Pe măsură ce războiul Rusiei în Ucraina se apropie de a treia săptămână - cu victime civile în creștere, cu peste 2 milioane de refugiați și cu un număr mare de persoane strămutate în interiorul țării - există o conștientizare tot mai mare în rândul factorilor de decizie occidentali că cea mai rapidă modalitate de a pune capăt acestui război este ca președintele Vladimir Putin să părăsească mandatul și, cel mai probabil, nu din proprie voință, scrie Ziare.com .

Deși niciun guvern occidental nu urmărește în mod deschis o politică de schimbare a regimului, toți speră că sancțiunile îi vor încuraja pe rușii de orice tip să îi arate ușa lui Putin. Ceea ce provoacă întrebarea: este Putin rezistent la lovituri de stat? Pentru că dacă ar exista vreodată un set de circumstanțe care ar putea induce o schimbare a puterii la Moscova, le vedem acum, scrie Samuel A. Greene, profesor de politică rusă și director al Institutului Rus de la King's College, Londra, în Washington Post.

Motivele pentru care Putin a intrat în război rămân de neînțeles. Orice altceva putea face. Acest război va lăsa Rusia mai săracă și mai puțin sigură, va aduce NATO mai aproape de granițele sale - mai degrabă decât o va îndepărta - și va întări hotărârea guvernelor din fostul imperiu al Moscovei de a căuta protecție la puterile rivale, fie că acestea sunt Statele Unite, Uniunea Europeană sau China. Dar, de asemenea, remodelează radical structura puterii în Rusia însăși, în moduri care ar putea consolida autoritatea lui Putin pentru anii următori sau, eventual, ar putea duce la prăbușirea guvernării sale.

Pe scurt, inițierea acestui război pare să facă parte dintr-un efort continuu din partea lui Putin de a remodela structura politicii ruse, trecând de la o situație în care îi servește pe titanii afacerilor, politicii și birocrației rusești la una în care acele elite servesc. Dacă va avea succes, în loc de o clasă numeroasă de ruși bogați și puternici, care mențin măcar unele legături cu Europa și Statele Unite, liderii occidentali vor avea de-a face cu Putin și oamenii săi din structurile de securitate - un grup asupra căruia Washington, Londra, Bruxelles-ul au mijloace de constrângere considerabil mai mic. Aceasta va fi o Rusia chiar mai imprevizibilă și, foarte probabil, una mult mai tiranică, pe măsură ce statul pretinde un control din ce în ce mai mare asupra economiei.

Putin s-a săturat de mult să fie dator oligarhilor țării sale. Când a venit pentru prima dată la putere în 2000, capacitatea lui de a conduce, la fel ca a lui Boris Elțîn înaintea lui, a fost sever limitată. A trebuit să aibă de-a face cu mogulii și oligarhii mass-media, politicienii și funcționarii – oameni care nu erau doar interesați de sine, ci și suficient de puternici pentru a încerca să-și impună propriile agende asupra Kremlinului. Pentru a remedia această situație, Putin a oferit elitei ruse un chilipir: ar putea fi fabulos de bogați și complet lipsiți de răspundere în fața publicului dacă ar fi de acord să nu-și folosească banii pentru a-l împiedica pe Putin să facă ceea ce crede de cuviință.

Acest târg ține de aproape 20 de ani. Oricine a contestat-o - cum ar fi mogulul mass-media Vladimir Gusinski, oligarhii Boris Berezovski și Mihail Hodorkovski sau fostul primar al Moscovei Iuri Lujkov - s-a trezit rapid fie în închisoare, fie în exil. Alții au avut acces la bugetele federale, regionale, municipale și la resursele corporațiilor de stat, de la Gazprom, la căile ferate, până la agenția de credit ipotecar, toate acestea fiind încurajate să direcționeze fondurile în direcții convenabile din punct de vedere politic.

În timp ce elita din Rusia nu a deținut niciodată cu adevărat activele care le-au generat bogăția enormă, li s-a permis să plaseze veniturile în străinătate, unde le puteau investi și să trăiască în lux. Între timp, rolul lui Putin a fost să mențină fluxul de bani, să gestioneze conflictele între interese concurente și să fie fața publică a unui sistem care nu avea ca obiectiv interesul public.

Bani doar pentru oligarhii din cercul apropiat

Acest aranjament a servit bine ambelor părți în ultimul deceniu. Pe măsură ce economia Rusiei a început să se dezvolte în 2014, Putin a constatat că nu mai erau suficienți bani în sistem pentru a-și menține elita fericită și a început să acorde prioritate celor pe care se bazează cu adevărat conducerea sa: serviciile de securitate și petroliștii. Toți ceilalți au fost invitați să se mulțumească cu mai puțin.

Oamenii au mormăit, dar nimeni nu l-a contestat pe Putin. Schimbarea politică ar fi creat câștigători și învinși, cu o incertitudine considerabilă cu privire la cine va ieși în învingător. Putin însuși a contribuit la întărirea acestui sentiment de risc, împărțind interesele economice și politice unul împotriva celuilalt și făcând dificilă formarea coalițiilor. Ca răspuns, elita și-a ascuns cantități tot mai mari din averea lor în afara Rusiei, departe de mâna lungă a Kremlinului și rezistând apelurilor continue ale lui Putin de a-și repatria banii.

Epoca aceea s-a terminat acum. Războiul lui Putin - și sancțiunile impuse de Occident - îi privează pe clienții economici și politici ai lui Putin de sursa lor cheie de semiautonomie: Occident ca loc sigur pentru a-și proteja banii, familiile și libertatea. Ceea ce urmează va decide viitorul Rusiei.

Dacă Putin - cu ajutorul sancțiunilor occidentale - reușește să-i priveze pe bărbații care conduc în prezent cele mai mari industrii și regiuni ale țării de accesul în Occident și să le subjuge interesele, sentimentul de pierdere este suficient de puternic, ar trebui să ne așteptăm la un răspuns. Elitele ruse ar putea începe să vadă că fără schimbare, vor pierde tot. Dacă odinioară le garanta prosperitatea, Putin le va garanta acum doar sărăcia.

Putin vede clar această amenințare. Se pare că miniștrii, funcționarii de nivel înalt și șefii marilor corporații au ordin să nu demisioneze, sub pedeapsa arestării. Dar problema lui Putin este că acest război răstoarnă strategia de împărțire și guvernare care îi servise atât de bine. Face un învins din fiecare membru al elitei ruse.

O lovitură de stat în care elitele susțin un nou lider rus ar încerca să restabilească sistemul de care se bucura clasa înainte ca Putin să pornească pe calea războiului. Întoarcerea Crimeii la Ucraina ar fi exclusă, dar înlocuitorul lui Putin, oricare ar fi acesta, ar avea un mandat clar de a lua orice măsuri care duc la încetarea sancțiunilor, de a restabili legăturile economice cu Occidentul și de a folosi controlul considerabil al statului asupra mass-media și sistemul politic pentru a explica cetățenilor ruși cât de rău au fost duși în rătăcire. Observatorii occidentali nu ar trebui totuși să confunde o astfel de lovitură de stat cu o revoluție democratică. În Rusia continuă, aproape inevitabil, să fie un sistem corupt și fără socoteală, disprețuitor față de publicul rus și asociat cu cleptocrația - dar nu cu războiul.

Distribuie Distribuie Comentarii