-austro-turce din secolele XVIII și XIX, Principatele Române au intrat în atenția Marilor Puteri, fiind o zonă-tampon între stăpânirea habsburgică, Imperiul Otoman și Imperiul Țarist.

La acea vreme, Principatele Române erau vasale Imperiului Otoman, dar domnitorii nu se sfiau să trateze cu rușii sau cu austrieci în încercarea de a scăpa de sub tutela otomană. În plus, ocupația rusească de la începutul secolului al XIX-lea a adus membri ai administrației și armatei țariste în Principate. Aici, toți acești ambasadori și reprezentați ai acestor mari puteri ale vremii au luat cunoștință cu puternicii locului, adică cu boierii, aristocrația românească.

În mare parte, impresiile străinilor nu au fost dintre cele mai bune. Boierii români i-au frapat mai ales prin trăsăturile negative. Erau motivați de interesele personale și erau cameleonici în comportament: grosolani cu supușii și cei mai mici în rang, slugarnici cu cei puternici, mereu puși pe intrigi și comploturi.

„Cei care i-au cunoscut pe boierii de altădată au fost foarte frapați de comportamentul lor: slugărnicie și ipocrizie față de domnul fanariot sau față de oricare altă persoană cu oarecare autoritate, suspiciune față de orice străin, orgoliu, infatuare, mândrie nemărginită față de ceilalți membri ai elitei sociale, autoritate și grosolănie față de cei mici.”, scrie Constanța Vintilă Ghițulescu în „Evgheniți, ciocoi,mojici. Despre obrazele primei modernități românești”.

Despre boierii români au scris atât francezi, cât și ruși, aflați fie în serviciul domnitorilor fanarioți, fie ai țarului.

De exemplu, Alexandre d'Hauterive, secretar al lui Alexandru Mavrocrodat scria despre boierii români că sunt ipocriți și intriganți: „Sunt atât de umili când stau în picioare și capul gol în fața domnului și care tremură când vorbesc cu Măria sa Vodă, își bat joc de el în sinea lor și când ies de la Curte, spun felul lor de a gândi unor persoane care îl vor repeta domnului. Zisul domn se teme mai mult de ei decât este el temut de aceștia. Îi plătește să tacă, acordă dregătorii tuturor celor ce nu-i stau la inimă și niște lefuri prietenilor, care ar muri de foame dacă nu ar avea putința să-l fure”, scria francezul.

Generalul rus de origine franceză Langeron este mult mai tăios în descrierea aristocrației românești. Acesta îi consideră pe boierii din Țara Românească drept „imorali și lacomi.”

„Boierii din Țara Românească sunt vestiți, chiar printre fanarioți și printre locuitorii din cele două țări, pentru imoralitatea, lăcomia ca și aplecarea și talentul lor spre intrigă”, preciza Langeron.

Mai mult, generalul aflat în slujba țarului continuă caracterizarea boierilor munteni spunând că sunt „slugarnici față de turci” și că „nu au habar de ordine, dreptate și onoare“.

Piedică în evoluția societății

Prin faptul că urmăreau doar interese personale și slujbe în aparatul de stat doar pentru a se îmbogăți și a obține influență, boierii români au fost în frână în calea dezvoltării Principatelor. Urmăreau doar să schimbe domnitorul în funcție de interesele personale și erau reticenți la orice reformă.

Domnitorii reformatori, care doreau să modernizeze societatea românească, se izbeau de opoziția și intrigile boierilor. Deși aveau atribuții administrative, nu le duceau niciodată la bun sfârșit.

„Pentru a impune o măsură, domnul are nevoie de acordul ei (n.r. - a boierimii), și mai ales de bunăvoința ei. Marii boieri, dregători în aparatul de stat, trebuie să fie rugați pentru a duce la bun sfârșit o atribuție, trebuie împinși de la spate. Pitace domnești peste pitace domnești le cer la infinit să vină la slujbă, să ia seama la atribuțiile dregătoriei, nu numai la foloasele ei”, scrie Constanța Vintilă Ghițulescu, în aceeași lucrare.

Un bun exemplu este chinul lui Vodă Alexandru Ipsilanti, în secolul al XVIII-lea, de a reforma societatea, mai ales prin introducerea unui nou cod de legi. Încercările sale de reformă au fost blocate de boierii care nu-și făceau treaba în dregătoriile lor.

Ba chiar Ioan Caragea, voievod la începutul secolului al XIX-lea, a avut nevoie de trei ani pentru a-i convinge pe boieri să aprobe codul său de legi, prin care să pună ordine în legislația românească. El s-a rugat de boieri pentru a se întruni și vota elaborarea acelui cod de legi.

În alte situații, boierii schimbau imediat, prin intrigi, domnitorul când vedeau că vrea să reformeze sau să îmbunătățească ceva. Se gândeau doar la privilegiile lor, iar funcțiile și dregătoriile erau doar sursă de venit și putere, tratându-le cu o iresponsabilitate crasă. „Domnul e bun până la venirea lui în scaun și, apoi, chiar cei care l-au dorit se coalizează împotriva lui. Abia așezat în scaun, vodă nu are liniște să ducă la bun sfârșit un program. Boierimea se coalizează imediat și ia drumul Țarigradului (n.r. Istambul), pentru a cere alt domn”, precizează Constanța Vintilă Ghițulescu.

Moștenirea boierilor patrioți

Au fost însă și boieri patrioți care au contribuit diplomatic și prin scrierile lor la încercări de modernizare a societății.

Este vorba despre acei boieri care au elaborat programe politice prin care cereau marilor puteri desprinderea de Imperiul Otoman și modernizarea țării. În plus, sunt cei care au elaborat inclusiv proiecte, moderne, de constituții, precum ar fi „Constituția Cărvunarilor”.

În plus, o parte a boierilor patrioți și progresiști și-au trimis copiii la școli în Europa și au creat o generație de intelectuali patrioți după model occidental. Această generație de tineri boieri intelectuali au fost artizanii României Moderne.