Trupele ruse avansează în Ucraina, în timp ce Europa se teme de o trădare, notează The Economist .

<< Pe măsură ce Donald Trump și Vladimir Putin se pregătesc să se întâlnească în Alaska, pe 15 august, într-un summit istoric, tensiunile cresc inexorabil. Pe frontul din Ucraina, forțele ruse avansează în Donețk, în mijlocul unor lupte sângeroase, într-o aparentă încercare a Kremlinului de a asigura teritoriu și de a presa Ucraina înaintea discuțiilor. După luni de escaladare, amenințări și schimbări bruște de direcție, poziția lui Trump privind Ucraina rămâne neclară, președintele tulburând și mai mult apele prin declarații contradictorii pe 11 august. El a pus presiune pe Kremlin impunând un tarif suplimentar de 25% asupra Indiei pentru achizițiile sale de petrol rusesc, dar a și îngrozit Ucraina sugerând că aceasta va trebui să cedeze mai mult teritoriu în cadrul oricărui acord. Doi trimiși speciali rivali ai Casei Albe au bulversat poziția diplomatică a Americii, creând haos.

Țările europene sunt indignate de faptul că Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, nu va fi prezent în Alaska, în timp ce se pregătește un posibil acord privind Ucraina. Ele se tem că Trump își va repeta istoria de a încheia acorduri pripite cu oricine se află în aceeași încăpere cu el. Pentru a limita daunele, pe 13 august urmează să aibă loc un summit virtual pregătitor. Organizat în ultimul moment de Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, acesta ar urma să îi reunească pe liderii europeni și pe Zelenski, cu participarea lui Trump și a lui J.D. Vance, vicepreședintele SUA. Ideea este ca Europa și Ucraina să stabilească limitele peste care nu vor trece, forțându-l astfel pe Trump să se conformeze. Mult succes.

Pentru Putin, summitul din Alaska este în sine o victorie, un semn al statutului de mare putere al Rusiei. El crede că războiul din Ucraina este de fapt un conflict prin interpuși, început de Occident, și a dorit cu ardoare o întâlnire la care America și Rusia să își împartă sferele de influență, așa cum s-a întâmplat la Ialta, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Va savura umilirea liderilor europeni care au insistat că nimic legat de Ucraina nu ar trebui decis fără Ucraina.

Putin are o listă de dorințe. Vrea ca America să fie de acord cu recunoașterea de facto a câștigurilor teritoriale ale Rusiei. De asemenea, dorește o declarație prin care Ucraina să nu poată adera la NATO și ar putea cere limitarea capacității militare a Ucrainei și a livrărilor de arme către aceasta, precum și organizarea de alegeri. Alte piese de schimb includ ridicarea sancțiunilor și statutul celor 300 de miliarde de dolari în active rusești înghețate, care, într-o variantă extremă, ar putea fi confiscate definitiv în favoarea Ucrainei sau, la polul opus, eliberate Rusiei. În discuțiile din februarie, oficiali americani și ruși au abordat chiar și un acord mai amplu, incluzând înțelegeri economice în Arctica.

Unii membri ai elitei ruse prezic un final pragmatic al unui război care a fost dezastruos pentru interesele lor. Unul dintre ei spune că alegerea Alaskăi, fost teritoriu al Imperiului Rus cumpărat de America în 1867, este un gest simbolic prietenos. Mass-media de stat din Rusia este prudent optimistă; un prezentator al programului de știri de duminică de pe Russia 1 a afirmat că cei doi președinți au „un plan concret pentru a pune capăt luptelor”. O altă emisiune i-a ridiculizat pe liderii europeni, sfătuindu-i să „tacă” și să lase negocierile pe seama „celor două mari puteri nucleare”.

Alții sunt mai sceptici. Vladimir Soloviov, unul dintre propagandiștii lui Putin, a avertizat că summitul nu va pune capăt războiului. Iar bloggerii naționaliști sunt acizi. „Este greu de imaginat o întâlnire mai umilitoare decât una în Alaska, în pustietate, unde sătenii trăiesc cu urșii”, a scris Larkin, autorul unui canal de Telegram. „Pare o batjocură sofisticată – o întâlnire pe teritoriul inamic, care, pe deasupra, ne-a aparținut cândva”, a scris un utilizator pe Regnum, un alt canal de Telegram.

În mijlocul confuziei legate de poziția Americii și de propaganda Rusiei, liderii europeni se tem că, în Alaska, Trump va încheia un acord murdar și îl va prezenta drept o victorie diplomatică. Acest lucru ar putea lăsa Ucraina și aliații săi europeni într-o poziție imposibilă: fie acceptă acordul și consimt la o rescriere a securității europene fără ca ei să fie consultați, fie îl resping și riscă faptul ca Trump să se retragă și să reducă sprijinul militar și de informații pentru Ucraina. Pe 10 august, Vance a declarat: „Am terminat cu finanțarea afacerii războiului din Ucraina”.

Summitul virtual este conceput pentru a preveni acest scenariu. Europenii au trei obiective. Primul ține de secvențiere. Deși recunosc că un acord ar putea necesita acceptarea de facto a unor câștiguri teritoriale ale Rusiei, ei doresc ca discuțiile despre cedarea de teritorii să înceapă doar după un armistițiu de-a lungul actualei linii a frontului — sau cel puțin după o „reducere a ostilităților”, așa cum se preciza în declarația lor din 10 august. Propunerile lui Trump privind „schimburi de teritorii” nu au inspirat încredere. O sugestie a lui Mark Rutte, șeful NATO și principalul sfătuitor al lui Trump pe plan european, ca Europa să se pregătească pentru o „recunoaștere efectivă” nu a fost bine primită.

Al doilea obiectiv al Europei este crearea unui mecanism de siguranță pentru Ucraina. Aderarea la NATO nu este pe masă deocamdată. Însă Zelenski nu poate accepta un armistițiu fără garanții împotriva unei noi agresiuni ruse. (În special, nu ar putea accepta o limitare a dimensiunii forțelor armate ale Ucrainei decât dacă aceasta ar fi suficient de ridicată pentru a fi lipsită de efect.) Pe 12 august, toți liderii UE, cu excepția lui Viktor Orban din Ungaria, au declarat că țările europene sunt „pregătite să contribuie în continuare la garanțiile de securitate”. Cel puțin, europenii îi vor cere lui Trump să se asigure că negocierile privind garanțiile vor avea loc simultan cu discuțiile despre armistițiu, și nu după acestea. Ei ar putea încerca, de asemenea, să-l convingă să pedepsească orice încălcare a armistițiului de către Rusia cu noi sancțiuni.

Europenii au și un ultim obiectiv: vor să-l pregătească pe Trump pentru întâlnirea cu Putin, un maestru al manipulării, și să-l sfătuiască să nu acționeze pripit. „Drumul spre pacea în Ucraina nu poate fi decis fără Ucraina”, au insistat aceștia în declarația lor. Pe 10 august, Zelenski și-a exprimat îngrijorarea că președintele Americii ar putea fi „indus în eroare”.

Spre ușurarea celor care se tem că Trump este prea dornic să încheie un acord, acesta și-a lăsat mult spațiu de manevră, pe 11 august, pentru ca summitul să poată eșua, declarând că este o „întâlnire de tatonare” și că este pregătit să plece. „Aș putea spune: «Mult noroc, continuați să luptați». Sau aș putea spune: «Putem face o înțelegere»”. A afirmat că a fost „cel mai dur” cu Rusia în primul său mandat, oprind gazoductul Nord Stream 2 și livrând primele rachete antitanc Javelin către Ucraina. A spus că se va consulta cu Zelenski și cu liderii europeni înainte și după întâlnire. „Voi lua idei de la toată lumea.”

Dar a precizat, de asemenea, că el va decide ce înseamnă un „acord corect” și a părut să ignore îndemnurile europenilor de a rămâne ferm împotriva Rusiei, spunând că aceștia „se bazează foarte mult pe mine”. Trump a făcut și declarații bizare, referindu-se la Alaska ca fiind „Rusia” și speculând despre restituirea „terenului de coastă” pierdut al Ucrainei. Deși și-a exprimat iritarea față de Putin pentru continuarea războiului, Trump și-a lăsat să se întrevadă admirația pentru Rusia, care „l-a învins pe Napoleon”. A ironizat argumentele potrivit cărora Zelenski nu ar avea autoritatea constituțională de a ceda teritoriu: „Are aprobarea să meargă la război, să-i omoare pe toți, dar are nevoie de aprobare pentru un schimb de teritorii, pentru că vor exista niște schimburi de teritorii”. Și și-a exprimat clar ostilitatea persistentă față de Ucraina, pe care a învinuit-o pentru faptul că a fost invadată: „Mă înțeleg cu Zelenski, dar nu sunt de acord cu ceea ce a făcut, nu sunt deloc de acord. Acesta este un război care nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată”. Muzică pentru urechile lui Putin. >>

Distribuie Distribuie Comentarii