«Insula Iubirii» este un reality-show difuzat de Antena 1, ajuns în 2025 la sezonul 9. Formatul aduce împreună mai multe cupluri într-un resort din Thailanda, unde, timp de trei săptămâni, partenerii separați își petrec timpul în compania unor persoane de sex opus („ ispite ”), într-un așa-zis „test suprem al fidelității”.

Participanții își expun relațiile, vulnerabilitățile și comportamentele intime în fața camerelor de filmat, ajungând uneori la infidelități sau despărțiri în direct. Publicul emisiunii este numeros și fidel, iar show-ul pare să fi devenit un veritabil fenomen social și cultural în România.

Ce caută, însă, cuplurile care intră de bunăvoie într-un „test al trădării”? Ce se ascunde dincolo de lacrimi, certuri și priviri furate în fața camerelor?

Pentru a înțelege mecanismele psihologice din spatele fenomenului «Insula Iubirii» , „Adevărul” a stat de vorbă cu un specialist. Psihologul Keren Rosner explorează, în această ediție, dimensiunile ascunse ale fenomenului «Insula Iubirii», concentrându-se pe resorturile emoționale și inconștiente ale participanților.

Concluzia? Nu iubirea e testată, ci eul. Sub aparența că își verifică fidelitatea, mulți dintre participanți caută, de fapt, validare, notorietate sau o ieșire mascată din relații fragile. Camera devine un fel de refugiu emoțional, un „confesional modern”, iar vulnerabilitatea – o formă de spectacol controlat.

«Insula Iubirii» nu arată doar ce se întâmplă între concurenți, ci dezvăluie ceva esențial despre noi toți: nevoia de a fi văzuți, acceptați și înțeleși - chiar și cu prețul intimității.

Ce spune psihologia despre cei care intră în jocul ispitelor

Reality-show-ul «Insula Iubirii» funcționează mai puțin ca simplu divertisment și mai mult ca o radiografie emoțională a relațiilor în epoca digitală. Psihologul Keren Rosner ne ajută să înțelegem care este profilul psihologic al concurenților și ce se ascunde, de fapt, dincolo de cortină – acolo unde aparențele se destramă, iar impulsurile ies la iveală.

Participarea – validare, narcisism sau risc emoțional

Pentru unii concurenți, prezența într-un astfel de show nu are legătură cu dragostea, ci cu nevoia de vizibilitate, explică psihologul Keren Rosner . Ea atrage atenția că mulți dintre participanți intră în emisiune cu o nevoie accentuată de validare externă, cu o stimă de sine fragilă sau chiar trăsături narcisice, căutând confirmarea prin admirația celor din jur.

„Există o toleranță crescută la risc emoțional sau chiar o atracție pentru situațiile-limită, în speranța obținerii unui «adevăr suprem» despre relație”, subliniază specialistul. Expunerea devine astfel nu o întâmplare, ci o formă de supraviețuire emoțională, într-o cultură a spectacolului.

Dar riscul nu e doar social sau de imagine – ci și profund emoțional. Participanții acceptă conștient posibilitatea trădării sau a eșecului, poate tocmai pentru că își doresc, în mod inconștient, un adevăr dureros, dar revelator, despre relația lor.

Motivații inconștiente: când emisiunea devine o cale de ieșire

În spatele intenției declarate – „ne testăm iubirea” – se pot ascunde, de fapt, motivații mai profunde, greu de recunoscut chiar și pentru participanți. Psihologul identifică o dorință inconștientă de desprindere, o evitare a responsabilității unei rupturi sau o căutare de justificări pentru o eventuală trădare.

„Totodată, poate exista o dorință reprimată de autonomie, explorare sau reconfigurare a propriei identități”, explică expertul.

În fond, pentru unii, show-ul nu e o încercare de salvare a relației, ci o despărțire mascată, regizată în lumina reflectoarelor.

Cum se transformă camera de filmat în confesional

Un paradox interesant al emisiunii este că, deși mulți concurenți sunt persoane care în viața reală nu-și exprimă des emoțiile, ajung să-și dezvăluie trăirile în fața întregii țări. Psihologul Keren Rosner explică această disponibilitate prin normalizarea expunerii emoționale în cultura social media.

Camera de filmat joacă în această situație rolul unui martor discret, care nu judecă, oferindu-le un spațiu în care se pot exprima fără teamă. Unii își deschid sufletul cu autenticitate, în timp ce alții transformă vulnerabilitatea într-un spectacol calculat.

„Această deschidere poate veni din normalizarea confesiunilor publice, care în cultura social media devin aproape un ritual de apartenență. De asemenea, camera poate fi percepută ca un «martor neutru» sau un pseudo-terapeut, oferind o platformă de exprimare într-un context în care se simt ascultați. În unele cazuri, poate reflecta și o nevoie de control al propriei narațiuni sau chiar o performare a emoției în scop mediatic”, menționează specialistul.

Infidelitatea rapidă – semn al haosului interior

Interesant este că deși la început aproape toți concurenții își declară cu convingere dragostea și încrederea în relația lor, mulți ajung să-și înșele partenerii chiar din primele zile ale show-ului, în ciuda acestor promisiuni de loialitate.

Potrivit psihologului, astfel de comportamente trădează o fragilitate profundă a relației, dificultăți în gestionarea emoțiilor și o impulsivitate accentuată de mediul artificial și tensionat. Emisiunea este, de altfel, concepută pentru a slăbi inhibițiile – iar tentațiile sunt atent scenarizate pentru a declanșa emoții intense.

„Comportamentul indică fie o lipsă de stabilitate internă în relație, fie o discrepanță între percepția participantului despre cuplu și realitatea emoțională trăită. De asemenea, poate reflecta o capacitate scăzută de autocontrol emoțional și impulsivitate, mai ales într-un context controlat, intens și artificial, unde inhibițiile sunt diminuate, iar tentațiile sunt proiectate profesional pentru a genera reacții”, explică psihologul.

Mecanismele psihologice care sapă în relații

Ce procese psihologice se activează într-un cadru intens controlat, în care tentațiile sunt constante, iar presiunea socială devine tot mai greu de ignorat?

Potrivit psihologului, în atmosfera tensionată de la «Insula Iubirii», intră în joc mai multe mecanisme subtile: derealizarea, adică senzația că totul e un joc lipsit de consecințe reale; raționalizarea, prin care dorințele sunt ambalate în justificări aparent logice; proiecția, tendința de a-l învinui pe celălalt pentru propriile frustrări sau îndoieli; și desensibilizarea morală, prin care normele etice sunt suspendate sub pretextul unui teren „neutru”, controlat de camere și producători.

Toate acestea contribuie la erodarea treptată a identității de cuplu, lăsând în urmă indivizi mai degrabă separați decât conectați.

Adevărul despre concurenții de la «Insula Iubirii»: între faimă și introspecție

Pentru unii participanți, «Insula Iubirii» nu este un experiment emoțional, ci o rampă de lansare în lumina reflectoarelor. Psihologul Keren Rosner trasează o distincție clară între două tipuri de motivații: căutarea notorietății, centrată pe imagine și validare externă, și dorința autentică de introspecție – un proces care cere curaj, vulnerabilitate și maturitate emoțională.

„Pentru o parte dintre participanți, motivația principală pare a fi nevoia de validare socială, senzaționalul sau câștigul de imagine – mai ales că mulți vin deja cu așteptări formate din sezoanele anterioare. În schimb, introspecția reală presupune curaj, autenticitate și o dorință sinceră de dezvoltare personală. Diferența e între a fi văzut și a te înțelege pe tine cu adevărat”, explică specialistul.

După ce reflectoarele se sting: între rușine și eliberare

Ce se întâmplă însă cu concurenții după ce reflectoarele se sting? Psihologul avertizează că unii dintre ei pot suferi regrete profunde, rușine publică sau chiar deteriorarea stimei de sine, mai ales atunci când montajul nu reflectă fidel experiența lor sau când percepția publică este negativă.

Pe de altă parte, alții se pot simți eliberați, mai autentici și mai împăcați cu sine, depinzând de resursele emoționale și de modul în care integrează ceea ce au trăit în cele trei săptămâni de emisiune.

„Unii pot simți că și-au depășit o barieră personală, că s-au eliberat de o relație toxică sau că s-au regăsit pe ei înșiși. Impactul psihologic variază în funcție de suportul post-show și de capacitatea de a procesa această experiență”, explică psihologul.

„Insula Iubirii” nu e despre iubire. Mai mult decât divertisment, barometru al relațiilor moderne

Psihologul Keren Rosner subliniază că «Insula Iubirii» nu este doar un format TV de succes, ci o reflectare profundă a dinamicilor relațiilor actuale: „«Insula Iubirii» este un fenomen social complex, nu doar un simplu produs televizat. Ne atrage prin dramatism și suspans, dar mai ales pentru că surprinde, în mod concentrat, lupta interioară a oamenilor cu dorințele, temerile și nevoile lor fundamentale. Pentru unii reprezintă un test, pentru alții o revelație, iar pentru public, o oglindă a societății emoționale contemporane”.

Astfel, emisiunea devine un spațiu în care dorințele, anxietățile și limitele personale sunt expuse în fața camerelor și a audienței. Într-o eră în care expunerea de sine este o monedă de schimb, iar intimitatea se negociază public, acest reality-show atinge o coardă profund umană: nevoia de a fi văzuți, chiar și atunci când ne arătăm vulnerabili.

Într-o lume în care emoțiile sunt transformate în spectacol, «Insula Iubirii» ne provoacă să privim dincolo de aparențe și să reflectăm asupra unei societăți dominate de imagine și dorința de validare socială.

Astăzi am prezentat perspectiva psihologică asupra acestui fenomen. Într-o ediție viitoare, vom analiza și latura sociologică a show-ului, care, dincolo de scandaluri și flirturi, ne dezvăluie multe despre emoțiile și relațiile lumii contemporane.