Într-o benzinărie distrusă de pe linia frontului, la câțiva kilometri de așa-numita „linie zero”, o unitate de drone a armatei ucrainene se pregătește pentru o nouă misiune. Este noapte, iar pericolul nu vine doar dinspre artileria rusă, ci și din aer: drone FPV – vehicule aeriene fără pilot, controlate în timp real – patrulează constant zona.

Comandantul unității, cunoscut sub indicativul Adama, conduce o echipă din Brigada 34 de Apărare de Coastă. Este o formațiune recent înființată, dar deja recunoscută pentru eficiența sa operațională în utilizarea dronelor de atac, relatează într-un reportaj The Atlantic.

„Noi nu folosim numele reale. Adama pilotează dronele de atac. Ghost se ocupă de recunoaștere. Triple-A verifică țintele și înregistrează rezultatele”, explică unul dintre soldați, sub lumina slabă a unei lanterne cu lumină roșie.

Producție locală, eficiență maximă

Dronele utilizate de Ucraina sunt fabricate local – uneori chiar în garaje sau ateliere improvizate – și costă doar câteva sute de dolari. În 2025, autoritățile estimează că vor fi produse peste 4 milioane de astfel de aparate, majoritatea echipate cu camere FPV și încărcături explozive.

În seara zilei de 1 iunie, când are loc această misiune, forțele ucrainene tocmai loviseră mai multe avioane militare rusești, inclusiv bombardiere cu rază lungă de acțiune. Ca reacție, Rusia lansează un val de drone de atac asupra sudului Ucrainei.

Pe fondul acestor tensiuni, echipa lui Adama se deplasează rapid, fără faruri, printr-un oraș devastat. În Herson, urmele ocupației ruse sunt încă vizibile – clădiri bombardate, drumuri distruse, locuri de joacă abandonate. Rușii au părăsit zona în noiembrie 2022, însă au distrus barajul de pe Nipru în retragere, ceea ce a dus la inundații severe.

Misiunea: identificare și eliminare

La locul de lansare, echipa pregătește două tipuri de drone: una de recunoaștere și una de atac. La scurt timp după ce sunt în aer, imaginile transmise în timp real indică o potențială incursiune rusă: două vehicule rapide traversează râul, debarcând soldați în spatele liniei ucrainene.

„Probabil Wagner”, spune Adama, referindu-se la gruparea de mercenari rusă cunoscută pentru operațiunile sale speciale. „Au mai făcut asta.”

Echipele din zonă intră într-o competiție tăcută pentru identificarea și eliminarea țintelor. Un sistem intern de punctaj recompensează distrugerea de echipamente sau neutralizarea de combatanți. În funcție de prioritățile zilnice stabilite de serviciile de informații, un lansator de rachete, de exemplu, poate valora mai mult decât un transportor blindat. În ziua respectivă, soldații de elită primesc cel mai mare punctaj.

Un sistem bazat pe recompense

Acest „joc de front” – cum îl numesc unii – permite operatorilor de drone să acumuleze puncte. Acestea pot fi apoi schimbate pentru echipamente, consumabile sau beneficii de confort: de la cizme noi la dispozitive cu vedere nocturnă. Deși nu este un sistem oficial recunoscut public, el este larg utilizat și susținut logistic de armata ucraineană.

„Este ca la cercetași”, glumește un operator de drone. „În loc de dulciuri și jucării, acum strângem puncte pentru termovizoare.”

Însă realitatea este departe de o joacă. Dronele de atac, uneori compuse din piese tipărite 3D și resturi metalice, sunt capabile să provoace pagube semnificative. Într-un caz, echipa urmărește timp de ore întregi un soldat rus care încearcă să scape printre ruine. Adama refuză să îl elimine imediat, preferând să afle unde se ascunde. Când acesta intră într-o clădire aparent abandonată, operatorii detectează indicii ale unei baze ascunse. Atacul se încheie cu o explozie masivă – semn că în interior existau muniții.

Războiul devine personal

Spre deosebire de artilerie, dronele implică un contact direct, aproape personal, cu ținta. Operatorul vede imaginea în timp real, poate observa reacțiile victimei, uneori chiar înainte de impact. Este o formă de combat mai apropiată de asasinat decât de luptă clasică.

„Uneori îi vedem ieșind târâș. Alteori, pur și simplu nu mai apare nimeni”, spune Adama, în timp ce completează o foaie de calcul unde sunt înregistrate misiunile și rezultatele.

După aproape 20 de ore de operațiuni continue, echipa se retrage. Un vehicul vine să-i preia în grabă. Detectorul de drone semnalează prezența unui aparat rusesc în apropiere. Se accelerează, iar podul peste Nipru – singurul punct de ieșire – devine un obstacol riscant. Trec cu bine, dar în apropiere încă fumegă epava unui alt vehicul lovit anterior.

Fabrica invizibilă a războiului

Într-un depozit aparent abandonat, echipa ajunge la ceea ce pare a fi o linie de producție improvizată. Zeci de imprimante 3D funcționează continuu, creând piese pentru drone. Pereții sunt acoperiți cu componente, în așteptarea următoarelor comenzi.

La plecare, Adama îi oferă jurnalistului The Atlantic o insignă – emblema brigăzii sale, un crab camuflat. „Crabii se adaptează. Pot opera oriunde”, spune militarul.

În schimb, primește un set de aripi aurii, simbol al aviației navale americane. Fără cuvinte, Adama scoate din geantă un alt patch – negru, cu inscripția „PMC Wagner”, parțial ars.

„Era în flăcări când a murit”, spune el, fără să ofere detalii.

Dronele au schimbat radical dinamica conflictului din Ucraina. Deși reprezintă doar aproximativ 2% din efectivele armatei, unitățile de operatori de drone sunt responsabile pentru o proporție semnificativă din pierderile suferite de Rusia.

Eficiența, accesibilitatea și adaptabilitatea acestor echipe le-au transformat într-un element central al strategiei militare ucrainene. Într-un conflict unde superioritatea tehnologică a fost adesea revendicată de Moscova, răspunsul Kievului a venit dintr-o sursă neașteptată: mici echipe de operatori, lucrând în întuneric, cu echipamente fabricate local, dar cu impact global.