Cât costă întreținerea zilnică a unui deținut în România. Bugetul alocat pentru fiecare persoană, în 2025

Dincolo de hrană sau un pat, funcționarea unui sistem de detenție presupune cheltuieli constante, suportate din bugetul public. În 2025, statul alocă 61,40 lei pe zi pentru fiecare deținut. Suma acoperă cheltuieli esențiale: hrană, utilități, medicamente, materiale de igienă, carburanți, comunicații și întreținerea infrastructurii.

În 2025, statul alocă 61,40 lei pe zi pentru fiecare deținut. FOTO: Arhivă

În 2025, statul alocă 61,40 lei pe zi pentru fiecare deținut. Suma acoperă cheltuieli esențiale: hrană, utilități, medicamente, materiale de igienă, carburanți, comunicații și întreținerea infrastructurii.

Cea mai mare parte a sumei este direcționată către utilități – 17,45 lei pe zi pentru fiecare persoană încarcerată. Aici intră costurile cu încălzirea, energia electrică, apa și salubritatea. Clădirile trebuie să fie locuibile, iar condițiile minime sunt obligatorii prin lege.

Alți 17,13 lei sunt alocați la categoria „alte cheltuieli”, care includ investiții și întreținerea infrastructurii penitenciare.

Pentru hrană se cheltuie 8,91 lei pe zi. Deși suma poate părea redusă, meniurile sunt variate: la micul dejun se servesc, de regulă, pâine, unt, ceai sau lapte, la prânz ciorbe, tocănițe ori paste, iar la cină alimente mai ușoare, precum legume, mămăligă sau cartofi.

Pe sănătate sunt alocați 4,40 lei zilnic, bani destinați medicamentelor și materialelor sanitare, un aspect esențial într-un mediu închis. Cheltuieli aparent minore completează tabloul: 0,63 lei pentru materiale de curățenie, 0,83 lei pentru carburanți și 0,15 lei pentru comunicații.

Deținuții și legătura cu exteriorul

Un deținut nu este complet rupt de lume. Convorbirile telefonice sunt permise prin telefoanele disponibile în penitenciare, iar programul și durata acestora diferă în funcție de regimul de detenție. În cele mai multe cazuri, apelurile sunt folosite pentru a menține legătura cu familia.

Legislația românească stabilește standarde minime de cazare, iar recomandările europene pun accent pe spațiu suficient, acces la îngrijire medicală și menținerea contactului cu exteriorul. Ideea detenției nu este doar pedeapsa, ci și reabilitarea.

Supraaglomerarea, o problemă persistentă

În practică, respectarea acestor standarde devine tot mai dificilă. În multe unități, numărul persoanelor condamnate depășește capacitatea disponibilă.

De exemplu, la începutul anului, gradul de ocupare în Penitenciarul Rahova depășea 110%, iar în Penitenciarul Jilava trecea de 107%.

În aceste condiții, fiecare zi de detenție nu înseamnă doar costuri financiare, ci și o presiune constantă asupra unui sistem care încearcă să îmbine sancțiunea cu reintegrarea socială.