Boom-ul industriei de apărare al Ucrainei l-a luat prin surprindere pe Putin. Armele Kievului lovesc în inima Rusiei

O națiune aflată sub asediu a renunțat la birocrația militară în favoarea eficienței letale: „Dacă funcționează, construiește-l!”.

În ateliere clandestine, împrăștiate pe tot teritoriul Ucrainei, se asamblează o mașinărie de război într-un ritm amețitor, care lasă în urmă până și cele mai puternice state membre NATO, scrie The Guardian.

Doar în luna mai, Ministerul Apărării de la Kiev a omologat nu mai puțin de 175 de noi sisteme de arme pentru utilizare operațională. Procentul este absolut uluitor: aproape 93% dintre acestea sunt proiectate și construite integral în Ucraina.

Prin comparație, Germania – o forță industrială europeană – a certificat mai puțin de 20 de sisteme noi pe parcursul întregului an 2024, performanță considerată oricum un record istoric pentru Berlin. De cealaltă parte a Atlanticului, Statele Unite introduc în serviciu între două și cinci platforme cu adevărat noi pe an, în condițiile în care ciclurile de achiziții publice din Pentagon durează în medie un deceniu.

Dacă în urmă cu patru ani Ucraina importa cu disperare orice echipament militar pe care aliații săi erau dispuși să îl trimită, astăzi Kievul omologhează șase noi sisteme de arme în fiecare zi.

„Dacă aduni toate aceste piese, obții un ecosistem de achiziții pentru apărare care este complet de nerecunoscut în comparație cu orice alt loc din Europa”, explică Keir Giles, cercetător asociat în cadrul Programului pentru Rusia și Eurasia de la Chatham House și autor al volumului „Cine va apăra Europa?”.

Moștenirea anului 2014 și eliminarea birocrației

Întrebarea legitimă care se naște pe buzele tuturor analiștilor militari este cum a reușit o țară aflată sub bombardament constant să pună pe picioare o asemenea industrie în doar patru ani.

Răspunsul, potrivit lui Keir Giles, nu își are originea în invazia pe scară largă declanșată de Rusia în 2022, ci în anul 2014, momentul în care Moscova a anexat ilegal Peninsula Crimeea și a declanșat conflictul hibrid din Donbas. Ucraina nu a pornit de la zero. Anumite industrii și inovații au fost, evident, impulsionate de războiul total, însă Kievul acumulase deja opt ani de experiență în dezvoltarea acestor capacități, bazându-se masiv pe externalizarea serviciilor către sectorul privat, notează publicația britanică.

Ceea ce a schimbat fundamental invazia din 2022 a fost viteza de execuție. Sub presiunea unei amenințări existențiale, Ucraina a eliminat complet birocrația care, în țările occidentale, face ca procesele de achiziție să se întindă pe ani sau chiar decenii.

Ucrainenii au adoptat un principiu pragmatic: „eșuează rapid”. Dacă o armă funcționează pe front, este adoptată imediat; dacă nu, este abandonată rapid, reducând costurile și întârzierile pe care le-ar presupune testele rigide din Occident. Mai mult, dezvoltarea tehnologică a fost descentralizată până la nivelul batalioanelor individuale, care își modifică și își îmbunătățesc echipamentele direct în tranșee.

Robert Tollast, cercetător la Royal United Services Institute (RUSI), explică: „ecosistemul de apărare al Ucrainei este stimulat de inițiative precum platforma tech militară Brave1, unde unitățile cumpără direct ceea ce știu că funcționează în teren. Dorința lor de supraviețuire și letalitatea sunt motorul acestei eficiențe”.

De la drone cu inteligență artificială la roboți de luptă

Cele 175 de arme noi acoperă o gamă largă: de la drone de interceptare și roboți tereștri, până la rachete balistice și vehicule blindate. Printre dronele nou certificate se numără modele precum Tin, Tur, Mamba, Palii sau D’Artagnan, dar piesa de rezistență este Lupynis-10-TFL-1.

Plase antidrone au fost instalate pe autostrada din apropierea reședinței lui Putin din Valdai

Aceasta a fost dezvoltată de The Fourth Law, un start-up de tehnologie militară fondat în 2023 de Iaroslav Ajniuk, un antreprenor a cărui companie anterioară producea camere video monitorizate de la distanță pentru animale de companie.

Inovația majoră constă în implementarea „primului nivel de autonomie”. Pe durata celei mai mari părți a zborului, drona este ghidată de un operator uman. Însă în ultimii 500 de metri – zona critică în care războiul electronic rusesc devine extrem de intens și bruiajul poate tăia conexiunea cu pilotul – inteligența artificială de la bord preia controlul complet. Drona identifică și se fixează pe țintă fără nicio intervenție umană. Acest upgrade crește rata de succes a misiunilor de două până la cinci ori, adăugând doar 10-20% la costul de producție.

O altă armă strategică este drona Sichen, concepută pentru lovituri în adâncime la distanțe de până la 1.400 de kilometri, capabilă să transporte o încărcătură explozivă de 40 de kilograme. Capacitatea sa de a naviga prin bruiaj electronic permite Ucrainei să lovească obiective pe teritoriul Federației Ruse, sfidând sistemele Moscovei.

Pe segmentul terestru, roboți precum Gnom, Primar-Killer, Vepr, Pliushch+ și Ratel X schimbă regulile jocului. Cel mai important este Ratel X, un robot de luptă cu profil redus, capabil să execute misiuni de recunoaștere, minare și evacuare a răniților din prima linie, dar și să lanseze propriile drone de atac FPV prin fibră optică direct de pe câmpul de luptă.

Dmitro Jmailo, director adjunct al Centrului Ucrainean de Securitate și Cooperare, subliniază că motorul din spatele acestei robotizări masive este apariția așa-numitelor „zone ale morții” – sectoare de pe linia frontului cu o adâncime de până la 20 km, aflate sub foc constant, unde trimiterea soldaților echivalează cu o condamnare la moarte. Roboții permit menținerea militarilor departe de linia de foc direct, protejând resursa cea mai de preț a Ucrainei: oamenii.

Programul de rachete autohton înseamnă lovituri în inima Rusiei

Autonomia militară a Kievului nu se oprește la drone. Ucraina și-a dezvoltat în secret propriul program de rachete balistice. Racheta FP-7, cu o rază de acțiune de 200 km, este deja activă. Modelul mai puternic, FP-9 (rază de acțiune estimată la 850 km și o ogivă de 800 kg), capabil să atingă Moscova, urmează să finalizeze testele. În paralel, racheta de croazieră FP-5 Flamingo (rază de 3.000 km și încărcătură de 1.150 kg) a lovit deja ținte la peste 1.500 km în interiorul Rusiei.

De la iadul nuclear la înghețarea frontului: ce scenarii are Putin pe masă?

Ucraina a fost practic obligată să dezvolte aceste alternative strategice. Deoarece Statele Unite au refuzat multă vreme să permită utilizarea armelor occidentale pentru a lovi teritoriul rus, Kievul a răspuns prin tehnologie proprie.

În timp ce Ucraina mizează pe flexibilitatea atelierelor private mici, abordarea Rusiei este diametral opusă: un monopol controlat de stat, concentrat în facilități mamut precum cea de la Alabuga, care produce o singură armă la scară industrială, fără competiție și fără stimulente pentru inovare. Modelul rusesc este periculos prin volumul brut, dar rigid în fața adaptării.

Lecția pe care Occidentul refuză să o învețe

Capacitatea internă de producție de apărare a Ucrainei a explodat: de la 20 de miliarde de dolari în 2024, la 35 de miliarde de dolari în 2025, estimările pentru acest an indicând un volum de 50 de miliarde de dolari. Această cifră transformă Ucraina într-unul dintre cei mai mari producători de tehnică militară din Europa.

Occidentul privește, însă eșuează în a trage concluziile corecte. Sigur, în Ucraina se fac compromisuri procedurale din cauza stării de război, dar acele „scurtături” birocratice sunt exact cele care fac ca programele de apărare britanice sau europene să dureze decenii.

Lecția dură pentru Europa este că nu ar trebui să aștepte o presiune existențială similară pentru a-și reforma propriile mecanisme de achiziții. Ucraina are nevoie să câștige războiul, dar, în egală măsură, Europa are nevoie de Ucraina și de tehnologia revoluționară pe care aceasta a dezvoltat-o în tranșee.